1,178 matches
-
a urmări. La 29 aprilie, Camera constată o stare de război, prin care poarta rupea legăturile ei cu România, a cărei independență rămânea să fie recunoscută la pacea viitoare. Prin nota circulară din 22 mai, Mihail Kogălniceanu arăta că „ agresiunile neîncetate și nedrepte ale armatei otomane pe tot parcursul frontierei noastre, au produs în toată țara o mare 25 surescitare. Corpurile noastre legiuitoare, au adoptat atunci spontan, o moțiune, tinzând să pună România în poziția de independență francă”. România dorește un
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
regelui Mihai I prin care anunța arestarea mareșalului Antonescu și reinstaurarea regimului democratic În țară, elevii află că armata română a Întors armele Împotriva Germaniei. Ea luptă alături de U.R.S.S. pentru eliberarea Ungariei și Cehoslovaciei. Chiar dacă istoria apare ca o neîncetată luptă iar România este clădită pe jertfele miilor de luptători, nu trebuie uitat că vocația poporului a fost una de pace. Atunci când nu a fost silit să lupte, românului i-a plăcut să construiască, să-și Înalțe țara, să-și
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Eliza-Carolina Vieru () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93558]
-
aparțin nobilimii și nici măcar unor familii de cardinali. Tatăl meu, un cismar analfabet, nu s-ar pune de-a curmezișul legii, chiar și nedrepte, iar Papa îmi interzice să respir. Oh Doamne Dumnezeule. Supravegherea strictă sub care era ținut și neîncetatele mutări dintr-o celulă într-alta nu-i îngăduia să-și facă prieteni și să aibă relații de amiciție, dar nu se putea să fie împiedicat să-și continue scrierile. Scria pe mici bucăți de hârtie, atunci când putea, folosind resturi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
subit la Castel Nuovo îl înțelesese ca pe o pedeapsă, începu din nou să aibă vechiul vis cu păianjenul. La Castel Nuovo însă își dădu seama că era tratat mai bine. A trăit acea perioadă cu zbucium și entuziasm, cu neîncetate căderi în halucinații; născocea dialoguri imaginare cu stelele, cu luna, cu esența lucrurilor. Numea lucrurile: "tandră, floare, măduvă, pâine a ființelor neînsuflețite". Adesea se adresa pietrelor din bolta tavanului și, îngenunchind, se ruga: "Tu piatră deții taina vieții și a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
rațiune istorică, absolut indeniabilă, dar care nu scapă unei critici riguroase. Slăbiciunea argumentului occidental rezidă la nivelul vieții spirituale, îndeosebi a valorilor sale duhovnicești care au riscat de multe ori să fie puse între paranteze, ca urmare a încercării utopice, neîncetate de a construi "o societate creștină", asemenea împărăției lui Dumnezeu. Aceasta nu împietează cu nimic din meritul incontestabil al Occidentului de a fi fondat o civilizație realmente remarcabilă pe care Răsăritul ortodox o admite de bună seamă. Mircea Vulcănescu regăsește
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
obicei, la o existență lumească dominată de indiferență sau, dimpotrivă, de griji și răutăți. Μ Viața omului pretinde o continuă spiritualizare a existenței sale. Să dăm, pentru aceasta, cuvântul lui Constantin Noica: „O viață de om nu e decât o neîncetată răsădire, un fel de-a se Îngropa tot timpul În alte pământuri. Te Îngropi cu fiecare demers, te Îngropi Într-o prietenie, Într-o fidelitate, Într-o idee, În așa fel Încât metamorfozele vieții tale nu sunt altceva decât strămutările
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
drum al nepăsării sau al blazării?; un drum al luptei cu egoismul din noi, care să ne facă mai coparticipativi, mai buni?; un drum al adâncirii continue a cunoașterii despre sine și despre ceea ce ne Înconjoară?; un drum al sporirii neîncetate a potențialului creativ individual? etc.). Μ „Dragostea este o prostie În doi” (Napoleon Bonaparte). Poate că Napoleon se gândea la „dragoste” ca la un proces de iluzionare reciprocă, deoarece În realitate raționalitatea bărbatului nu este compatibilă cu sensibilitatea vanitoasă a
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
falsificate din cărți, analoage amintirilor-ecran de care vorbește Freud, ce servesc mai ales să le ascundă pe altele. Urmându-l pe Montaigne, ar trebui să vorbim nu atât despre lectură, cât mai degrabă despre delectură pentru a caracteriza acea mișcare neîncetată de uitare a cărților În care suntem antrenați: o mișcare rezultată În egală măsură din dispariția și din bruiajul referințelor, care transformă cărțile, adesea reduse la titluri sau la câteva pagini aproximative, În niște umbre vagi ce alunecă la suprafața
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
