6,962 matches
-
un perpetuum mobile de existența căruia știu doar stângiștii. La douăzeci și doi de ani de la căderea comunismului, vestea tristă e că mentalitatea bolșevică e la fel de virulentă ca pe vremea lui Ceaușescu. Fețele s-au schimbat, dar metehnele sunt aceleași. Naivi sau ticăloși? Agenți de influență sau desperados? Ezit între acești termeni, dar simt că, într-o măsură mai mare sau mai mică, ei pot fi aplicați fiecăruia dintre cei care, îndeosebi în ultimii ani, se pun de-a curmezișul scoaterii
Condamnarea comunismului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5014_a_6339]
-
să-l lase în Maroc atunci cînd întreprind călătoria riscantă, în mașină, de trecere a frontierei dintre Maroc și Spania. Tatăl repetă această formulă, obsesiv: Lasă, o să ne întoarcem, un fel de laitmotiv al tristeț ii exilului. Povestea, în registru naiv, infantil, este punctată de biografiile inventate ale pasagerilor de pe vasul Pisces, un simbol al emigrației evreiești din nordul Marocului. Am optat la un moment dat, în text, pentru formula ușor arhaică ieșeau din casa lor, ca semnal al începerii exilului
Esther Bendahan - Lasă, o să ne întoarcem () [Corola-journal/Journalistic/5028_a_6353]
-
sînge dalbă pată/ bei doar anii mei ce pier/ pe-un surîs cald de mușcată - / nici tu, brazdă, nici tu, cer” (Rudenii vegetale de veghe). Dar Ion Mărgineanu-Li nu e un cîntăreț popular. Dacă în arta plastică vorbim despre pictori naivi și pictori naiviști, ultimii descinzînd în meșteșugul celor dintîi cu meșteșugul lor școlit, de ce nu l-am putea considera pe Ion Mărgineanu-Li un poet... naivist? Măsurînd, amar conștient, interfața celor două spații poeticești, d-sa se abstrage la un moment
Un poet naivist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4786_a_6111]
-
o carte controversată, e vorba de The Grand Design, publicată de Stephen Hawking și Leonard Mlodinow în 2010, se spune: „Potrivit lui Richard Feynman, un sistem nu are o singură istorie, ci orice istorie posibilă.” Afirmația tulbură simțul comun și perspectiva naivă asupra realității, dar se aplică universului în întregul său. Pentru a ne descurca în hățișul paradoxurilor, Hawking propune o abordare numită „realism dependent de model” (model-dependent realism): „Creierele noastre interpretează semnalele transmise de organele de simț realizând un model al
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
prost datorându-se faptului că există romancieri care măsluiesc cărțile mai bine decât alții. Cât privește măsluitul, el este de două feluri. Unii autori dovedesc, pur și simplu, abilitate. Procedează, așadar, prin captatio benevolentiae și au succesul asigurat printre cititorii naivi, care sunt cei mai numeroși, dacă mai e cazul s-o spun. Măsluitul constă la ei într-o rețetă: bunăoară, o intrigă creatoare de suspans, dialoguri scurte, absența descrierilor și portretelor, fraze absolut banale rostite pe un ton ritos, totul
Cum se scrie un roman by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4684_a_6009]
-
vorbind, dar îi văd gesticulând - prin urmare, e o secvență intens vizuală, de ilustrată trimisă de la băile pe care această lume le frecventa de altfel asiduu: Baden-Baden, Karlsbad (Karlovy Vary), și chiar Odessa ori Balcic. Firește că e o percepție naivă, idealizată. Dar îmi repugnă interpretările conform cărora lumea lui Caragiale e una isterică, în care se urlă necontenit (hibă preluată și într-un film, de altminteri complet ratat, al lui Lucian Pintilie), se joacă la cacialma, iar indivizii se altoiesc
Domnii noștri și domnii lor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4688_a_6013]
-
este vorba despre același Manolis Glezos despre care se vorbea cu cîțiva ani în urmă pe prima pagină a Gazetei, acum articolul, semnat de Nina Cassian, este împins spre coada revistei, iar ilustrația, departe de a mai fi un desen naiv și militant, este un detaliu de ceramică minoică în alb și negru, aleasă cu grijă să nu aibă un conținut sexual, dar și să susțină prin simpla prezență ideea istorică, antichizantă a zilei. Nici titlul, „Eterna Acropole”, care te duce
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4701_a_6026]
-
mult, grafic, cu reeditarea Bucuriei anonimatului, apărută, tot anul trecut, la Editura Semne. Chiar și ilustrațiile consună. Și-ntr-un caz, și-n celălalt, sunt reproduse fotografic o serie de sculpturi purtând semnătura lui Mircia Dumitrescu. Să ne mai întrebăm, naiv, ce autor îi stăruie încă lui Eugen Suciu în minte?
