1,431 matches
-
submina poziția privilegiată în cadrul literaturii române. Numeroase alte exemple ne ajută să demonstrăm că traseul literar al "pișicherului" intelectual este unul liniar, fără întreruperi. De pildă, autointitulatul "poet" Vrabie din romanul lui I. Peltz Actele vorbește! se declară un geniu neînțeles și marginalizat, însă în scrisoarea trimisă domnului Ciuciu în care îi cere sfatul cu privire la soarta sa de literat, îmbină caragialește registrul familiar cu cel protocolar și dă la iveală, la un moment dat, adevăratul scop pentru care ar dori să
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
personajul Ciribiș din piesa Capul de rățoi a lui George Ciprian, bunul lui prieten. În plus, atunci când va formula rezerve în privința aprecierilor critice mitologizante, prin care tinerii poeți din jurul revistei Unu, deveniți apologeți ai cultului urmuzian, încercau să propage imaginea Neînțelesului, a Damnatului și a Revoltatului Urmuz, exagerând tragismul vieții lui, Eliza Vorvoreanu va preciza că, dimpotrivă, "din joc, râs, glumă... din exuberanța vieții lui plină de bucurii s-au născut schițele lui Urmuz"13. Pornind de la astfel de considerații privitoare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
refac mental portretul lui Mitică: "Umblă teleleu, n-are treabă... Studii de psihologie a muncii... Sau, mai știu eu, poate că lucrează cu Vasile Filă și supraveghează muștele..." 25. Același profil al "pușlamalei", fără nici un rost, cu mină de artist neînțeles, se întrevede la Costache Olăreanu în autoportretul ironic schițat în Ucenic la clasici, întregit ulterior în Confesiuni paralele și Lupul și chitanța. Ca semn al unei senine atitudini în fața istoriei, miticismul se recunoaște și în romanul acestuia, Frica o radiografiere
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tipică pentru contextul științific al vremii sale. Astfel, el distinge trei etape majore în dezvoltarea spirituală a omenirii, în succesiune evolutivă. Prima ar fi etapa gândirii magice, în care omul încearcă să ia în posesie, să comande natura și forțele neînțelese care o animă. Aceasta ar fi o perioadă de "copilărie" a umanității, care se maturizează atunci când realizează imposibilitatea luării în posesie (fie și simbolică) a naturii și își schimbă radical atitudinea, încercând să îmblânzească stihiile, considerate manifestări ale unor ființe
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
tristă... A urmat o noapte senină... dar, ce noapte!... se vesteau între ele, trezindu-se ca din coșmar, ca o înțelegere pentru o primejdie mare. Stelele sclipeau pe cerul nemărginit, ca tot atâtea făclii, ca la o înmormântare infinită... și, neînțeleasă... La primul cântat al cocoșilor, clopotarii au revenit cu dangăt jalnic de chemare. Era mobilizarea... Văzduhul era un vaiet și o năucire de clopote... de clopote de mort, de clopote de groază. De când mintea omului era minte se știa că
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lumii, ca niște voci glăsuind despre... „Anul mântuirii“... despre „Anul neatârnării“. Soarele se suise de-o suliță pe cer. Clopotele de la Schit, încă băteau... băteau, văsduhul răsuna de dangăte... Și totuși, în glasul lor de bronz se simțea o putere neînțeleasă, o măreție fără seamăn, o taină liniștitoare. Clopotele au tăcut! Dar, glasul lor tremurat a continuat să vibreze în vazduh, prelung, până s-au stins... ca valurile făcute de piatra căzută pe oglinda apei liniștite. * ...Era în timpul războiului din ‟77
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
continuă fremătare. Pe jos, pe mozaic, mai erau câteva filme buclate, developate, în cadrele cărora puteai distinge oameni cu fața neagră și părul alb, în costume albe și cu mâini negre, femei cu gâturi negre și ochi albi, făcând gesturi neînțelese. Deși așezată, sora mea era mai înaltă 152 decât mine și, când s-a ridicat, îi ajungeam doar până la șold. Umplea întreaga încăpere. Tâmplele îi luceau lângă bazinul closetului, de pe fundul căruia picura veșnic apă. M-a privit înghețat și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
încins de luptă și mirosul transpirației amestecat cu alte mirosuri vagi, nedefinite, precum și strigătele aprinse ale celorlalți îmi fac o plăcere netrebnică, strâng tot mai tare trupul ce se zvârcolește aproape anihilat sub brațul meu și zvârcolirea lui mă întărâtă neînțeles, așa cum aveam să spun și mai târziu la spovedanie, eram conștient în clipa aceea că nu trebuia decât să dau drumul strânsorii în care îl țineam pe celălalt băiat și cu o mișcare rapidă să ajung la poză, eram mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
