1,985 matches
-
mai întâi având pe fundalul asfințitului de soare, apoi al florilor de lotus. Maimuțele, care smulgeau frunzele unui copac vecin, văzând această invadare a teritoriului lor, așa, dintr-odată, dacă vreți, în plină zi, scoaseră țipete de revoltă și se năpustiră înspre copac să-l ajute pe Sampath să apere teritoriul. Sărind din creangă-n creangă într-o stare de indignare, arătându-și gingiile roșii și dinții maronii, aproape că îl făcură pe fotograful care deja se clătina să cadă direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
le smulgă nisipurilor, dar nisipurile își păstraseră bine taina. Nisipul era capabil să înăbușe sub mantia lui orașe, fortărețe, oaze, oameni și cămile, și cu siguranță sosise violent și pe neașteptate, purtat în brațe de aliatul său, vântul, și se năpustise asupra călătorilor, învăluindu-i și transformându-i într-o altă dună între milioanele de dune din erg. Câți au murit după aceea urmărind visul miticei caravane pierdute, nimeni nu putea spune, și bătrânii nu încetau să-i roage pe tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și să le scape de acea veșnică peregrinare fără țintă dintr-o parte în alta a Africii. Cu lumina lăptoasă a zorilor, filtrată prin minuscule fire de praf în suspensie, scaieții apăreau pe neașteptate, ca niște fantome dornice să se năpustească asupra oamenilor și animalelor, ca să se piardă apoi - așa cum sosiseră - în infinitul neant al pustiului fără hotare. „Trebuie să existe o graniță pe undeva. Sunt sigur...“, spusese pe un ton de neliniște disperată, și acum era mort. Nimeni nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cerea ca lupta între doi războinici să fie curată și nobilă, chiar dacă era pe viață și pe moarte. Fusese provocat pe față și avea să ucidă pe față. Căută pământ tare sub picioare, trase aer, scoase un țipăt și se năpusti înainte, spre pieptul dușmanului său, care eschivă vârful spadei cu o lovitură seacă și dură. Din nou calmi, se mai priviră o dată. Gacel își învârti tabuka de parcă ar fi fost o măciucă și lovi ca o morișcă, de sus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
spargă timpanele celor ce, asemenea targuí-ului, erau obișnuiți dintotdeauna cu pacea și tăcerea. Sfârșit, întinse pătura într-un colț și adormi îmbrățișându-și armele, asaltat de coșmaruri monstruoase în care trenuri, autobuze și mulțimi zgomotoase păreau că vor să se năpustească în continuu asupra lui, zdrobindu-l și transformându-l într-o masă informă și sanguinolentă. Se trezi în zori, tremurând de frig, dar transpirând abundent din cauza viselor sale, și în primul moment avu senzația că n-are aer și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
malul celălalt al Atlanticului. Stanford arăta ca un fotomodel, cu trăsături atât de regulate că se anulau reciproc și cu un zâmbet ca al prietenului lui Barbie. — Sam! Ai venit! M-am răsucit și-am văzut-o pe Felice Bortshe năpustindu-se spre mine. Era Îmbrăcată Într-un costum alb cu dungi negre, iar coafura jur că era aceeași de săptămâna trecută, până În cele mai mici detalii ale șuvițelor brun-roșcate. Era clar că Felice era genul de persoană care putea purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de nimic, nu și-a greșit niciodată ținta. Să fie enervarea, graba, greutatea de a trage de la o distanță atât de mică? Oricum, Iusuf nu este atins, sultanul n-are timp să slobozească o a doua săgeată, iar prizonierul se năpustește asupra lui. Și Alp Arslan, care nu se poate apăra dacă rămâne cocoțat pe piedestalul său, caută să se elibereze, Își Încurcă picioarele Într-o pernă, se poticnește și cade la pământ. Iusuf este deja deasupra lui, ținând În mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
au informat că șeful ereticilor sosise la Samarkand. — Hasan Sabbah? În persoană. Ai mei se așezară la cele două capete ale străzii Abdack, În cartierul Ghatfar, unde se ținea Întrunirea ismailiților. Atunci când Sabbah ieși de acolo, deghizat În sufi, se năpustiră asupra lui, acoperindu-i capul cu un sac de cânepă și mi-l aduseră. Numaidecât, l-am condus la palat, mândru să-i vestesc suveranului isprava mea. Or, pentru prima dată, acesta se arătă interesat și ceru să-l vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cea dreaptă. Întâlnirea se prelungea. Din când În când, unul dintre apropiați crăpa ușa, cei doi bărbați continuau să vorbească. La primele ore ale dimineții, fură văzuți prosternându-se unul lângă altul pentru rugăciune, murmurând aceleași cuvinte. Sfetnicii s-au năpustit să-i privească. După ce bea o Înghițitură de sirop de migdale, Abu Taher recită o mulțumire, Înainte de a continua: — Trebuia să te Înclini În fața evidenței, stăpânul Samarkandului, suveran al Transoxianei, moștenitorul dinastiei Hanilor Negri, tocmai trecuse la erezie. Desigur, evită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