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]
-
cu boli sau cu simptome. Poliția științifică din serialele de azi e constituită din specialiști care au nevoie de un alt fel de probe decât Maigret. Dacă o raportăm la analiza ADN, de pildă, analiza psihologică a lui Maigret pare naivă și neștiințifică. În plus, el face singur atât analiza, cât și sinteza. Dacă e să sintetizez la rândul meu, voi încheia spunând că intriga, esențială în romanul polițist dintotdeauna, trece la Simenon în plan secund. Nu lipsește suspansul, dar mai
Romanul polițist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4980_a_6305]
-
Marin Preda: „Domnule, nu știu...” Oricâtă bună-credință ar avea autorul, în memoriile nimănui n-ai să găsești lucrurile așa cum au fost. Le vei găsi cum îi apar când scrie, totdeauna cu un punct de vedere asupra lor. De aceea, e naiv să scrii o biografie conducându-te după mărturiile despre tinerețea ori copilăria proprii depuse de un matur, uneori chiar bătrân! Aproape totul e antedatat. E drept că în felul ăsta primești în filigran și sensul vieții, că fără sens nu
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4408_a_5733]
-
ani. Și totuși: „Din punct de vedere politic, tot ce mai poate face un adept al socio-liberalismului este să-și amintească de faptul că fatalismul este încă un tip de capcană și că există mai multe feluri de-a fi naiv”. O reflecție de altfel deloc naivă asupra rolului statului astăzi („Dacă pierderile companiilor private tot sunt transferate la nivelul unor comunităț i care și-așa se zbat să supraviețuiască, am putea măcar să ne plecăm urechea când oamenii ne spun ce
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4594_a_5919]
-
vedere politic, tot ce mai poate face un adept al socio-liberalismului este să-și amintească de faptul că fatalismul este încă un tip de capcană și că există mai multe feluri de-a fi naiv”. O reflecție de altfel deloc naivă asupra rolului statului astăzi („Dacă pierderile companiilor private tot sunt transferate la nivelul unor comunităț i care și-așa se zbat să supraviețuiască, am putea măcar să ne plecăm urechea când oamenii ne spun ce loc ocupă între nevoile lor lucruri
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4594_a_5919]
-
este la fel de adversasr politic", a declarat, într-o conferință de presă, la Brașov, Ponta. Referitor la o "mână întinsă" pe care i-ar fi oferit-o Ponta lui Ungureanu, liderul PSD a spus că nu crede că premierul este "la fel de naiv ca cei care îi comentează pe bloguri". Ponta a mai spus că nu crede că actualul Guvern va accepta măcar câteva dintre cele 15 propuneri de proiecte ale USL. "Ieri (joi- n.r.), primul-ministru în funcție n-a prezentat niciun proiect
Ponta: Nu cred că Ungureanu este la fel ca Boc, dar cred că îmi este la fel de adversar politic () [Corola-journal/Journalistic/46059_a_47384]
-
Paul Cernat Ion Vartic, Cioran naiv și sentimental, ediția a III-a revăzută și adăugită, Iași, Editura Polirom, Colecția „Plural M”, 2011, 320 p. Nu știu dacă această nouă ediție revăzută și adăugită de la Polirom a cărții lui Ion Vartic despre Cioran poate fi privită ca
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
articolul cioranian Decepții și speranțe în jurul Ardealului apărut în Vremea (ianuarie 1937) și mai multe secvențe generaționiste avîndu-i ca protagoniști pe Eliade, Lucian Boz ș.a. Cîteva eseuri ale lui Vartic din amintitul dosar au fost reluate și reconfigurate în Cioran naiv și sentimental (2000). E vorba de Cioran înainte de Cioran, O carte din biblioteca tînărului Cioran, „Ce mai fac domnișoarele Domnaru?” și Craii de sub Arini, ultimul - despre pitoreștii prieteni „ratați” din Sibiu ai filosofului disperă rii. Ele arată continuitatea perfectă dintre
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
dintre gîndirea „adolescentului” și cea a „bătrînului” Cioran și sunt infuzate de confesiunile lui Vartic cu privire la vizitele pe care, la începutul anilor ’90, i le făcea în mansarda pariziană din Rue de l‘Odeon. Preluînd de la Schiller distincția dintre poetul „naiv” (asimilat organic naturii primitive, spontane, iraționale) și cel „sentimental” (bolnav de luciditate și de nostalgie față de Paradisul pierdut), autorul clujean se lansează în slalomuri comparatiste și psihanalitice amețitoare, ce au drept țintă identitatea cioraniană cea mai profundă (onirică, obsesională), într-
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
proză de idei rafinată și captivantă, ghidată subteran de obsesii romantice, critica lui Ion Vartic tinde să devină totală, iar polimorfismul ei are un caracter „artistic” marcat, afină gîndirii lui Cioran, pe care-o fixează în formule intense: „nemaiputînd fi naiv, profund organic, precum arhetipul, Cioran rămîne, cum singur se definește, «un Iov anemiat de scepticism», un avorton elegiac, adică sentimental, în sensul schillerian al cuvîntului”. O carte splendidă a unui autor căruia nimic din ce-i cioranian nu-i e