n-am cum să văd, e deasupra mea și sub patrafir îmi amintesc că atunci când am deschis-o am înțeles numai că literele erau diferite, în ce fel n-aș putea spune, îi aud glasul domol, dar cuvintele îmi rămân neînțelese, și am la paisprezece ani strania senzație că în acea clipă de început când eu am deschis Cartea și i-am văzut o fracțiune de secundă semnele necunoscute ar fi trebuit să aflu adevărul despre mine, ceea ce-mi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
copiii o recunosc imediat, Madonna! Pictată în albastru întunecat, mâinile tatuate, părul acoperindu-i ochii, plutește deasupra pământului uscat, imaginea Madonnei suprapusă peste imaginea vizibilă a Maicii Domnului făcătoare de minuni de la Nicula, și iarăși mă minunez de această obsesie neînțeleasă a lui Theo de a amesteca cu atâta seninătate credința și lipsa credinței, De ce te temi? l-a întrebat părintele Ioan și Theo n-a știut ce să spună de ce se teme, pentru mine toate acestea sunt atât de transparente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o îndepărteze, ea mă leagănă, a, a, a, Cinci, mă scutur de vocea lui, dar vocea lui e vocea mamei, patru, trupul meu se desprinde din toropeala somnului și începe să crească, îl văd cum crește, pe lângă mine trec imagini neînțelese, trei, te vei simți tot mai bine, relaxează-te, mă urmezi fără împotrivire, mă asculți în tot ceea ce-ți voi spune, pui încet stăpânire pe trupul tău, doi, încep parțial să-mi recapăt controlul asupra unor părți însemnate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu adevărat ceva, când voi avea oare putea să rup cu traiul acesta boem, cu nesfârșite discuții sterile?! Încercările mele de a fi fermecător, de a nu izbucni cu mânie ori de câte ori ceilați îmi provoacă sensibilitățile, de a juca rolul artistului neînțeles, de a rămâne cavalerul fără de prihană al unei domnițe plecate în țări străine, când sângele meu mă cheamă pe nume, toate aceste eforturi zilnice mă epuizează până la ruină și-mi spun, de-aș avea eu atelierul spațios al lui Radu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ochii mei privirea senină a femeii ce mă aștepta de un veac și eu, Bolborosea în limba ei, cine s-o înțeleagă, cu clopoțeii la gât prin biserică înaintea părintelui la dar, La urechile mele susurul viu al cuvintelor ei neînțelese pentru ureche, dar cu dezlegare în suflet, îmi reînnoiește la ureche Florița promisiunea făcută mie la doi ani de vrăjitoarea din jurul Aradului ce alunga departe răul copiilor prin făgăduieli misterioase, Protopopul de B i-a dat niște bani, ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
e vorba de vreo fată? mama într-un colț tace și ne privește speriată pe amândoi, te-ai încurcat cu vreo fată din sat? Nu, tată! Atunci nu înțeleg, cum să-i explic de lumina aceea a frunzelor ce foșnesc, neînțeleasă va rămâne pentru tata hotărârea mea și dureroasă pentru mine și mai ales pentru mama încrâncenarea lui, am plecat de acasă fără să-i dau măcar mâna, cu un rucsac îndesat de haine curate, pregătite de mama și câteva cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Ci?! Femeia se dăruie acelui bărbat de la care dorește totul! spre deosebire de bărbați care se mulțumesc uneori și numai cu trupul unei femei, Mă tem că nu înțeleg, Deficiență masculină, dragul meu! și degetele ei în părul meu îmi transmit fiori neînțeleși în tot trupul și cu toată dorința nestăpânită mă-ntorc spre buzele ei, zâmbetul de taină vreau să i-l sărut, părul vreau să i-l răsfir, imaginea aceea a toamnei strălucitoare în culori aurii când a coborât spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îl cunoaște dar, părinte Dumitru, mă întreabă el, dumneata ai văzut acea pictură? I-am mărturisit adevărul că nu, Te știu un om întreg, mi-a mai spus el, căruia îi plac lucrurile clare, limpezi, aici are dreptate starețul, durere neînțeleasă se lasă pe sufletul prea tânăr al lui Daniel n-am mai simțit această durere de la moartea părintelui, Ce importanță are cum sunt pictați pereții?! o biserică e-o biserică peste tot, pictura trebuie să reprezinte sfinți, eu așa cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ecranul se schimbă, dispare dovada ontologică, o aplicație ar putea fi curba lui Hilbert, asta e o curbă continuă de lungime infinită care se generează într-un pătrat, e adică o funcție, și mintea mea se blochează iarăși la cuvintele neînțelese ale lui Radu, e o adevărată gnoză ceea ce face el, sunt și aici ca și dincolo mai multe nivele, creativitatea artistului, mă întreb eu iarăși, dar Radu nu-și pune acum această întrebare preocupat să scrie pe ecran, var dim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
