1,183 matches
-
care primește mesajul și e capabil să-l judece, să-l cântărească. Ei bine, dacă receptorul e absent (e absent fiindcă nu vrea sau nu e în stare să ia parte la actul poeziei), totul rămâne în gol, totul se năruie. În acest moment, poezia pare să fie un fel de ban de aur care nu e văzut și nu e folosit fiindcă stă îngropat în pământ. Stă îngropat în indiferența celor care ar avea atâta nevoie de el. Definește, rogu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Francesco Antonio Renzi din Stipite (? - 1697). Era minorit conventual și, în Raport către Propaganda (19 februarie 1691, Iași), semnala faptul că la Huși cele peste 50 de familii, „locuiesc în păduri din cauza fluxului și refluxului continuu de tătari. Biserica este năruită, un clopot s-a furat, rămâne un clopot îngropat în pământ”. Un alt misionar a fost Giovanni Maria Ausilia (1700 - după 1745), minorit conventual. În Raportul privind situația bisericilor catolice din Moldova, el trecea în revistă sediile misiunilor din Moldova
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Ca un meșter în arta veche a mozaicurilor, am căutat peste tot să adun și să pun cap la cap elemente care să-mi permită, în final, închegarea unui portret. Însă, la fel ca Meșterul Manole, ce zideam ziua se năruia noaptea, vremea viselor, a coșmarurilor, a îndoielilor. Și apropo de gândurile și îndoielile mele, știați că pe Google sunt circa 7.000.000 de site-uri legate de Cristofor Columb? Am consultat câteva și credeți că toate cele 7.000
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
în spatele Elenei era întregul neam al Văcăreștilor rău famați, al Fălcoienilor și Lahovăreștilor, că faimosul Claymoor devenea membru în familia regală și că toată truda unei generațiuni de sacrificii pentru a aduce o dinastie scoasă din gașca intrigilor pământești se năruia prin poetica ei plămădire și prin tactica plină de perseverență a domnișoarei. Așa de convinsă de ascensiunea logodnicei, încât dar de nuntă îi făcu giuvaericale ale familiei de Hohenzollern, între altele, vestita parură de rubine și briliante a Josefinei de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
lui Eminescu e centrul de greutate al ideologiei naționale care ne ține în picioare. Toți, deci, care sunt dușmanii născuți sau făcuți ai acestei ordini morale, sunt și adversarii naturali ai poetului. După judecata lor, trebuie dărâmată piatra unghiulară, ca să năruie edificiul întreg" (Nu vi se pare că acest diagnostic sună teribil de actual în eforturile insistente, în concentrarea atâtor subtile forțe și mijloace de o anume orientare universalisă, pentru a întreține o continuă campanie de discreditare a lui Eminescu?!). Cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cele mai bune jucătoare ale Științei, Oana Bondar, a ales să părăsească gruparea care i-a resuscitat practic cariera. A urmat eșecul usturător și inexplicabil de pe terenul Rapidului, în urma căruia Gabriela Manea și-a prezentat demisia, iar totul s-a năruit. Noul antrenor Ion Arsene a încercat să salveze ce mai era de salvat, dar tânăra grupare băcăuană a revenit, după numai un sezon, în eșalonul secund. Federația Română de Handbal a organizat, la finalul lunii mai, un așa-numit 287
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
și pâlcuri risipite pe câmpie, În genunchi cădeau pedeștri, colo caii se răstoarnă, Când săgețile în valuri, care șuieră, se toarnă Și, lovind în față,-n spate, ca și crivățul și gerul, Pe pământ lor li se pare că se năruie tot cerul... Mircea însuși mână-n luptă vijelia-ngrozitoare, Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare; Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți, Printre cetele păgâne trec rupându-și large uliți; Risipite se-mprăștie a dușmanilor șiraguri
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
viață, au învățat câte o meserie, numai ei știu cu câtă greutate, apoi, ca orice om, au căutat să-și clădească o fericire modestă, pe măsura oamenilor de rând. Au avut visuri, speranțe, planuri de viitor, dar totul s-a năruit însă, când o boală năpraznică și nemiloasă, a lovit mica lor fericire. Desigur, Jan a plâns în singurătatea sa, nimeni nu l-a compătimit, nimeni nu i-a stat alături, nimeni nu s-a ocupat de sufletul lui. În vremea
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
