1,525 matches
-
și pe cea a copilăriei că vârsta a iluziilor destinate să se năruie: la Montale copilăria devine vârstă leopardiană a amăgirilor și iluziilor ce se prăbușesc în fața "norilor grei ai mării celei tulburi" (Sfârșitul copilăriei).148 Căutarea cuvintelor simple, esențiale, naturalețea rafinată, si varietatea limbajului leopardian sunt calități admirate tacit de Montale și constituie, pentru el, un ideal ce poate fi atins.149 Astfel poezia Canturilor se face auzită în opera lui nu atât prin preluarea directă a termenilor sau tematicilor
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a elementului vag (...). Că în pasajul în care Horațiu numește necesitatea mâna de bronz, exprimând în mod vag, mobil, fermecător o idee clară, găsind acest epitet că printr-o întâmplare.269 O expresie poetica așadar poate fi vagă / frumoasă prin naturalețea, spontaneitatea și noutatea apropierii dintre constituenți. Multe imagini, precizează același poet (Zibaldone, 2055), pot fi cuprinse într-o unică, scurtă expresie sau într-un cuvânt; ele trebuie să fie vag indicate, la fel ca relațiile cu subiectul lor. Efectul obținut
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
se subordonează unui demers filozofic și nu trimit la o realitate corporală. Spre deosebire de tumultul leopardian de factură existențiala, tulburarea lui Quasimodo este mai curând de factură carnala; pentru el iubirea fizică reprezintă un gest inocent, primitiv, o manifestare plină de naturalețe și spontaneitate. Tendința să este să plaseze somnul și personajele feminine iubite în asemenea contexte. Chiar și atunci când cel dintâi cuprinde elementele naturii, acestea par alese dintre cele desemnate prin substantive de genul feminin, ce reflectă la nivel morfologic o
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a introdus la sfarsitul cantului Italiei un fragment ce îi aparține. Trecerea în revistă a operei leopardiene de traducător pune în lumina prevalența autorilor greci indicând limpede preferință lui pentru această limbă, ce devenise pentru el idiomul ideal, exemplar prin naturalețe, spontaneitate și flexibilitate. Potrivită filosofiei, bogată în resurse deoarece fiecare idee nouă își găsea de îndată cuvântul care să o exprime, această limbă era, pentru poetul romantic, de-a dreptul atotputernica (Zibaldone 1347).427 Comparând-o cu latină în câteva
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
care să o exprime, această limbă era, pentru poetul romantic, de-a dreptul atotputernica (Zibaldone 1347).427 Comparând-o cu latină în câteva fragmente din Zibaldone (1067-1069) el a conchis că greacă se bucură de o mai mare libertate și naturalețe deoarece s-a format în vremuri străvechi, în vreme ce latină, născută în timpuri mai apropiate de ale noastre a găsit o gramatică deja existența fiind de aceea viciata de o doză de artificialitate.428 Greacă, superioară latinei din amintitele puncte de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
titanilor este descrisă de Hesiod cu o simplitate pe care dacă vreți să o numiți necioplire nu o să vă trag la răspundere, atâta vreme cât recunoașteți că nu există pe lume comoara care să se măsoare cu acea necioplire.431 Simplitatea și naturalețea poeților melici greci l-au fascinat și pe sicilian. Traducând din Safo, Alcman, Anacreon, Simonide și din ceilalți antici, el nu a făcut altceva decât să răspundă unei chemări adânc înrădăcinate în propria-i ființă. Avea o afinitate spirituală cu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
despre arta scrierii poeziei. Exercițiile quasimodiene de traducere au oferit literaturii italiene una dintre cele mai înalte demonstrații ale acestui meșteșug; eliminând calcurile și aproximările grotești autorul a înnoit, trebuie să repetăm, limba traducerilor din clasici, înțesata cu termeni latinizanți. Naturalețea și noutatea variantelor lui le-au impus cu forța și calmul unor compoziții noi, fapt ce a atras asupra lor numeroase critici. Totuși, conform apărătorilor lui Quasimodo, ele au oferit cititorilor din cultura țintă efectul pe care textele îl aveau
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
să nu îl oblige pe cititor să își amintească la fiecare pas că poemul respectiv a fost scris în greacă cu multe secole în urmă.464 Leopardi, si, un secol mai tarziu, Quasimodo, nu au recurs la niciun compromis în ceea ce privește naturalețea limbii italiene, întrucât un text tradus, precizează poetul din Recanati, trebuie să ofere cititorului impresia unor versuri scrise, la origine, în limba țintă (Zibaldone 2134). Aceste afirmații de o modernitate incontestabila amintesc opiniile lui Humboldt despre fidelitatea față de limbă și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
