10,211 matches
-
victimă, povestirea sugerează că adevărata sămînță a controversei este una religioasă. În caz contrar, referința la masonerie rămîne doar un calambur gratuit, iar replica lui Montresor - Ťpentru dragostea lui Dumnezeuť - o remarcă goală ș...ț. Este, de asemenea, în linia narațiunii ironice ca rezolvarea unui antagonism religios parțial să ia forma crucificării" (Foulke 879-80). Adevăratul conflict ia, prin urmare, un contur ideologic și doctrinar, implicînd caste și grupuri, în primul rînd, și mai apoi persoane. Această ipoteză este confirmată de cîteva
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
Astfel, Montresor devine doar un exponent al unei fenomenalități spirituale, un executant de misiuni trans-ipostasice, depersonalizat și egal în gesturi ca o mașinărie. După cincizeci de ani, aflat prezumtiv pe patul morții, el repersonalizează faptele și simte penitență. Întreaga lui narațiune pare să fie rezultatul acestei pocăințe, povestirea luînd inevitabil conturul unei confesiuni finale în fața unui preot. Supoziția nu exclude posibilitatea ca ultima remarcă - "Odihnească-se în pace!" - să aparțină intermediarului dintre penitent și Dumnezeu, care exprimă sec ideea fundamentală a
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
d'Aurevilly- Împătimiri diabolice, trad. Gina Argintescu-Amza, prefață de Dan-Silviu Boerescu, ed. Allfa, 1998). Naratorul este de obicei un bătrân dandy, un excentric care trăiește în "iadul bătrâneții, în așteptarea celuilalt". Utilizând tehnica naratorului întâlnit întâmplător, Barbey d'Aurevilly, pregătește narațiunea, întreținând suspansul prin considerații interesante despre atmosfera vremii. Autorul nu scapă ocazia de a încondeia societatea în care trăiește "ieri ipocrită, azi doar lașă". Diverse tipologii la modă defilează nonșalant într-o lume ce se iluzionează, obsedată de ceea ce Gaston
Bicentenar - Barbey d‘Aurevilly, un dandy? by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/7693_a_9018]
-
nu mai rămâne nici un astfel de garant, proza eșuează într-o rememorare cumințită și calpă. Din fericire, acest refresh inutil nu se produce decât, cum am spus, singular, în final, adică oricum prea târziu pentru a mai putea afecta substanțial narațiunea. O salvare suplimentară vine, e drept, și din compoziție: rareori capitolele depășesc două pagini (iar atunci când o fac, oricum nu cu mult). Fluxul epic al lui Cristian Teodorescu e sacadat și precis. Dintr-un proiect de istorie ilustrată a comunei
De ce avem roman by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6799_a_8124]
-
Adoptarea extensivă a procedeului vorbește despre atenția acordată de scriitor, încă din prima carte, asimilării metodelor (și modelor) literare în explorarea cărora se aventuraseră doar câțiva dintre creatorii de avangardă ai momentului. Nu e o opțiune conjuncturală: acest tip de narațiune va fi din ce în ce mai intens folosit în romanele imediat următoare (Mosquitoes, 1927, și Flags in the Dust / Sartoris, 1929), pentru a atinge apogeul în una din capodoperele începutului de maturitate, The Sound and the Fury (1929). Presiunea modelelor culturale e încă
Primul Faulkner (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6818_a_8143]
-
de un firesc inalterabil.) Eseul care-i alătură, ca scriitori emblematici ai Mitteleuropei, pe Liviu Rebreanu și pe Joseph Roth, e o mostră de argumentare inteligent construită. Conștiința prozatorului ardelean e pur și simplu pulsatilă. Întâi scrie în maghiară câteva narațiuni de mică întindere, sub pseudonim unguresc. Le trimite apoi câtorva reviste, care le publică. Acum intervine însă blocajul: așa, cu identitate străină, tânărul Rebreanu nu reușește să-și citească propriile bucăți. Cel care le-a scris nu e el, iar
Bulina roșie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6820_a_8145]
-
