7,611 matches
-
Liana pleacă, aplecîndu-se ușor la despărțirea de avocat. Are mersul îmbătrînit parcă. În mintea ei s-a făcut dreptate deplină. Întîi a urmărit-o pe doamna avocat s-o roage ca să o ajute. A plîns acolo în ușă. Femeie, ești nebună! Bărbatul meu nu-și face decît meseria. Dar un pic de omenie, nu-l costă nimic. Tînăra nevastă era agasată de "nebuna asta"insistentă și se pîrpîlea rău de tot. Deja el, omul cu care se aventurase în paradis, urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
salariat aici pe nume Donose. Și? Poate o ia în căsătorie. Rămîn un timp perplex. Dar... Da, și el... Dar are aproape 40 de ani! Este adevărat, dar el este cel mai bleg. Subiectul devine interesant și am un chef nebun să mă amestec. Fac un număr de telefon și rostesc scurt: Vino pînă la mine. Donose, deja chel bine, intră cu chelia înainte și, cînd îl zărește pe Corneanu, este dominat de panică. Și ia spune-mi, Donose, ești mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de îndeplinit. Experiența aceasta a trasat o linie dominantă în structura poetesei. Linia trecea prin trei puncte esențiale ale vieții: mașina, iubirea și, în final, moartea. Cele trei repere ale vieții se împleteau, se inversau, se prindeau într-un vîrtej nebun, al cărui rezultat era, invariabil, suferința. Dacă nașterea și moartea implicau în mod real suferința, nu se înțelegea de ce și iubirea implica durerea. Roxana, întrebau unii colegi, de ce suferi și cînd faci dragoste? Pentru că acele momente pe voi, bărbații, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în același pat, dar Tina sărea ca un arc cînd în Romeo dădeau hormonii în clocot. Te abandonez aici, înțelegi? Mă descurs și fără tine. Am 1000 de euro, așa că pa și pusi! După ce a tras concluzia că Tina este nebună, Romeo a rărit-o cu insistențele. Mai ales că fata i-a spus-o pe șleau: Dacă mă dorești, însoară-te cu mine. Dar sîntem neamuri. A noua spiță. Dacă nu vrei, poate patronul tău... Ălă nu se însoară că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
plină de pomi fructiferi, de viță de vie, de stupi și de huceaguri impenetrabile de cătină pe haturile care îl despărțeau de vecini. Pe la 35 de ani s-a însurat și a avut cu muierea lui doi băieți. Băieți cam nebuni, ca și mama lor. Om sever, autoritar, Ion n-a putut suporta veșnicile certuri din casă și într-o zi a pus boarfele femeii afară. Băieții au sărit la bătaie, aveau peste 15 ani, așa că omul i-a mătrășit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
semnul întrebării succesul șlefuirii omului primitiv, prin mii și milioane de eforturi ale celor mai ascuțite minți. Că un japonez declară că nu mai ucide fete tinere, dar că ar mînca cu plăcere carne de om, că are o poftă nebună pentru acest fel de mîncare, pare o aberație a unui vis de coșmar. Dar nu-i așa. El există, dă declarații, este lăsat printre noi. A ucis fete tinere și le-a mîncat, dar acum a evoluat. Acum are numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
moartea ca pe o salvare din infernul trăit prematur. Cezar Ivănescu, Val Condurache, Mihai Ursachi, cei trei răstigniți pe cruce și băgați în malaxorul românimii de vii. Ultimele lor pîlpîiri s-au stins, imprimînd pe retina lor o lume românească nebună, nebună, nebună. Românii care se zbat în mizerabilul malaxor care omogenizează respingătorul conținut, atunci cînd văd o stea strălucind în ceruri, au o singură dorință: s-o ademenească și s-o înglobeze în pasta lor. Nu dorim purificare, nu dorim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ca pe o salvare din infernul trăit prematur. Cezar Ivănescu, Val Condurache, Mihai Ursachi, cei trei răstigniți pe cruce și băgați în malaxorul românimii de vii. Ultimele lor pîlpîiri s-au stins, imprimînd pe retina lor o lume românească nebună, nebună, nebună. Românii care se zbat în mizerabilul malaxor care omogenizează respingătorul conținut, atunci cînd văd o stea strălucind în ceruri, au o singură dorință: s-o ademenească și s-o înglobeze în pasta lor. Nu dorim purificare, nu dorim strălucire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe o salvare din infernul trăit prematur. Cezar Ivănescu, Val Condurache, Mihai Ursachi, cei trei răstigniți pe cruce și băgați în malaxorul românimii de vii. Ultimele lor pîlpîiri s-au stins, imprimînd pe retina lor o