numai modernitatea concepțiilor romanticului, ci și ecoul puternic pe care teoriile sale îl aveau în deceniile treizeci patruzeci ale secolului trecut. În materie de traductologie ambii poeți s-au apropiat, am văzut, de teoriile non-literalității și au preferat libertatea și naturalețea unui text tradus în spiritul limbii și culturii țintă, care nu știrbește însă integritatea și specificul originalului. Quasimodo a preferat conceptul leopardian de imitație, ce a constituit, de fapt, unul dintre pilonii reformei traducerilor din clasici realizate de el. Libertatea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
patriarhilor, voce antică ne vorbește (v. 14), și în Seara zilei de sărbătoare: unde, (este) faima străbunilor? (vv. 34-35).516 Strigatul anticilor, manifestare a a durerii sau a preaplinului de energie îi amintește lui Quasimodo de violență instinctelor primare, de naturalețea, simplitatea și spontaneitatea celor din vechime. Trecutul este readus în prezent și prin imaginea auditiva: vocea antică. Epitetele în oglindă: antică voce (Quasimodo) voce antică (Leopardi) constituie o dovadă suplimentară și o confirmare a ascendentei leopardiene a acestei sintagme utilizate
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
verbul leopardian a imita, Quasimodo a reluat elementul-cheie al concepției amintite despre traducere, dovedind deopotrivă actualitatea opiniilor antecesorului și propria afinitate cu acestea. În materie de traductologie sicilianul, îndrumat de maestru, s-a apropiat de teoriile non-literalității și a preferat naturalețea unui text tradus în spiritul limbii și culturii țintă, dar care nu știrbește integritatea și specificul idiomului inițial. Quasimodo, asemenea antecesorului sau, mai considera că numai un poet poate să traducă opera unui alt poet și că activitatea de traducător
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Cezarei insula i se revelează, într-o descoperire fără căutare. Recurgem la intratextualitatea transprozastică și amintim că Eminescu descrie în proza [La curtea cuconului Vasile Creangă] același sistem de cercuri concentrice care ascunde miezul paradisiac, un tablou în tonuri de naturalețe, inocență și mit fie și personal ; e drept, tot neacreditat din punctul de vedere al criticii genetice, ca și "o amintire din copilărie" (Cărtărescu: 2011, pp. 61, 143): (h2d) Siretiul, în vărateca lui lene, e oprit adesea în drumul său
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
după cum Joaquín María Aguirre Romero precizează, receptându-i poetica. Desigur, acest mod de receptare nu este singular, în perspectiva criticii. Originalul, născut din profunzimile unei ființe, care preferă să stea sub semnul tăcerii, sau al modestiei intelectuale, transpare și din naturalețea, prin intermediul căreia Ana Blandiana se lasă exprimată, în poezie. Creația devine, astfel, ritualul epifanic al unei prezențe, care se redescoperă sieși și celorlalți, redefinindu-se continuu. "Ana Blandiana nu joacă un rol sau altul, atunci când își compune poemele, ci este mereu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
are/ Nevoie de el/ Și întrebarea care-l aștepta/ A murit". (Contratimp). Același tip de trăire e încercată și în Urcarea muntelui (1985), volumul de poezie al Ilenei Mălăncioiu, unde "poemele pe aceeași tramă narativ-parabolică, într-un limbaj apropiat de naturalețea oralității, exprimă disperarea celui care își găsește unicul refugiu în vis, în deșertul din propriul creier, de vreme ce țara de-afară nu este decât un wasteland trist"184: "Exilată în țara din creierul meu,/ Unde nu e nici iarnă, nici primăvară
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
trepte de intensitate, croindu-l pe poet în ipostaza unui brav Don Quijote, anacronic, a cărui percepție depășește cu mult cunoașterea și mentalitatea vremurilor care îl găzduiesc, sau cea a unei Iude revendicate, încercate de timiditate, păstrând ideea poetică în toată naturalețea și modestia ei stilistică, ca o umilă stare de grație". Sursa: http://michemins.wordpress.com/category/cu-de-amanuntul/accesat iunie 2011. 18Nicolae Manolescu, Despre poezie, Brașov, Editura AULA, 2002, p. 14. 19Eugeniu Coșeriu, Prelegeri și seminarii la Universitatea "Lucian Blaga" din
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
despre histrionismul actului didactic, declarând: ,, Profesorul e un actor care vine cu rolul învățat, lăsând impresia că e spontan. Atunci joacă bine.". Inițial, m-am simțit trădată citind acele rânduri, pentru că nu trecuse mult de când asistam la cursuri fascinată de naturalețea expunerii, de eficiența teoriei și de farmecul convingător al exemplificărilor literare. Toată juvenila mea credință în spontaneitatea prelegerii didactice, în asocierile făcute pe viu și la cald, în posibilitatea ca reacția sălii să schimbe sau nu o prejudecată critică, părea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
confunda este ridicol, insistă el. "Grila de lectură" pe care o propune André Comte-Sponville nu reprezintă, oare, felul în care vedem noi lumea, în mod spontan și natural, felul cum vorbim despre ea? Fiecare dintre noi nu distinge, oare, cu naturalețe, fără să-l fi citit pe Pascal, între economie, politică, știință și religie? Distincțiile pot fi și mai subtile (putem distinge spre exemplu, știința, tehnologia, politica, economia, arta, cultura, religia, morala etc.), numele pot varia, dar e vorba de același
