12,372 matches
-
legionar sau Blazare participă la un fenomen literar numit pe bună dreptate de Sanda Cordoș „de-tabuizarea României”. Câteva dintre cele mai persistente stereotipii și fantasme comunitare, imposibil de pus în discuție în timpul totalitarismului, ies la iveală sub diverse formule narative în proza lui Petre Barbu, Bogdan Suceavă sau Dan Lungu. Până la capătul liniei, cel mai recent volum al scriitorului, e poate și cel mai personal - chiar dacă obsesia comunitară se menține permanent în fundal. Cartea adună de fapt o serie de
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
după-amiază în casa unei rude dispărute sau un discurs despre un prieten regăsit pe o rețea de socializare - constituie pentru Petre Barbu subiecte potrivite pentru câte o mărturisire extrem de personală. Absența spectacolului tematic e compensată pe deplin de o regie narativă fină. Majoritatea crochiurilor din Până la capătul liniei sunt „tablouri” de familie cu scenarii ieșite din comun. Într-un fragment, Moș Crăciun revine în imaginarul bărbatului matur ca un tată obosit, dar plin de reproșuri. Fără a ieși vreo clipă din
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
a Chinei prin vocile personajului Ximen Nao, care, după ce ajunge în iadul regelui Yama la 1 ianuarie 1950, se reîncarnează în diferite animale - măgar, bou, porc, câine și maimuță -, pentru a redeveni, într-un final, om. Un tur de forță narativ, o satiră plină de umor, romanul este deja considerat un clasic al literaturii chineze contemporane. Despre Mo Yan, laureatul Premiului Nobel Kenzaburo Oe a declarat: „Dacă ar fi să aleg eu un laureat al Nobelului, acesta ar fi numai Mo
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
Tatiana Niculescu Bran nu „ține partea” nimănui, ci îi înțelege simultan din interior, cu luciditate empatică, pe toți, cu motivațiile și caracterul lor, cu logica internă a vieții și a comportamentului fiecăruia în parte. Calibrată astfel, relatarea ei capătă adîncime narativă și devine tridimensională, căci „adevărul uman” al personajelor nu e conținut de nici un document: el nu poate fi reconstruit romanesc decît prin puterea și calitatea imaginației creatoare. La sfîrșitul lecturii, întrebări de genul „cine a fost vinovat” devin irelevante, iar
„Adevărata poveste a unui exorcism“ by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4470_a_5795]
-
Gabriel Dimisianu Ne reîntâlnim, datorită lui Ion Pop, cu Teritoriile lui Mircea Zaciu, o reeditare îmbogățită a uneia din cărțile sale care, împreună cu cele patru volume ale faimosului Jurnal, alcătuiesc ceea ce socotim că este opera narativă a marelui critic, istoric literar și eseist. Spun că noua ediție a Teritoriilor este una îmbogățită, dar să adaug că față de ediția princeps, din 1976, este una îmbogățită substanțial. Au fost preluate din dosarele autorului, menționează Ion Pop, alcătuitorul și
Prin teritoriile lui Mircea Zaciu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4492_a_5817]
-
cu incidențe, cu reveniri, cu ezitări”. Eugen Lovinescu este sensibil la debutul marii scriitoare pe care o va fura lui Ibrăileanu pentru a o atrage printre membrii activi ai cenaclului Sburătorul, unde va insista ca scriitoarea să și obiectiveze stilul narativ, mergând pe linia prozei acelei perioade. Criticul adaugă o mulțime de nuanțe și descrie deosebit de exact Trestia pascaliană a naratoarelor din proza de tinerețe : „eroina tipică a literaturii scriitoarei e în continuă mișcare cu un suflet vibrant în care iubirea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
decorul zgomotos și indiferent al capitalei”. Ea se substituie planului real evadând în planul imaginarului spre a se lăsa purtată de fabulos. Trăirea în lumea ideilor Ăintenția exagerată și puternic subliniată de autoare în lucrările cu caracter confesiv) deschide planul narativ ficțional. Eroina devine naratoarea omniscientă și omniprezentă a personajelor identificate aleatoriu pe stradă băiatul, posesorul/posesoarea unui revolver, mâna crescândă a acestuia, femeile din automobile, bătrânul cu ochelari, chiar ea). Oamenii străzii devin protagoniștii unor evenimente care sunt regizate de
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
împlinirii erosului, pe de altă parte potrivnice sentimentelor:”căutau unul într altul un ideal și nu se căutau îndestul unul pe altul!” sau “Mirele ei avea în el pasiunea nefericirii sau pecetea ei pe dânsul!”. Fraza ambiguizantă este specifică stilului narativ al Hortensiei PapadatBengescu, un lucru e clar, anume finalul coclusiv al mesajului: “Ploua într-una...”, semn că decorul suis generis este al ploii, al cețurilor, al norilor, al plictiselii și monotoniei. BASME Noțiunea de basm trezește în mintea oricui evadarea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Katherine Mansfield, ele introduceau un episod, anticipau o situație sau o explicau. Și în cazul Hortensiei Papadat-Bengescu recunoaștem aceeași nevoie de a scoate din anonimat simpla meditație diurnă, contemplația temporară, spleenul cotidian, aceeași tendință de a supradimensiona evenimentul, însă finalitatea narativă este tocmai cea opusă: în proza sa de început, dominată de senzualism palpitul vieții) și investigație, ele sunt însăși magma textuală, scopul ultim, motivul pentru care se petrec diversele acțiuni. Așezarea unui amănunt în centrul de semnificații al textului, de la
