5,149 matches
-
o decantare în Depoziția (I-II, 1991-1992), cel mai reușit roman al autorului. Tehnica narativă este acum mai complexă, încorporând pluriperspectivismul și variația persoanelor gramaticale, anamorfoza onirică și imaginarul teratologic. Mărturia pe care Ioan Dabija, fost deținut într-un lagăr nazist de exterminare, o depune împotriva torționarilor se transformă lent într-o recapitulare a propriei existențe, suspendată între teroarea de extincție și speranța salvării (susținută de teoria „energiei a-entropice” și concretizată prin ascensiunea finală a protagonistului). De altfel, motivele apocalipsei
MUNTEANU-16. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288300_a_289629]
-
un număr de orașe alese arbitrar să sporească nivelul represiunii poliției, doar pentru a ne ajuta să studiem cauzele resentimentelor cetățenilor și a rezistenței acestora. Părinții ar putea să obiecteze dacă am încerca să supunem unii copii la o propagandă nazistă intensă, pentru a studia efectele convingerilor extremiste asupra socializării politice. Atunci când sunt manipulate în mod intenționat, experimentele nu sunt practice, iar lumea, așa cum este ea, trebuie să devină o sursă de date științifice sociale. Atunci vom pretinde că valorile variabilelor
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
știe că, uneori, un gest poate Însemna mai mult decât o mie de cuvinte, exemple celebre găsindu-și locul chiar În primul capitol al lucrării: Winston Churchill anunța, arătând litera V, formată din degetul arătător și cel mijlociu, Înfrângerea Germaniei naziste la sfârșitul celui de-al doilea război mondial; președintele american G.W. Bush anunța, prin semnul OK, intrarea României, ca membru cu drepturi depline, În NATO. Exemplele de mai sus poartă Însemnele celebrității datorită celor care le-au performat În fața
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
dezbaterea este de foarte mare actualitate, dar În același timp studiile internaționale se concentează tot mai mult pe ramificațiile marginale ale fenomenului (e drept, la fel de odioase ca și manifestările lui „centrale”), ea readuce În fața publicului nucleul dur al Holocaustului: Germania nazistă și teritoriile din Est anexate de aceasta În timpul războiului, cu modelul tipic al genocidului pe care istoria l-a reținut sub numele de Holocaust. O familiarizare cu demersul autorului, pe câteva dintre dimensiunile sale principale, credem că va fi utilă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
opinii potrivit cărora Holocaustul ar trebui net delimitat de genocide (astfel, citez: „Unii autori, precum Yehuda Bauer, fac distincție Între Holocaust și genocid. Primul termen se referă la exterminarea evreilor, În timp ce al doilea este rezervat altor victime ale politicii criminale naziste (polonezii, țiganii)” (p. 28). Desigur că diferența dintre un tip sau altul de genocid este vizibilă, la fel cum și „atenția” specială pe care autoritățile naziste și o serie Întreagă de state europene au acordat-o populației evreiești este cunoscută
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
referă la exterminarea evreilor, În timp ce al doilea este rezervat altor victime ale politicii criminale naziste (polonezii, țiganii)” (p. 28). Desigur că diferența dintre un tip sau altul de genocid este vizibilă, la fel cum și „atenția” specială pe care autoritățile naziste și o serie Întreagă de state europene au acordat-o populației evreiești este cunoscută. De altfel, Mihai Milca argumentează metodologic includerea Holocaustului În „specia” genocidelor: conceptul sociologic de genocid este bine definit, construit În jurul ideii de intenționalitate În ceea ce privește crima planificată
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
pervers mecanism psihologic prin care victimele ajung să ia parte impasibile la propria lor condamnare. Înrăutățirea treptată a situației evreilor din zonele ocupate de germani face ca degradarea condiției comunităților acestora să fie oarecum acceptată: fiecare pas Întreprins de autoritățile naziste (restrângerea drepturilor cetățenești, negarea totală a acestora, expulzarea - În cazurile cele mai fericite -, ghetoizarea, instigarea sau facilitarea pogromurilor, trimiterea În lagăre de muncă - cam o dată cu Începerea războiului -, apoi de exterminare - paradoxal, unii istorici văd o asemenea etapă ca suprapunându-și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a acestora, expulzarea - În cazurile cele mai fericite -, ghetoizarea, instigarea sau facilitarea pogromurilor, trimiterea În lagăre de muncă - cam o dată cu Începerea războiului -, apoi de exterminare - paradoxal, unii istorici văd o asemenea etapă ca suprapunându-și debutul peste conștientizarea de către liderii naziști a faptului că războiul din Est avea șanse serioase de Încheiere În Înfrângere) a părut, la un moment dat, a fi ultimul. Desigur că „mecanismul terorii” este mai dificil de analizat decât pare la prima vedere: Înființarea unor servicii speciale
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