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
plimbă, alături de Yersin, între Europa și Asia, prin păduri virgine sau pustiuri sălbatice, răvășite de epidemii, îl urmăm cu încîn tare și convingere, pentru că totul "sună" autentic. Nimic nu pare inventat sau adăugat, neverosimilul destin al lui Yersin cucerind prin naturalețe. Și romanesc involuntar. Relatările peripețiilor sunt cu atît mai suculente și veridice cu cît autorul a petrecut multă vreme răsfoind miile de scrisori schimbate între ei de "banda pasteurienilor" și arhivate cu grijă de celebra instituție pariziană. Dar de unde a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și de fler. Unul din noii săi amici îi deschide ochii asupra legăturii erotice a medicului ortroped cu soția sa. Emil Mladin se dovedește a fi un excelent creator de atmosferă, personajele sunt vii, dialogurile firești se succed cu o naturalețe ce-l divulgă pe dramaturg. Un semn de întrebare persistă, totuși: atât Sorin cât și soția lui trec prea brutal de la iubire la ură - există niște goluri psihologice neumplute de vreo explicație. Fire pașnică, idealistă, Clejan se vede neputincios în fața
Succesiunea măștilor by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/8651_a_9976]
-
Băltărețu să urce împreună în clopotniță, ca să ia masa acolo. În absența oricărei suspiciuni, eroul se supune cu mândrie, gândindu-se la invidia pe care o va produce, în târg, vestea unei asemenea invitații. Totuși, ceea ce urmează șochează prin aparenta naturalețe a tonului narativ. Primele replici sunt, luate au pied de la lettre, perfect inocente: Când ajunserăm sus de tot dasupra clopotului celui mare, de unde vezi omul jos numai cât o vrabie, deodată mă cheamă la dânsul lângă o ferestruie și-mi
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pe omul legii: " Aș! nu mai poate călca, săracul!". Aflăm, la capătul acestei reminiscențe textuale, că au trecut cinci ani de la sfârșitul războiului. La finalul acestei informații seci, naratorul introduce o completare tulburătoare atât prin răceala tonului, cât și prin naturalețea expunerii propriu-zise: "nimini, în adevăr, n-a supărat pe d. Stavrache, afară decât popa Iancu volintirul, care venea din când în de pe altă lume să turbure somnul fratelui său". Subordonata atributivă proiectează, subit, proza desfășurată până în acest punct sub auspiciile
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pune amprenta asupra operei sale. Atât Virgil Cioflec, în mica sa monografie din 1924443, cât și, ulterior, Petru Comarnescu, în cele trei ediții biografice din 1955, 1960, 1965444 construiesc portretul unui om de o excepțională generozitate și de o mare naturalețe. Virgil Cioflec, care s-a aflat mai des în preajma pictorului, a menționat nu numai extrema sensibilitate a acestuia, dar și o serie de considerații privitoare la relația dintre natură și pictură în concepția pictorului. Chiar dacă respinge artificialitatea, pictorul nu este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
încărca simbolist de semnificații. Alegerea modelelor este mai puțin importantă pentru artistă, cât felul în care înțelege să le utilizeze. Țigăncile sunt lăsate să se plimbe în voia lor prin atelier, să se familiarizeze cu locul și să-și regăsească naturalețea în mijlocul unui mediu străin, la fel de exotic pentru ele, pe cât de exotice sunt aceste prezențe într-un spațiu închis. Cecilia Cuțescu-Storck se află în căutarea gestului, posturii revelatoare, care intervine spontan; pentru aceste gesturi arhetipale, ea creează, însă, o ambianță vag
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ritzer, 2000, 128)197. Majoritatea reclamelor McDonald's exploatează miturile descrise mai sus și promovează "visul american", în general descris ca o acumulare de factori cum ar fi: o familie (soț, soție, copii), o slujbă, o proprietate (casă, mașină), libertate, naturalețe, familiaritate și suficiență de sine198, mit exportat în lumea întreagă. Ceea ce atrage la McDonald's-ul din afara Americii ține tot de "visul american" și de percepția viabilității lui. McDonald's este frecventat în general nu atât pentru hamburgeri, cât pentru
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
sunt catifelate ca la florile naturale. Acesta este farmecul unei flori naturale. Să simți în palme petalele catifelate și mirosul plăcut. O floare artificială este lipsită de viață, chiar dacă va ține mai mult. De atunci, Mia a apreciat mai mult naturalețea florilor și a evitat să le mai cumpere pe cele artificiale. Nu uita! Oferă flori de sezon atunci când nu știi ce să alegi! Fiecare anotimp are flori frumoase. Sigur nu vei da greș! Înmânează-le florile în număr impar, de
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]