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
Nu trebuie neglijat, deși a fost, aspectul ludic al prozelor. Sorin Stoica se joacă în mod foarte serios de-a literatura. Rezumându- se la un micro-realism cotidian, ca al optzeciștilor, Sorin Stoica vrea să dea impresia că este un scriitor „naiv”, copilăresc de simplu, transparent, în sensul absenței oricărui subtext sau a oricărei transcendențe, deși este, în definitiv, unul pentru care literatura are prea puține secrete. În Jurnalul publicat postum, Sorin Stoica comentează la un moment dat Jurnalul lui Mircea Cărtărescu
Generația 2000: Sorin Stoica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4620_a_5945]
-
așa, ca romancier obligat să mânuiască arme de critic literar - drumul (nu chiar obscur ca al poeziei, însă, oricum, destul de împăienjenit) spre nex-ul creației romanești. Dan Stanca („Romanul între invenție și mărturisire”), în siajul lui Orhan Pamuk (din Romancierul naiv și sentimental), a accentuat necesitatea unui „centru secret” al edificiului epic. În viziunea sa, acesta ar consta într-un „nucleu liric”, adică într-o „pulsație necontenită a mărturisirii”, iar raportul dintre centrul și periferiile romanului ar reprezenta raportul dintre „mărturisire
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
ca unic ghid pentru spectator. Decorul, luminile și costumele trec în planul secund. Pe Marius Manole îl veți vedea într-o interpretare excelentă, așa cum ne-a obișnuit și până acum. Iubitorii de frumos îl vor găsi deopotrivă timid și grav, naiv și genial. Rolul său stârnește curiozitatea spectatorului de a afla ulterior cine a fost omul Sebastian, dar și de a-i citi cărțile. Spectacolul de teatru Marea iubire a lui Sebastian cu actorii Rodica Mandache, Marius Manole, Ana-Ioana Macaria și
Marius Manole și-a găsit marea iubire () [Corola-journal/Journalistic/46590_a_47915]
-
singurul răspuns pe care-l mai merită Președintele. „Cine mai crede în ofertele ipocrite și lipsite de responsabilitate ale lui Traian Băsescu? După atâția ani de minciuni, sfidări și mașinațiuni politice de cea mai joasă speță, trebuie să fii ori naiv, ori pedelist să mai iei în serios propunerile Președintelui. Singurul mod prin care Băsescu mai poate fi crezut este să își dea demisia fără astfel de puneri în scenă. Nu în 5 minute, nu în timp util, ci acum. Sondajele
Ionuţ Vulpescu: USL nu are nevoie de ofertele otrăvite ale lui Traian Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/45437_a_46762]
-
martor și narator un individ deficitar din mai toate punctele de vedere. Narativitatea câștigă paliere de semnificații frapante, iar limbajul, indiferent de construcția interioară și de relația imagistică, creează un univers atipic, din care cititorul prelua un evantai de excentricități naive, sfârșind, de cele mai multe ori, prin a simpatiza cu personaje (naratoare) inclasabile. Dan Coman propune în Parohia un narator din această stirpe, greu de acceptat ca verosimilitate. Cititorii scriitorului năsăudean nu vor fi, de bună seamă, surprinși nici de genul literar
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
spus, trase din experiență și din observație, cum e toată critica pe care o practic de șase decenii. Am învățat-o de la G. Călinescu, pe care tinerii critici actuali, de la Ion Bogdan Lefter citire, îl privesc cu suspiciune. Eu, mai naiv, ca toată generația mea, m-am lăsat convins de argumentele lui G. Călinescu privind subiectivitatea inevitabilă a actului critic, mai ales după ce a fost pusă din greu la încercare în două decenii de structuralism triumfător. Constatările care urmează nu sunt
Suferințele criticii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4577_a_5902]
-
fiu mare poetă, cea mai mare poetă». Nu mai știu exact, dar ceva în genul ăsta am spus. Și-acum mi-e frică de ce-am spus, pentru că mi-e frică să nu se adeverească povestea cu prețul. Am debutat naiv, n-am avut experiență, eram studentă la Medicină, eram naivă. Dar am avut un instinct destul de bun, să zicem un instinct artistic, ce m-a dus înspre oameni care au putut să mă învețe” (p. 173). Nu e singurul astfel
Probleme personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4352_a_5677]
-
fiecare moment capital alături de Jack, iar Monica uneori îl vede, alteori nu, și nu-i aude comentariile deloc flatante pentru ea, astfel încât episodul pare să sugereze o anamneză a unui eveniment trăit chiar de către John într-o tinerețe agitată și naivă pe care un colț de stradă italiană o evocă într-o clipire. Exercițiul e subtil și plin de farmecul comentariului din off, dezamorsând clișeul, aducându-l în prim plan și redându-l familiarității discursului îndrăgostit. În fond, ce ne mai
Dragoste în stil italian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4357_a_5682]