curtea rusească și aceea austriacă și-au expus intențiile în privința Principatelor. Monarhia austriacă avea de gînd să-și extindă stăpînirea asupra Olteniei pînă la Brăila, în timp ce Rusia a propus menținerea controlului otoman sub protecția ei. Toate aceste speranțe s-au năruit însă. Incapacitatea de a repurta victorii militare hotărîtoare, în special retragerile austriecilor, i-a obligat pe aliați să semneze în septembrie 1739 Pacea de la Belgrad, prin care Oltenia era reunită cu Valahia. Acordul acesta a inaugurat totodată o perioadă de
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
ale tatei, era preocupată fiindcă nu izbutea să înțeleagă ce face el în aceste peripluri, la ce se gândește, se întreba dacă se gândește de fapt la ceva și dacă locul ei în inima lui este cumva amenințat să se năruie. Doctorița, obișnuită să vindece oameni, căuta disperată un tratament pentru tata, căuta să-l smulgă din tristețea lui tăcută și să-l întoarcă la ea, întremat, gata s-o iubească amețitor, ca la început. Irina n-a găsit panaceul visat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
care le vor urma. Păcatul meu este mai mare, fiindcă eu, mai viclean și cu mai multă experiență, spune-i cum vrei, voi muri știind că sacrificiul meu se datorează doar unei inflexibilități care simbolizează civilizația noastră putredă, care se năruie. Mai știu - iar asta nu va schimba cursul faptelor sau părerea ta despre mine - că vei muri cu pumnii strînși și cu fălcile Încleștate, semn al urii și al luptei, fiindcă tu nu ești un simbol (adică un exemplu neînsuflețit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
voința de a mă apuca de lucru. De aceea, am redactat un nou program, asemănător cu cel dinainte, și m-am apucat să-l pun în practică începând de azi... A venit Giglio și toate planurile mele laborioase s-au năruit! Ne-am baladat toată ziulica... La despărțire, nu că mi-ar fi părut rău, dar simțeam țipând în mine o mie și unu de draci: un val de agresivitate împotriva întregului univers. Îl detestam până și pe Mihai, iar pe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și în cazul acesta o percheziție în casa de la Câmpulung le punea pe tavă la dispoziția Securității, strânse cu grijă într un pachet și așezate în ordine cronologică! „Jur-împrejur, cumplite neguri cenușii Mistuie o lume întreagă, ce-n gol se năruie surd. Iar eu tot mereu mai adânc mă afund, Dar nu găsesc razim, nu găsesc loc Să-mi agăț mâna întinsă zadarnic. Aștept... Nu știu nici eu ce aștept. Dar știu că eu sigur scăpare nu am!“ Peste noi toți
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
acasă în limba lor maternă? și cum și-ar fi putut găsi un Saharov o patrie în limbă, fiind arestat la domiciliu cu tot cu rusa lui? Când nimic din viața ta nu mai e cum ar trebui să fie, cuvintele se năruiesc și ele. La asta se mai adaugă faptul că orice dictatură, fie ea de dreapta sau de stânga, ateistă sau divină, își aservește limba. În prima mea carte despre copilăria trăită într-un sat din Banatul șvăbesc, editura românească a
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
o certitudine bine-nfiptă în scăfârlia tuturor. O vorbuliță nechibzuită ar fi putut avea consecințe dintre cele mai grele. Dar dacă o simplă învârtitură mai slobodă a limbii te și poate arunca în ghearele paznicilor, retezându-ți orice existență viitoare și năruind-o pe cea de până acum, înacest caz, fiecare e forțat să fie o insulă. Neîncrederea e mereu și pretutindeni sentimentul fundamental. Fiecare-i o taină pe picioare, un burduf de lucruri interzise. Ține de priceperea sau nepriceperea sa dacă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
da nici o importanță, nu-i nimic de capul lui! Și este de ajuns ca trei astfel de indivizi (sau individe) să șoptească mereu unei fete de 20 de ani așa ceva pentru ca o relație, orice relație oricât de solidă, să se năruie. Eu atunci nu eram conștient și nu înțelegeam ce se întâmplă; eu căutam s-o văd mereu, ea întorcea capul după mine, dar când încercam să leg o conversație, mă refuza. Și asta era doar începutul. La un moment dat
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
din cele mai mari din țară. Construcția ei se datorește inițiativei mitropolitului Veniamin Costache și domnitorului Ioniță Sandu Sturza, dar n-a început decât la 1834 (sub Mihai Grigore Sturza). După cinci ani biserica fiind aproape gata, cupola principală se nărui din cauza unui vițiu al construcției. Lucrul nu mai fu reluat decât în anul 1880 și terminat la 1887, când s-a făcut inaugurarea ei cu un fast deosebit. La serbările care au avut loc au luat parte: Regele Carol I