liste cu trimiși la Auschwitz este la fel de tipic funcționărească precum cea de la un banal oficiu de primărie. Se pune, desigur, și problema participării, sancționate de mai toți specialiștii evrei În problema Holocaustului, a unor elemente din populația-victimă la ajutarea autorităților naziste În finalizarea anumitor etape ale genocidului și ale Înarmării pentru război, legată, bineînțeles, atât de căutarea de către unii a unor soluții personale, cât și de credința altora că acel pas este ultimul. Apoi, să fie vorba și de o indulgență
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Tudor Măinescu, Al. Bilciurescu, Const. Rîuleț, Leonida Secrețeanu ș.a. O schimbare radicală în conținutul revistei se produce începând cu numărul din 28 iunie 1941, când actualitatea politică devine predominantă (războiul, neînțelegerile dintre Aliați, dictatura lui Stalin, primele victorii ale Germaniei naziste etc.). Fiecare număr are un editorial care imaginează o emisiune a postului de radio Moscova, redactată într-o originală limbă „româno-rusă” și având următorul final: „Păcală balșoi pezevengski gazetă. Niet credevaite șto citaite./ Desfundanie!”. Desenele și caricaturile sunt semnate de
PACALA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288600_a_289929]
-
îndemnul generalului Antonescu ar fi trecut Prutul, Kogălniceanu ar fi putut scrie aceleași rânduri. Delirul rasist al perioadei interbelice a pus sub semnul întrebării soarta multor țigani din România, mulți dintre ei fiind trimiși, alături de evrei, în lagărele de concentrare naziste. Anii de comunism au adus alte încercări aspre. Deposedați de averi, țiganii au fost mutați forțat în locuințele urbane pe care le-au evitat secole de-a rândul, preferând căruțele și corturile lor tradiționale. Chiar dacă sub regimul Ceaușescu procesul de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Ernst Jünger, dar mai ales supremul (și atât de controversatul) Martin Heidegger sunt indispensabili pentru analiza lumii noastre, cel de-al doilea fiind o sursă esențială a valoroasei școli de la Strassbourg (Lacoue-Labarte, Jean-Luc Nancy, heideggerieni de stânga). Heidegger, fostul rector nazist de la Freiburg, a fost lansat în lumea anglo-americană de refugiata evreică Hannah Arendt: oricât s-ar supralicita importanța legăturii amoroase dintre cei doi (mutatis mutandis, echivalentul fascinației unui Mihail Sebastian pentru Nae Ionescu), rămâne întâlnirea dintre două spirite înalte, dovada
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
roman, Leo Strauss e prezent sporadic cu numele de „Felix Davarr”, profesor al lui „Abe” și al altor câtorva. În realitate, Leo Strauss, care adusese din Germania în Statele Unite (trebuise să emigreze, asemeni altor eminenți savanți evrei, la instaurarea regimului nazist) o erudiție unică și o originalitate inegalabilă, a fost profesorul, mentorul și inspirația mai multor generații de politologi americani, dintre care unii (ca Bloom însuși) i-au continuat opera academică, iar alții (ca Francis Fukuyama, discipol al lui Bloom la
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
atașante până la urmă, pe care doar tinerii americani fără cultură (europeană) le detestă (dacă le observă și le înțeleg metatropii culturali), este un savant american de origine română, specialist în mitologie și religie, cu un trecut politic reprobabil (legionar, chiar nazist) de care nu s-a delimitat niciodată, deși frecventează evrei („Abe” sugerează că îi folosește pe aceștia ca paravan și alibi); soția lui „Grielescu”, „Nanette” (evident inspirată de Christinel Eliade, poate cu adaos de Lisette Perlea, sora acesteia măritată cu
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
al lui Eliade rămâne deschis, încă mai așteaptă judecata dreaptă a posterității. Toate acestea fiind spuse, mă întorc la ceea ce le reproșez lui „Chick” și lui Bellow: diabolizarea lui Eliade. „Grielescu”, aflăm când de la „Abe”, când de la „Chick”, a fost „nazist”, „fascist”, „hitlerist”, a fost cineva (nu e clar ce anume) la Lisabona, tocmai sub Salazar - acest din urmă detaliu nu înseamnă totuși solidaritate cu extremismul nazist. În privința atitudinii lui „Grielescu” față de evrei, ultima remarcă a lui „Chick”, în ultimul pasaj
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Bellow: diabolizarea lui Eliade. „Grielescu”, aflăm când de la „Abe”, când de la „Chick”, a fost „nazist”, „fascist”, „hitlerist”, a fost cineva (nu e clar ce anume) la Lisabona, tocmai sub Salazar - acest din urmă detaliu nu înseamnă totuși solidaritate cu extremismul nazist. În privința atitudinii lui „Grielescu” față de evrei, ultima remarcă a lui „Chick”, în ultimul pasaj în care vorbește de altminteri pitorescul savant român, sugerează oportunismul, ceea ce poate nici nu este incorect: „Grielescu” nu era un malign antisemit, ci doar a votat
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
premiu la Cannes în 1998, La vita e bella (regia: Roberto Benigni; Benigni joacă și unul din rolurile principale, precum și co-semnează scenariul, alături de Vincenzo Cerami), „spune” cu umor (nu doar cu umor negru!) și tandrețe povestea unui lagăr de concentrare nazist, așa cum se vede prin ochii unui copil pe care tatăl, de conivență cu ceilalți deținuți și ajutat de noroc, îl convinge că tot ce trăiau ei era un joc; serialul de bandă desenată Maus, al lui Art Spiegelman, prezintă cu