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
senzualism palpitul vieții) și investigație, ele sunt însăși magma textuală, scopul ultim, motivul pentru care se petrec diversele acțiuni. Așezarea unui amănunt în centrul de semnificații al textului, de la care pornesc ramificările ulterioare, dovedește cum o întreagă lume, un univers narativ se poate articula în jurul celui mai banal și mai puțin vizibil dintre elemente - astfel s-ar putea sintetiza maniera narativă mansfieldiană. În fiecare dintre prozele Hortensiei Papadat Bengescu, amănuntul joacă un rol esențial, coordonează un spațiu, determină desfășurarea unui episod
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
unui amănunt în centrul de semnificații al textului, de la care pornesc ramificările ulterioare, dovedește cum o întreagă lume, un univers narativ se poate articula în jurul celui mai banal și mai puțin vizibil dintre elemente - astfel s-ar putea sintetiza maniera narativă mansfieldiană. În fiecare dintre prozele Hortensiei Papadat Bengescu, amănuntul joacă un rol esențial, coordonează un spațiu, determină desfășurarea unui episod, anticipă sau dezvăluie cheia vreunei întâmplări: de pildă, o oală de lut cu flori aflată pe pervazul vecin îi conferă
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
din grădină, de nuanță argintie, ce pare să o însoțească pretutindeni și s-o desemneze pe blonda Miss Fulton, protagonista-cheie a întâmplărilor etc. Detaliile joacă însă un rol diferit în proza lui Katherine Mansfield, unde sunt strâns legate în încrengătura narativă, în vreme ce la Hortensia Papadat-Bengescu ele fac însăși materialul narativ - în Vecinătate se va amplifica enigma nu va fi niciodată rezolvată, ci chiar amplificată prin dispariția inexplicabilă a personajului în jurul căruia se țese misterul, în vreme ce Beatitudine își găsește finalitatea în deconspirarea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
însoțească pretutindeni și s-o desemneze pe blonda Miss Fulton, protagonista-cheie a întâmplărilor etc. Detaliile joacă însă un rol diferit în proza lui Katherine Mansfield, unde sunt strâns legate în încrengătura narativă, în vreme ce la Hortensia Papadat-Bengescu ele fac însăși materialul narativ - în Vecinătate se va amplifica enigma nu va fi niciodată rezolvată, ci chiar amplificată prin dispariția inexplicabilă a personajului în jurul căruia se țese misterul, în vreme ce Beatitudine își găsește finalitatea în deconspirarea unui episod adulterin, ocultat de multitudinea amănuntelor amplasate în
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
cum se face că tocmai Lovinescu, promotorul modernității, susține renunțarea la subiectivitatea introspectivă pe care o aborda Hortensia PapadatBengescu în primele sale scrieri? Sau, mai bine spus, care este diferența dintre obiectivitate și subiectivitate și care dintre cele două atitudini narative fac apanajul scriiturii Hortensiei Papadat-Bengescu? Proza modernă europeană uzează mai degrabă de investigația amplă a universului interior și prea puțin de o atitudine auctorială obiectivă, dând uitării epicul pur pe care îl valorizează atît Lovinescu). Autoarea interbelică are o viziune
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
text prin îndelungile monologuri interioare. Acuzațiile cum că prozele sale ar avea un caracter exclusiv subiectiv, revendicându-se din stilul confesiv ori din cel epistolar, sunt contrazise. În textele sale scurte din volumul Sangvine), autoarea dublează introspecția printr-o schemă narativă precisă și ordonată, în vreme ce profilul personajelor este creat cu rigurozitate. De cealaltă parte, Katherine Mansfield își afirmă de la bun început interesul față de „experiență“, devorează jurnalele lui Oscar Wilde, dovedind la începutul carierei un mai mare talent pentru redactarea scrisorilor decît
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
mai sus îmi aduce în memorie distihul lui La Fontaine din « L’Horoscope » : « On rencontre sa destinée / Souvent par des chemins qu'on prend pour l'éviter.» Constantin Clisu a scris un roman captivant, bine construit, de o apreciabilă putere narativă. Este un minunat povestitor. Roman obiectiv al unui artist cu o sensibilitate vie, și chiar duios, care se achită corect de vămile pe care viața le cere scriiturii și care dispune de curajul de a pune pe prim plan etica
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3120]
-