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
că era o persoană agreabilă și destul de comunicativă. Cândva își încredințase toată dragostea ei, toată viața în mâinile lui Valentin pe care-l iubise atât de mult. Zidul dintre ei construit cu dragoste în zeci de zile și nopți se năruise. În seara aceea se întoarse din gara din Solnok foarte tulburată, așa cum nu mai fusese niciodată, iar luna era învăluită și ea într-un mister. Ajunsă acasă, își turnă o ceașcă aburindă de ceai. Adăugă în ea puțin rom, după
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
așa se explică de ce ai fi fost de acord cu Brîndușa dacă nu ne întîlneam acum o oră în fața hotelului, deși, evident, după expedierea scrisorii, ai fi regretat. Un bărbat ți-a oferit tot ce-ai vrut, dar ți-a năruit crezul interior, a ridicat un palat de marmură pe mugurii din sufletul tău... Durerea mugurilor striviți de-acel bărbat a născut în tine ura împotriva bărbaților, în general. Ai devenit cinică; îți place să surîzi încurajatoare cîte unei victime, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o inimioară vitează, mândră și cinstită. De mâine încolo am să te ur măresc cu gândul prin Elveția. Fii fericită, Mouette! II Miercuri seara, 10 septembrie [1947], București Scuză patetismul ieftin de la sfârșitul primei pagini; ultimele rânduri, deși sincere, se năruie sub locuri comune și nu rezistă la lectură. [...] Mi-am înghițit la repezeală prânzul; am prăjit și am măcinat niște cafea bună; am examinat o fetiță dintr-a VIII-a; la ora 4 am alergat să cumpăr cele necesare pentru
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
trebuie să dărâm, să distrug templul civilizației mele interioare. Dar, ca într un basm (de câte ori nu trăiesc, în lumea materialismului dialectic, situații aidoma celor din basme!), ceea ce citesc dimineața, cu o mulțime de adnotări și de caiete individuale controlate, se năruie până la ora de seminar [politic], când mă ghemuiesc în banca mea, idioată și lașă de mai mare rușinea, seminar în cursul căruia dl Coadă de Topor îmi pune întrebări la care aș fi în stare, totuși, să răspund, dacă n-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
speculează pe tema opoziției dintre cele două „instituții centrale” ale satului. O caricatură din epocă reprezintă cârciuma lui Ștrul, plină de țărani români beți, peste drum de biserica pustie „În Dumineca cea sfântă” : „Ștrul cel vesel, Ștrul tâlharul/ Vrea să năruie altarul,/ Și clipind șiret din pleoape,/ Și-a pus cârciuma aproape” <endnote id=" (662, p. 18)"/>. Concurența dintre biserica creștină și cârciuma evreiască nu rămâne doar la nivel calitativ, ci are și un aspect cantitativ : „Intenția iudaismului - se scria În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
atingă de sicriul Précistii să-l răstoarne, și-i tăe Arhanghelul mâinele ?”. Iar răspunsul este : „Ofona” <endnote id="(648)"/>. Semnificativ este faptul că Într-una din legendele populare cu același subiect, publicată de Simeon Florea Marian, jidovul care Încearcă să „năruiască năsălia” Sfintei Marii Își pierde numele neutru de Iefonias și capătă unul cu conotații extrem de negative : „un jidov cu numele de Iuda, un urmaș de a lui Iuda Iscarioteanul, care a vândut pe Isus Cristos” <endnote id="(142, p. 306
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
hotărârea fiind luată fără ca țara direct interesată (Cehoslovacia) să fie consultată. Prin arbitrajul de la Viena, din 2 noiembrie 1938, Polonia și Ungaria au primit o parte din teritoriul Cehoslovaciei, astfel că „hotarele confirmate prin tratatele de pace începeau să se năruie rând pe rând. În acest context, în noiembrie 1938, regele Carol al II-lea a întreprins vizite la Londra, Bruxelles și Paris, solicitând sprijin economic și politic pentru a respinge presiunile Germaniei. Vizitele au constituit un eșec, marile puteri au
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
apoi luând hățurile îndemnă caii la drum. Ajunși în Rediu au cerut găzduire la unii gospodari, cu case mai răsărite , dar nu au fost primiți decât de o țigancă bătrână care locuia într-o căsuță amărâtă, parcă gata să se năruiască. L-au dezbrăcat de hainele ude și murdare, țiganca i-a dat altele uscate și curate și l-au culcat în patul ei, apoi au pus pe foc, să fie cald pentru a se usca hainele lui Costache, spălate de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]