între personaje în timpul călătoriei, pe o diversitate de tipuri romanești: de la încercarea de a planta pe tărâm american formula prozei "fin-de-sičcle" (al cărei admirator Faulkner era), la adoptarea stilului decadentist (trimiterile la desenele lui Aubrey Beardsley sunt fără echivoc), la narațiunea sentimentală, investigația psihologică sau oricare alta din variantele pentru care textul părea să ne pregătească. Dintre toate, scriitorul a ales-o pe cea mai puțin evidentă în debutul cărții: radiografierea unei comunități obligată să se privească în oglinda tragediei. Sosirea
Primul Faulkner (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6836_a_8161]
-
unele, din punct de vedere moral, admirabile, altele de-a dreptul jalnice. Din prima categorie se disting Paul Goma, Alexandru Ivasiuc, Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, din a doua, Eugen Jebeleanu, Paul Georgescu, Traian Iancu și încă alții. în aceste capitole narațiunea își pierde puțin din tensiunea inițială. Unde-l regăsim pe adevăratul Florin Pavlovici e în descrierea vizitei sale la Moscova. Se reia tema fricii (a basarabenilor când ajung în capitală), remarcă lipsa totală de informație în privința existenței și, pe atunci
Securiști pe metru pătrat by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/6842_a_8167]
-
-l întindeau: ŤN-am vrut să-l împușcť, iar oamenii îl înjurau: ŤCine zice c-ai vrut, păcătosule?ť, am simțit că vorbele alea pentru mine le spunea, că numai eu puteam spune c-a vrut să-l împuște." Titlul narațiunii îi exprimă exact semnificația: taina rămîne nedescifrată. Nedescifrat e și cazul Mistrețului de la Tăul Negru, relatat de C. Rosetti-Bălănescu: "E o poveste cam veche și cam lungă. Și o înfrîngere a Ťjustiției suveraneť a oamenilor. Dar mai ales un mister
Epistolă către Odobescu (XII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7574_a_8899]
-
în a doua jumătate a anilor cincizeci) nu se ocupă decît de un interval de trei luni din viața protagonistului, suficient însă pentru trasarea mesajului cultural și psihologic reluat apoi de Updike decenii la rînd, în episoadele de continuare a narațiunii. Rabbit (căsătorit cu alcoolica Janice, tată al unui băiețel de doi ani, Nelson, și al unei fetițe, Rebecca, aflată încă în stadiu embrionar, în pîntecele matern) simte - la început, ca variantă a unei evadări din corsetul mariajului anodin, mai tîrziu
Un (anti)erou american by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7581_a_8906]
-
mai înghită bolul celălalt (și pe cel anterior - le zdru-mi-case îndelung, absentă, și acum le depozita, ta-sân-du-le într-una cu limba încleiată , între măsele și obraz. Îmi era teamă ca nu cumva să se înece" (p.93). Tonul ironic al narațiunii, detaliile grotești care pigmentează povestea de dragoste dintre profesorul de treizeci și opt de ani și eleva din ciclul gimnazial, panseurile destul de morbide ale naratorului, toate încheiate apoteotic cu avortul spontan al Virgini-căi transformă romanul într-o frescă sarcastică a
Romanian Beauty by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7596_a_8921]
-
mult decât cu Lolita lui Nabokov, romanul său, Virginica, trimite cu gândul la filmul lui Sam Mendes, American Beauty, în care, dincolo de umorul și absurdul vieții cotidiene, este pusă în evidență deruta morală din societatea americană contemporană. Uneori chiar stilul narațiunii pare a-l parodia pe cel al filmului American Beauty. Unele fragmente confesive te fac să îți imaginezi, fără să vrei, că sunt relatate cu vocea catifelată a lui Kevin Spacey: "Am visat mult și colorat: Buzele roșii ale Ralucăi
Romanian Beauty by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7596_a_8921]
-