n-ar putea să ajungă acolo decât om cu om. Cele mai puternice catapulte n-ar putea să-i atingă zidurile. Între munți domnește Șah Rud, poreclit „râul nebun”, care primăvara, la topirea zăpezilor de pe Elburz, se umflă și se năpustește la vale, smulgând, În trecere, copaci și pietre. Nenorocire celui care Îndrăznește să se apropie, nenorocire armatei care se Încumetă să-și Înalțe tabăra pe malurile lui! Din râu și din lacuri se ridică, În fiecare seară, o pâclă groasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
privilegiu să asiști la deșteptarea Orientului, a fost un moment intens de emoție, de entuziasm și de Îndoială. Ce idei strălucite sau monstruoase putuseră germina În creierul său adormit? Ce va face când se va trezi? Avea oare să se năpustească, orb, asupra celor care-l zgâlțâiseră? Primeam scrisori din partea cititorilor care mă interogau cu Îngrijorare, cerându-mi să devin ghicitor. Purtând Încă În memorie Răscoala Boxerilor chinezi de la Pekin, din 1900, luarea ca ostatici a diplomaților străini, dificultățile corpului expediționar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la Tabriz În câteva săptămâni. Până atunci, trebuie să eliberăm orașul În Întregime. Începând din această noapte, vom ataca. Se aplecă, toate capetele se plecară odată cu al lui, pletoase sau pe jumătate chele. — Traversăm râul prin surprindere, explică el, ne năpustim asupra fortăreței, o atacăm din două părți, prin bazar și prin cimitir. Înainte de căderea serii, e a noastră. Fortăreața a fost cucerită abia peste zece zile. Pentru fiecare stradă, luptele au fost ucigătoare, dar răzvrătiții Înaintau, toate ciocnirile se Încheiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
care îl urmăriseră și veneau înăuntru. Numai că el îi zărise în oglinda din spatele tejghelei și era pregătit. Avea totul sub control. Când punea jos paharul și se întorcea cu fața spre ușă, muzica amuțea, iar jucătorii de pocker se năpusteau să părăsească localul. Urma bang, bang, până când șeriful venea să-i aresteze pe ticăloși. Uneori, John Wayne era el însuși șeriful. Dintr-o dată, Toni și-a îndreptat spinarea. Mirosea a ce avusese în pahar. Dintr-un salt s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ne uite, pe mine și pe tine? Tu și cu mine, singuri pe lume. Ce coșmar!”, a spus mătușa. Unchiul a înghițit în sec. „Însă cel puțin berea de n-ar uita să ți-o lase.” „Mai întâi ne-am năpustit toți în subsol”, s-a grăbit mama să-i întrerupă, „ar fi trebuit să fiți acolo și să vedeți, peste tot recuzită, instrumente muzicale și, printre ele, soliștii cu machiajul pe față, corul, instrumentiștii și publicul. Atâția câți au avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
unui mesager cu vești rele, făcând ca jurămintele mele să intre în conflict unul cu celălalt. Parchez la poalele muntelui, departe de spital, ca și când m-aș pregăti pentru un picnic în sânul naturii, câteva clipe înainte ca vara să se năpustească asupra muntelui, cu ghearele sale transparente, un covor de un verde inocent îl acoperă încă, peste doar câteva zile va fi invadat de smocuri gălbui, uniforme și după aceea vor începe focurile, iar vara va lăsa în urmă doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
el cu plăcere, apoi deschide ochii, iar eu respir cu dificultate deasupra lui, îmi culc amețită capul în culcușul subsuorii lui. Nu mai puteai aștepta până mă trezeam, continuă el, atât de tare te-a înfierbântat vinul, încât te-ai năpustit asupra mea în timp ce dormeam, atât de înfometată erai, unde a zăcut foamea aceasta de-a lungul atâtor ani? Eu zâmbesc, ce știi tu, poate că îți mângâi trupul în fiecare noapte în timp ce dormi, el murmură, unde ar fi norocul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