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sau chiar greșite ale lui Bloom țin de dificultatea lui de a se raporta fără elitism la cultura populară, poate un indiciu că inteligența sa critică avea limite, era așadar inteligența unui om. Astfel, Bloom a putut compara Nürnbergul (festivitățile naziste) cu Woodstockul (festivalul pop, moment simbolic al contraculturii americane), crezând că ele ar avea „același principiu”. 11. Pe lângă „Ravelstein” și „Felix Davarr”, mai există și alte personaje inspirate din viața reală. Dintre ele, cel mai notoriu este „Rakhmiel Kogon”, caricatura
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
desigur cartea lui Victor Farias Heidegger et le nazisme (Verdier, Paris, 1987; ediția franceză a produs scandalul; ediția inițială era în spaniolă; cartea a fost tradusă în mai multe limbi), în care filozoful era pur și simplu considerat un ideolog nazist, chiar esența însăși a nazismului. Mai recent, în același spirit de vulgară „execuție”, mergând până la trucarea citatelor, dar cu pretenția revelării unor documente inedite ori neglijate, vezi Emmanuel Faye, Heidegger, l’introduction du nazisme dans la philosophie. Autour des séminaires
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și homosexualitate la omucidere - a se vedea romane/filme ca Portocala mecanică, Pretty Woman, mai recent Written on the Body etc. Atât de intensă este antipatia lui Bloom față de rock, încât el ajunge să compare festivalul de la Woodstock cu marșurile naziste! Asemenea aprecieri extreme, pur și simplu absurde, trecând mult dincolo de limitele unei firești neînțelegeri „culturale” intergeneraționale (generation gap), sunt puține totuși în întreaga lucrare. Nu ele îi dau măsura, ci maiestuosul, mișcătorul, tulburătorul, înaltul edificiu construit de Bloom în The
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Cadrul general: Drepturile omului și Europa Problematică: Cum asigură Europa protecția minorităților naționale? Cronologie folosită: Secolul al XIV-lea: apariția rromilor/țiganilor în Europa. 1942-1946: mai mult de 200.000 de rromi au pierit în lagărele de concentrare și exterminare naziste. 1971: primul congres politic internațional, permițând crearea Uniunii Internaționale Romani, adoptarea unui imn și a unui drapel. 1995: crearea unui grup de specialiști ai chestiunii rromilor în cadrul Consiliului Europei, acel grup consiliind statele membre. 2000: crearea unui Parlament rrom în cadrul
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
se manifestă la început la nivel local, ea devine repede o chestiune de stat și sunt dezvoltate politici globale, cum ar fi: politici de excludere, care se manifestă prin dispariția geografică sau chiar fizică a rromilor, în special în timpul regimului nazist; politici de izolare: dispariția rromilor este planificată prin închiderea lor, trimiterea lor în colonii, deportări, sclavagism; politici de includere: dispariția rromilor e în acest caz culturală, limba, vestimentația specifică și manifestările culturale sunt interzise (Atlasul minorităților în Europa, Editura Autrement
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
incompatibil cu angajarea civică. Această restrângere și „asanare” ideologică a complexului literar românesc, săvârșită Îndeosebi În revistele Contemporanul (reapare În sept. 1946), Revista literară (1947), Flacăra (1948), care se adaugă campaniei de epurare și prohibire a literaturii susceptibile de colaboraționism nazist sau legionar din perioada "vânătorii de vrăjitoare" (Începută Îndată după aug. 1944), nu dau, totuși, imaginea completă a redimensionării și mutilării moștenirii literare. Ea va culmina, În 1948, cu procesele de presă intentate purtătorilor de steag ai modernității literare: T.
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ajungă demoralizat de sistemul de muncă din instituția totală.” (Goffman, 2005, p. 22). Această schemă explicativă pare adecvată pentru analiza modului în care este munca percepută în lagărele de muncă propriu-zise și în închisorile în care munca este obligatorie (închisorile naziste și comuniste constituie, fără îndoială, cele mai semnificative exemple). Pe de altă parte, este adevărat că, indiferent de situație, organizarea satisfacerii trebuințelor și controlul exercitat de către administrație asupra modului în care cheltuiește deținutul banii primiți (la care se adaugă reținerea
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
înlăturarea la rubrica apărărilor de nivel ridicat. Exempletc "Exemple" În pofida rezervelor pe care tocmai le-am expus, nu este exclus ca înlăturarea să fie efectiv posibilă. În autobiografia sa, Charpak (1993) - fizician de renume, care a trăit deportarea în lagărele naziste -, după ce povestește că, imediat după eliberarea sa de către americani, a descoperit cu oroare o baracă plină până în tavan de cadavre, afirmă: „Urăsc aceste amintiri și nu mă gândesc niciodată la ele”. Și adaugă: „Pelerinajul organizat la Dachau în 1947 a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]