lui Cătălin. Tot astfel, pînă și pentru micul Herbert, în urcușul spre conștiința de sine, somnul e o treaptă a inițierii. Prin extensiune, somnul se dovedește o metaforă-cheie a cărții. Ce este insolita paradă a bătrînilor din prima parte a narațiunii (vampiri, necrofili, sadici) decît o ilustrare a dezagregării prin retragerea în imobilitate, în orizontal culcați, soții Constantinescu întrerup letargia doar în clipa cînd reiau jocul pervers, de feroce extenuare; bătrînului Berinde moțăie în patul său, iar Pamfil pare înțepenit într-
O metaforă-cheie by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/7522_a_8847]
-
mult imaginasem și constat acum că realitatea se poate lipsi de logică, dar arta în nici un caz nu./ În fapt, și eu sunt primul care o recunoaște: romanul acesta se prezintă ca o harababură; nu are episoade care într-o narațiune sunt articulate, chiar dacă nu derivă unul dintr-altul; personajele apar și dispar fără relație, decât unilaterală, cu câte unul singur din ele și de aici încolo parcă aspiră la independență; stăruința de a acoperi , de a tăinui, a regimului comunist
În umbra unei crime by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7523_a_8848]
-
amintind Kakania lui Robert Musil, despre care autorul însă n-avea cunoștintă, sau Jormania lui Ioan Petre Culianu din anii ´80). Începând cu expoziția schițată încă din primele pagini, un conflict puternic se accentuează între cele două părți componente ale narațiunii: pe de o parte se află Gulliver, intruchipând raționalismul, umanismul și tradițiile liberale ale Angliei (sau, într-o accepție mai largă, valorile civilizației europene), iar pe de altă parte se află o țară înapoiată, cu oameni umiliți trăind în sărăcie
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
radical nu fapte clare, ci tendințe aparente. Întâmplarea, în cazul acestora, poate mina oricând, sub umbrela protectoare a lipsei de intenție, un scenariu altminteri coerent. Mai ales atunci când există, pentru a subsuma excepțiile invocate de prefațator, un concept de felul narațiunii - ocolesc, extenuat de frecvența cuvântului în fragmentul reprodus, cuvântul "proză" - poematice. În fine. Eroarea pe care o comite Negrici e una, din fericire și ca de obicei, prin lipsă, nu prin adaos. Neinventând fantast nimic, el nu inventariază, în schimb
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
aceea puturoasă. În aerul prăfos, Ioan, ca un spectru, îl urmă îndeaproape. Lumina se strecura între ei firavă, depărtându-i." (pag. 367) Interesantă - și nu mai mult - e dramatizarea Manualului, datând din 2000, reprezentând, în definitiv, o reducție la stricta narațiune a unui volum, s-a înțeles deja, poematic. În afara corpului ca atare, personajele nu capătă, cum s-ar cuveni în asemenea translații, nici un bonus. Sunt aceleași replici, învățate riguros de mai bine de un deceniu, sunt aceleași intrări în culise
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
înfățișând dragostea celor doi păstori, Elicio și Erastro, pentru neasemuit de frumoasa păstoriță Galateea, dar structura epică este complexă, cu o derulare arborescentă, prin cele patru nuvele intercalate ( procedeu reluat cu virtuozitate în Don Quijote și Persiles), care intensifică și dinamizează narațiunea centrală, dându-i relief, culoare, varietate. Elicio își cântă dragostea ideală, copleșitoare și statornică, cu accente vibrante, pătrunse de sinceritate mișcătoare, și suferă din pricina nepăsării ființei iubite. Erastro, într-un registru mai puțin diafan, îl însoțește în această adorație nesfârșită
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
fi util, orice ma-te-rial poate fi recuperat, folosit provizoriu și apoi, ca în paleolitic, abandonat. Fără pînză, șevalet, piatră, penel sau daltă, el oferă un spectacol fără consecințe și folosește de cele mai multe ori expresia propriului său corp, plastica mișcării și narațiunea gesturilor. Evoluînd într-un spațiu comun, cu predilecție într-unul public, artistul se integrează în ritmurile vieții obișnuite, în cel mai rău caz doar ca o apariție ciudată. Publicul este spontan, neselectat, amestecat ca interese, ca nivel de înțelegere și