că o expediție, fie ea cît de grea, se pregătește mult mai ușor atunci cînd dorești neapărat să fii alături de o anumită persoană" etc.), în sfîrșit, dezvoltarea textului plecînd și sfîrșind, ca la marele humuleștean, în ceea ce am numit matrice narativă, unde e pus în valoare timpul amintirii, irigat de lirismul poetului: "Mare noroc pe bietul om că nu dă numai peste hăuri și mocirle în viața sa, ci mai întîlnește și țancuri înfrățite cu soarele și luna, poieni de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vârcolac, ai lui Alex. Mama. 13. Povestea Isabel. Da, zace bolândă, murindă, creștină, descătușată de Musa, mort... Cine a zis că e mort? Tu! Și m-ai crezut? Nu trebuia să te cred? Nu. Nu? Nu. Din punct de vedere narativ, sunt un impostor de senzație. Dacă erai măcar pe jumătate atât de deșteaptă pe cât mi-ar fi plăcut mie să fii... Ți-ar fi plăcut? Mmmm... nu, poate că nu. Oricum, am s-o iau de la capăt. Cu Omalissan? Nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
binelea, posesor al unor sinusuri aflate într-un perma nent contratimp cu tot ce ține de călătoria pe mare. Ochii lor nu se întâlnesc. Îmbrățișarea tată-fiu se amână pentru o pagină viitoare, în caz că nu e și ea decupată din firul narativ și surghiunită în spatele cortinei, acolo unde stau toate lucrurile care s-au întâmplat pe repede înainte. Thule e ca Titanicul, ca un oraș, ba nu, ca un regat marin închinat Luminăției Sale Heringul. Cu balustrade transpa rente, ca de gheață
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
e a nici unui câine pe care-l cheamă Finn. E slab de-i numeri coastele. Și nu mai e blond. Cum spuneam acum... nu știu câte pagini, dispariția mea a fost o întâmplare ciudată, bine determinată meteorologic, impecabil documentată și excelent structurată narativ. Părerea mea! Iată-ne reuniți într-o poveste de iubire roz-vânăt. Tu, citi toarea cumintecredulătâmpită și eu, autorul-erou, absent și contestabil. Detestabil. Absent. Hai, idealizează-mă! Bagă-te în pielea mea! Sub pielea mea. Unde vrei tu. În capul meu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vasul ăla. 48. eu Vezi tu, așa se întâmplă în toate poveștile. La un moment dat, acțiunea trenează. Suspans. Moment binevenit de lâncezeală, cât să răsufle cititorul. Sau să caște. Autorul își adună gândurile și o ia, pieptiș, prin vidul narativ. Aerul se umple de cuvinte noi. Se face pâclos sau umed. Sau se curăță de griuri și se deschide, senin, până la linia orizontului. Vezi? Nu? Nu încă? Stai. Așteaptă puțin. Așteaptă-mă. Acum câțiva ani, treceam zilnic pe lângă un zid
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
gândit și am intrat în miezul lecturii. Se pare că startul a fost mai greu, pentru că primele pagini mai păstrau câte ceva din metehnele mai vechi, dar se cunoștea o exigență și o rezervă mai mare în fața cuvântului și a construcției narative. Aceeași Karina, victimă iremediabilă a himerei sale erotice, amestecând realul și ficționalul (mai ales pe finalul cărții), introspectivă până la limita suportabilului. De această dată cu un reazem necesar în Ana, prietena sa, personaj creat mai mult din nevoia de a
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
consumată decât irizații efemere și fâlfâit nefuncțional. Lipsită de orice morală, scoopette poate flirta cu nonșalanță criminală, ciripind adorabil o engleză aproximativă, dar obținând interviuri exclusive cu oficialități de obicei inabordabile, care crezuseră că citesc pe buzele umede de rouă narativă promisiunea unui cast abandon extradiegetic. Specimenul cel mai periculos, de o răutate abisală, e cel al scoopettei care chiar se crede ziaristă, cum fusese a mea. Exemplarele oportuniste, care vor doar o avansare rapidă, sunt mai ușor de îmblânzit și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
cineva tocmai l-a părăsit, lăsând în urmă o dâră inconfundabilă de parfum. Parfumul Marthei. Interioarele lui Pierre Bonnard sunt file dintr-un jurnal în care artistul notează cu regularitate ritmurile vieții de zi cu zi, fără a propune elemente narative propriu-zise. Ca și în cazul unor Vermeer, Chardin, Cézanne sau Giorgio Morandi, universul obiectelor pictate este mereu același, de la un tablou la altul: coșuri de pâine, carafe, pahare, fructe. Într-un ocean de culori, o față de masă albă devine un
Opera târzie a lui Pierre Bonnard by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7184_a_8509]
-
de la Limba română, profilul Uman La primul subiect, elevii au avut un text de Cezar Petrescu. Absolvenții au avut ca cerințe numirea unor sinonime, să explice rolul cratimei, să precizeze două motive literare din text, să menționeze tipul de perspectivă narativă, să transcrie două secvențe din text care conturează dimensiunea temporală, să prezinte rolul verbelor la timpul imperfect și să ilustreze, cu două exemple, trăsăturile genului epic. La al doilea subiect, elevilor li s-a cerut să scrie un text de
SUBIECTE LIMBA ROMÂNĂ. BACALAUREAT 2014. BAREM, după orele 15,00 by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72177_a_73502]