schimbi! ce zici de-un cognac, de-o vodcă, am și bere dacă vrei, Un cognac! vreau să mă îmbăt astă-seară, Radu, vreau să mă îmbăt! Desenul meu naiv în culori vii de pe ecranul calculatorului pare să exalte o fericire neînțeleasă și nu-mi vine să cred că, Radu ne umple două pahare de cognac și-mi amintesc cum am desenat-o în atelierul lui pe Tatiana, îl întreb de Tatiana, nu mai suntem împreună, acum sunt cu, dar Radu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tăcem câteva momente în josul străzii și eu nu îndrăznesc s-o întreb, Mi-am lăsat mașina, se întoarce ea spre mine, ceva mai departe, aici nu găsești loc de parcare, a venit cu mașina, această informație lasă asupra mea o neînțeleasă tulburare, căutăm mașina, Nu mai știu exact unde am parcat-o, eram atât de emoționată venind încoace încât, ce culoare are? o întreb eu realizând dintr-o dată că mă uit după o mașină despre care, Roșie! La lumina udă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu-ți dori niciodată să fii mai mult, nu-ți dori să fii om, pentru că, dacă printr-o întâmplare te faci om, îți vei dori să redevii înger și vei începe să greșești, Și eu gândindu-mă și acum la neînțelesele lui cuvinte de atunci mă întreb dacă n-am devenit între timp, vei începe să greșești, și-mi amintesc că aș fi vrut să-l mai întreb ceva, dar ne-a întrerupt ușa deschisă în afară a bisericii și brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o să ai copii, acuză ea. Vei avea sute de reguli și nici una nu va funcționa. Ted nu intenționase să o critice pe Clodagh. Se gândea doar că abordarea lui mai puțin dură asupra creșterii copiilor o va ajuta. Se simțea neînțeles și foarte rușinat. Mai ales când Molly a întins lingura spre el și i-a spus, malițios: —Mami te urăște! Clodagh urcă scările. Nu avea nici o șansă să facă acea baie lungă și relaxantă pe care o plănuise. Abia dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
revistei sau despre tiraj sau despre competiție. „Cel puțin i-am luat cu publicitatea... Noi am făcut articolul acum șase luni... Ally Ben vrea să mă distrugă“. — Păi, chiar vrea. Ba nu, nu vrea. Turbată de nervi pentru că se simțea neînțeleasă, Lisa se uita urât la el. — Tu habar nu ai cum e. Toate vor să fie ca mine, toate alea de douăzeci de ani. M-ar lega și m-ar înjunghia pe la spate dacă le-aș da ocazia. — Doar pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
poate intenționat; se zăreau doar două cuvinte: Publius Ovidius. Dădu deoparte supracoperta și simți că i se taie răsuflarea. Era o elegie intitulată Pontica, iar copia aceea îi fusese dedicată tatălui său, Germanicus. Ce anume se ascundea în spatele exilului de neînțeles al lui Ovidius, dulcele poet, al implorărilor sale inutile către Augustus, al morții sale disperate și solitare pe melancolicul țărm al Pontus-ului? De ce copia aceea a cărții se afla în biblioteca imperială? Ce anume se întâmplase și ei nu aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acel mers lin, acea alunecare maiestuoasă, acea mișcare de avansare cu tot corpul de Împărăteasă bizantină. Acel corp nu putea să-l aibă nimeni altcineva; cum Îi simțeam prezența, mi se Înmuiau genunchii și mă cuprindea o stare de frică neînțeleasă. Era de fapt o bucurie imensă, o plăcere fără margini de care mă speriam ca de o mare primejdie. Nu știam ce să fac cu elementele din care eram compus, unde să țin mâinile, cum să-mi mișc picioarele; Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
uman, Îmi dădea o stare dementă de exultație; mă uitam Încordat cum o fiară o doboară pe cealaltă, voiam să văd cele mai mici amănunte ale luptei, strigam isteric „Hai, Leul!“ și tropăiam pe loc, apucat de o febrilitate bolnăvicioasă, neînțeleasă, astfel că mama mea era forțată să-mi ardă câteva perechi de palme pentru a mă smulge din starea aceea. Eram dezamăgit și multă vreme mă concentram pentru a reține cât mai multe imagini ale sângerosului spectacol. Odată, În lipsa alor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]