Privirea și gestul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7277_a_8602]
-
către filosofie, spre literatură și pictură, spre muzică și cinematografie. Un antiroman postmodern, căci personajele își proclamă simplitatea și claritatea gustului, dar cât rafinament dovedesc preferințele lor! O conte philosophique păstrând aroma franțuzită, ca și o grațioasă și totodată gravă narațiune inițiatică încheiată cu decizia Palomei de a trăi, asumându-și viața. Și ficțiune mitică, în care Renée își găsește în Kakuro Ozu sufletul pereche, iar în Paloma sufletul geamăn, broderie intertextuală, plină de rafinate aluzii, de la Buffon la Jean Girodoux
Ariciul și camelia by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7305_a_8630]
-
cu o jumătate inițială extraordinară sau Colaj, o dramă senină cu subiect cinematografic. Adevăratele reușite ale lui Bogdan Dumitrescu sunt însă cele în care linia de demarcație dintre (îmi permit un joc de cuvinte) intimitate și publicitate trece prin mijlocul narațiunii. În Sniper, de exemplu, care ilustrează exemplar donquijotismul tridimensional al jocurilor pe calculator, cel mai mare secret al protagonistului e situat, paradoxal, în afara lui. În Singur(ă) pe lume asistăm la un oribil exercițiu de schizoidie. Singur la părinți, Artim
Anonimatul celebrității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7101_a_8426]
-
nebunia scriitorului francez. Alte referințe explicite lipsesc, dar se pot ghici ușor. Poezia ermetică din textul căreia comisarul descifrează identitatea ucigașului trimite deopotrivă la cântecelul folosit ca schemă epică de Agata Christie în Zece negri mititei și la o celebră narațiune a lui Karel Capek, Poetul, din volumul Povestiri dintr-un buzunar. Nu cred că i-a rămas necunoscută lui Pablo Tusset nici proza lui Stephen King, Fereastra secretă, beneficiind de o ecranizare care l-a avut ca actor pe Johnny
Deliciile unei prefăcătorii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7114_a_8439]
-
o ficțiune serioasă despre căderea omului, despre discreția și fragilitatea Binelui, despre imposibilitatea de a separa, de a identifica și de a pedepsi Răul. Romanul cuprinde și o invitație subtilă de revizitare a lui Bosch printr-o o lectură a narațiunii încifrate în Grădina deliciilor. Ca replică la codul pictural de care a uzat autorul, coperta realizată de Angela Rotaru este extrem de reușită: porcul negru tranșat în bucăți, pe fundal roșu având în relief un set de cuțite repetat pe trei
Deliciile unei prefăcătorii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7114_a_8439]
-
foarte scurt, de preaplin al iubirii pentru ea, când fericitul cuplu începuse, la sugestia și cu ajutorul lui, transformarea fermei într-o societate viticolă de clasă, a fost curmat de plecarea lui pe ascuns, la fel de misterioasă ca și rarele-i apariții. Narațiunea din partea a doua a cărții este structurată anume pentru a crea impresia că reconstituirea propriului drum fusese făcută de contesă la vârsta când, deși pierdea uneori noțiunea timpului scurs, păstrase pregnante întâmplările de demult. Ordinea aleatorie a aducerilor aminte obligă
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
familiei de la fermă. La adânci bătrâneți, când totul îi era evident, lucrurile nu mai puteau fi schimbate: trezirea frumoasei din pădurea adormită, când constata că trăise "somnul ireal din basme, fără mari bucurii sau dureri", venise prea târziu. Așadar o narațiune cu teză: retrospectiv, întâmplările marcante ale vieții, însuși cursul acesteia pot să nu corespundă imaginii pe care și-o construiește subiectul. Dar interesul romanului - atât cât suscită - nu se datorează tezei, nici prea naivei construcții contrapuntice față de cunoscutul basm, ci
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]