acest simptom, „acasă se vorbește în șoaptă”. Fiecare se gândește cum să inventeze o soluție, o portiță de scăpare, cum să evite, să ocolească, să se țină cât mai departe, să scape de amenințările văzute și nevăzute ce vin din partea neîncetatei supravegheri. Toate acestea generează adevărate nevroze, iar efectele lor rămân de neînțeles pentru cei ce nu au cunoscut o asemenea experiență. Poetic vorbind, pragul este un interstițiu, o zonă intermediară între spațiul public și cel privat, o zonă de trecere
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
cei ce îi schimbă în post îi întreabă, mai întâi, dacă „noaptea s-a scurs în liniște”. Ei știu prea bine că se pot aștepta oricând la surprize neplăcute. Hamlet începe într-un univers închis care se protejează printr-o neîncetată supraveghere, dar care, iată, se dovedește vulnerabil: gărzile se pomenesc dintr-odată față în față nu cu inamicul temut, ci cu un strigoi. Nedumerirea, dezorientarea lor sunt explicabile: supravegherea militară pe care o asigurau - conform atribuțiilor contractuale - nu prevedea nici o
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
căci un spion experimentat ca el nu poate pierde nici o ocazie de a mai afla câte ceva: supraveghetorul e mereu la pândă, nu-și îngăduie clipe de odihnă, nu doarme, veghează! Polonius se va trăda totuși, iar Hamlet, exasperat de supravegherea neîncetată care îi interzice orice drept la intimitate, va înjunghia intrusul, luându-l drept soțul adulter. Polonius moare la datorie, în timp ce-și îndeplinea misiunea de agent secret. Supravegherea duce la o crimă... fie ea și comisă prin inadvertență. Supravegherea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
la un alt nivel, simbolic și global. La prima vedere, piesa lui García Lorca prezintă viziunea familiei dominate de autoritatea absentă/prezentă a mamei, dar se lasă citită și ca o viziune a comunității plasate sub semnul unei supravegheri politice neîncetate. Iar Bernarda nu e oare versiunea primă, la scară familială, a ceea ce reprezintă Big Brother la scara întregii societăți? Ambii urmăresc, obsedați, același scop: supunerea totală, fără crâcnire, obținută printr-o supraveghere infailibilă. Geniul lui García Lorca îi permite să
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ia computation în sensul de, a gîndi cu a contempla sau a medita. Această accepție include și depășește mecanismul pas cu pas îndrăgit de Simon. A-l cunoaște nu este analizabil pe bucăți. A cunoaște se bazează pe o întoarcere neîncetată a gîndirii la gîndirea prin care se definește... a cunoaște. 3. Tabloul metaforei organistice A) Realitatea obiectivă nu mai este tratată ca un obiect. Ea cedează în fața unei realități pe care o numim de ordinul al doilea, și care este
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
cuvînt, toate instanțele redundante permit reajustări: astfel din constituția americană, care prevede multiple instanțe ale căror competențe vizează adesea aceleași lucruri, ceea ce Madison, în Federalistul, numea precauții auxiliare. Trebuie să asigure o mare suplețe de funcționare, ținînd cont de schimbările neîncetate, de scopuri și de context. Datorită redundanțelor de legi, de puteri, de sisteme de comandă, întregul este mai fiabil decît fiecare din părți, după modelul sistemelor vii auto-organizate. Și aceasta, prin două mijloace care se completează: o redundanță de prim
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
altul îl înlocuiește, sau speră să poată acționa astfel dacă nu apar alte erori. Departe de a fi un semn de ineficacitate, redundanța permite atunci, dimpotrivă, să se reducă erorile și să se deschidă noi alternative. Astfel se explică balansările neîncetate de la centralizare la descentralizare și echilibrul mereu instabil al celor doi poli în sînul organizațiilor 109. Descentralizatorii recentralizează adesea, fără să o știe, pentru a descentraliza mai bine, se pare. Cu cît un sistem este mai dezvoltat (complex) cu atît
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Cauzalitate circulară. Idee paradoxală, aceea că partea este într-un întreg, care este parte a părții. Subiectul rămîne, dar el a îmbrățișat lumea. Cuplul subiect/ lume, unde cei doi parteneri nu și-au pierdut în totalitate identitatea, dar practică schimburi neîncetate. Realitatea lumii nu mai este obiectivă, ci face parte din mine-însumi. Ea există... în mine. Eu exist... în ea. Nu mai este nevoie aici de reprezentare și de limitele sale. Eu exprim lumea care mă exprimă. Subiectul global este lumea