obiectând, nu pot să cred, cum îl poți acuza, asemenea bărbaților de cea mai joasă speță care își învinovățesc soțiile pentru toate eșecurile lor. Știi ce înseamnă să te culci lângă un cadavru, să faci dragoste cu un cadavru, se năpustește ea asupra mea, era atât de lipsit de viață, încât nu mi-a dat de ales, am început să caut viața în afara casei, nici măcar asta nu l-a înfuriat, din contră, uneori îmi dădea impresia că încuviințează modul meu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu plânsul ei și suspinăm împreună, ca două surori gemene rămase orfane în urma unei catastrofe. Dar avem mamă. Dimineața ne trezim în miros de cafea tare, salată proaspătă și omletă, și amândouă, care de zile întregi nu mai mâncaserăm, ne năpustim asupra mesei, chicotind ca niște prietene care și-au dezvăluit în timpul nopții, una alteia, secretele cel mai bine ascunse, mama ne privește cu satisfacție, așa cum ne privea pe vremuri pe mine și pe Yotam, Noga se agață de ea, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
din camere, rostogolindu-se pe scări și croindu-și drum spre urechile sale, fața i se albește, ca și când viața i-ar fi pusă în pericol, dispare alergând, fără să îmi spună la revedere, stau lângă fereastră uluită și îl văd năpustindu-se afară pe poartă, îndreptându-se cu pași grăbiți spre o mașină argintie, abia acolo se oprește, își întoarce fața frumoasă spre clădirea noastră, iar pe ea este întipărită o frică fără margini, ca și când întreaga clădire, cu toate încăperile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pentru faptul că nu m-am putut abține, s-a întâmplat o singură dată amărâtă, se fâțâise pe lângă mine o zi întreagă într-o rochie scurtă, fără chiloți pe dedesubt, iar în clipa în care am rămas singuri, s-a năpustit asupra mea, mă uit în sertar și văd că se terminaseră prezervativele, iar în cele din urmă spun, fie, să ne întoarcem la zilele tinereții, apoi s-a întâmplat ceea ce știi, nu trece nici o noapte fără să rememorez acea zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ce anume doream de la tine, dar îi privesc tăcută, aveam impresia că se aliaseră cu toții împotriva mea pentru a-mi distruge umila fericire, iar eu nu îi las, nu am voie să îi las. Noga, ți-ai făcut lecțiile, mă năpustesc eu asupra ei, schimbând rapid subiectul, și ea, ca de obicei, spune că nu și pleacă spre camera ei, și mama spune, merg să pregătesc ceva de mâncare, după care dispare în bucătărie, Udi se ridică încet, se oprește în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
asta nu mai era vorba de nici un protest. Era deja o inculpare și am observat cum trei bărbați În uniformă se ridică de la masa lor și se-ndreaptă spre pistolar; următorul lucru pe care l-am văzut - toți patru se năpusteau agitați spre ușa batantă și s-a auzit o plesnitură cînd cineva i-a tras un pumn În gură pistolarului. Altcineva i-a ridicat de jos pistolul cu apă și l-a aruncat după el prin ușă. Cei trei bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
strigă cinevă de la ușă. Doi polițiști cu carabine, care patrulau și auziseră hărmălaia stăteau acum În dreptul ușii și, exact cînd făcură anunțul, văzui cum șase bărbați se pun În rînd, ca o echipă de fotbal ieșind de la vestiare, și se năpustesc pe ușă. Trei dintre ei erau cei care-l dăduseră prima oară afară pe regele pistoalelor. Unul dintre ei era cel care-l Împușcase. Trecură chiar printre cei doi polițiști, care-și țineau carabinele ca niște obstacole foarte folositoare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a amuzament. —O idee foarte tare, țipă ea. Excelentă! Cine rămâne ultimul e un tăntălău! —Baby dragă, se impacientează Mopsy, ce s-a întâmplat? Petrecere în piscină! mugește Baby. Toată lumea în piscină! Cu Baby în frunte, cireada de petrecăreți se năpustește prin ferestrele franțuzești. Baby este urmată îndeaproape de Vijay și de Stewart, de doi dintre androizii de la bursă, și de Mopsy, care, evident, neavând nici o idee originală, se mulțumește să execute ceea ce i se ordonă. —Gata, mi-ajunge, zice Davey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
la Jennifer atât de repede, că nu avem timp să facem nimic. Sau poate am avea timp, dacă reflexele noastre ar fi normale. Eu am încremenit pe loc de groază, privind la harpia asta complet plecată cu sorcova, care se năpustește asupra unei Jennifer parcă mai mică și mai fragilă și mai copilăroasă ca niciodată. Femeia ridică tigaia ca s-o lovească drept în cap; aproape c-o atinge pe Jennifer, când aceasta din urmă, spre surprinderea noastră, a tuturora, în loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]