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Gr. Grigorovici (în epocă monografistul Bacăului și ,,cel mai vechi gazetar din localitate’’), întreceau, din punctul de vedere al lui Alexandru Tiron (Sphynx), restul îndeletnicirilor sale: ,,Ai fost pentru Bacău informatorul,/ Jurnalul viu și cel mai bun arbitru; Activitatea ta neîncetată / Putem s o prețuim cu... decalitrul!” („Stele căzătoare”, în „Moldova”, 1, nr. 20, 26 septembrie 1937, p. 1) Unui alt gazetar, Emil Mititelu, fost director al „Tribunei Bacăului”, i se recunoșteau, într-o epigramă semnată Saru (Sandu Russu), aptitudini similare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în special geneza Ființei multidimensionale, provenită, ca ființa dintâi, din apele unui "Sine-inițial" peste care se mișca Duhul și având "scopul mărturisit (...) de a umple până la refuz Vidul/ creat de prezența indezirabilă a Neantului,/ prin multiplicarea și perpetuarea/ nemărginită și neîncetată a Sinelui". În acest gen de texte, turația terminologiei prin care se vizează corporalizarea inefabilului ontologic este de bună seamă excesivă. Purificată semantic, expresia poetică nu pierde prea mult din amplitudinea viziunii în cartea următoare de versuri ale lui Ștefan
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dozarea eficientă a efectelor; proporția bine gândită între dialogul contras, abil, în soliloc, epica nervoasă și portretistica reușită, exemplar, din câteva linii. Dar în special impresia de concretețe neliniștitoare a fabulei cu rafinate interstiții metafizice, având la bază principiul dublării neîncetate a actantului ambiguu, călugărul Kiril, cel care, ascuns în interiorul unei fântâni, "scrie la o neagră psaltire". Deasupra și dedesubtul lui, o serie de dubluri din ce în ce mai alterate îi transcriu, distrofic, textul în care urmele sacrului sunt din ce în ce mai vagi: "Dedesubtul fratelui Kiril
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
prefețe calde, ușor reverențioase, punctează, aproape de fiecare dată, faptul că pentru autor "poezia și pictura nu sunt altceva decât fețele distincte ale unei monede, care poate fi privită, metaforic desigur, ca talantul care i-a fost dăruit la naștere pentru neîncetată înmulțire...". Privite strict din perspectiva criticului de poezie, aceste cărți apar însă ca o dare de seamă, concepută cu amară luciditate, a unei interiorități vulnerate atât de propriile angoase, cât și de excesul de violență pe care îl constată într-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Maritain, "filosofia Sfîntului Toma, adică filosofia lui Aristot regîndită și rectificată de un geniu mai luminos și mai sintetic, nu se dă drept un sistem particular printre alte sisteme, ea nu vrea să fie filosofia unei epoci istorice, ci filosofia neîncetat progresivă a umanității" (4, p. 289). Trebuie făcută precizarea că, aderînd la raționalismul lui Toma d'Aquino, J. Maritain a respins raționalismul cartesian, pe care îl consideră ca un păcat al culturii franceze. Tomismul prezenta și alte idei care nu
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Astfel, se pare că semioza hermetică identifică în orice text, ca în Marele Text al Lumii, Plenitudinea Semnificatului, nu absența sa. Și totuși, această lume invadată de semnături și guvernată de principiul semnificației universale, dădea naștere unor efecte de alunecare neîncetată și de respingere a oricărui semnificat posibil"1. Diagnosticul lui Umberto Eco este seducător, dar se sprijină pe o eroare totodată logică și epistemologică. Există cu siguranță o confuzie care se traduce printr-un inacceptabil amestec de niveluri de înțelegere
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
solidă metafizică a microfizicii. Ar fi bine să poată fi publicată. Nu mergem însă atît de departe ca S. Lupasco. El nu ezită să integreze, într-un fel, principiul contradicției în intimitatea cunoașterii. Activitatea dualizantă a spiritului este, pentru el, neîncetată. Pentru noi, ea se limitează la a pune în mișcare un fel de caleidoscop care bulversează brusc raporturi, dar care păstrează mereu forme. Suprara-ționalismul nostru este, deci, alcătuit din sisteme raționale juxtapuse doar. Dialectica nu ne servește decît pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
vor învăța poezii despre ființa gingașă - mama, cu muzica unde se vor învăța cântece despre mamă și abilități practice - realizarea unei felicitări pentru mama din pene și fulgi . Elevii , încă de la grădiniță, sunt familiarizați cu unele noțiuni referitoare la scurgerea neîncetată și uniformă a timpului, cunoscând și respectând programul de desfășurare a activităților, programul de servire a mesei și de odihnă. Acestea sunt reluate începând din primele zile ale clasei I, când ei știu că trebuie să respecte programul impus pentru
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
grad înalt de apropiere de lucruri, la o perspectivă mărită" ca să poată scoate la iveală adevărul ascuns în spatele aparenței lucrurilor 244. Din punct de vedere fenomenologic, orașul este un spațiu al plictiselii sau, dimpotrivă, al agitației maxime și al căutării neîncetate a noului, pentru că metropola nu este alcătuită numai din construcții arhitecturale, ci și din experiențe individuale. Aspectul mitic, legat în special de mitul modernității, se preocupă mai degrabă de distrugerea mitului decât de celebrarea renașterii lui. Strâns legată de mit
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]