lume românească nebună, nebună, nebună. Românii care se zbat în mizerabilul malaxor care omogenizează respingătorul conținut, atunci cînd văd o stea strălucind în ceruri, au o singură dorință: s-o ademenească și s-o înglobeze în pasta lor. Nu dorim purificare, nu dorim strălucire, dorim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Ce cauți tu, bă, în armată? Plecați de lângă mine, plecați! Lăsați-mă să trec dincolo, nu mă legați, vă rog, nu mă legați! Nu pot sări șotronul cu mâinile legate, lăsați-mă slobod, mă așteaptă! Auzi, bă, ăsta ori e nebun, ori se face! Bate câmpii prostănacu ori își bate joc de noi! Cine te așteaptă pe tine, bă, dilimandosule? Lăsați-mă să respir, vă rog, lăsați-mă să respir! Mă arde, voi nu știți nimic, voi nu înțelegeți nimic, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
importanță are dacă aprinzi pipa păcii cu un muc de lumânare sfințită sau cu fitilul dinamitei, focul motivează orice intenție. Ana i-a atins de câteva ori umărul, amical, a compasiune gestul, un fel de a spune "te înțeleg, mai nebun este terapeutul ca tine" -, apoi când bătrânul a ieșit să fumeze o țigară, i-a trecut mâna prin păr, a insistat de parcă degetele i s-ar fi încâlcit într-un lan cu cânepă deasă, altădată l-a întrebat din senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
printre iepe. Ce-i drept, mă doare groaznic spatele, zilnic primesc câte o vână de bou pe spinare, m-am obișnuit așa îmi plătesc biletul la spectacol. Copiii mei frumoși, dragii tatii copilași! Ei sunt toată bucuria mea de om nebun. Bucuria ta este să sari șotronul noaptea la 4. Ai tălpile pline de cioburi, copile. Nu pot pleca cu tine, rămân aici, Petre. Între mine și ei, Dumnezeu împletește scutece, gratiile cresc acolo unde îmbrățișarea se întâmplă cu inima. Zidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
4) " Între oamenii despre care se vorbește elogios, nu e nimeni care să fie atît de celebru ca autorii și fondatorii unei religii. Cei care au fondat state nu ocupă decît al doilea loc după ei." (I, 10) Înțelept sau nebun, bun sau rău, nu e nimeni care, obligat să aleagă între aceste două feluri de oameni, să nu laude pe cei lăudabili și să nu blameze pe cei ce trebuie blamați și totuși, apoape toți, înșelați de aparențe, de un
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mai contrar umanității și mai fatal pentru liniștea lumii, decît o ambiție nemăsurată, ori o dorință excesivă de glorie (falsă). Un om care are neșansa de a se naște cu asemenea predispoziții este mai de compătimit decît dacă ar fi nebun. Pe el, prezentul îl lasă rece și nu trăiește decît în viitor; nimic pe lume nu-l poate satisface, iar otrava ambițiilor se amestecă mereu în dulceața plăcerilor. Un principe ambițios este mai nefericit decît un ambițios oarecare. Nebunia fiind
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Aceleași coordonate pe lista de pasageri a vasului Caronia, ajuns la New York În august 1913. Neîndoielnic era ea, Floare Pomean, cu numele transcris potrivit ortografiei maghiare și cu denumirea localității de proveniență În aceeași limbă, Piskárkos pentru Pișcari. — Ăștia-s nebuni!... Alt elogiu mai spontan ca acesta nu mi-a scăpat la adresa americanilor În stare să găsească acul din satul tău În vapoarele cu fînul imigrației de prin toate văgăunile lumii. Putem vorbi acum, i-am spus cu Încîntare Sandei, de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu mă duc cu voi, lăsați mă pe loc. Aici am crescut, aici vreau să mor, oricine ar fi să mă omoare! — Ține icoana asta, Muthi, i-am zis io. Da’ m-o Întrebat ce-i aia! Poate că era nebună de la atîta război... Nu era nebună, ci poate lutherană, nefamiliarizată cu icoanele. Era Încredințat că-i salvase viața bătrîna aceea, convingîndu-l să nu rămînă peste noapte la fermă cum ar fi dat să facă de multă osteneală, ci să fugă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mă pe loc. Aici am crescut, aici vreau să mor, oricine ar fi să mă omoare! — Ține icoana asta, Muthi, i-am zis io. Da’ m-o Întrebat ce-i aia! Poate că era nebună de la atîta război... Nu era nebună, ci poate lutherană, nefamiliarizată cu icoanele. Era Încredințat că-i salvase viața bătrîna aceea, convingîndu-l să nu rămînă peste noapte la fermă cum ar fi dat să facă de multă osteneală, ci să fugă cît i-or ține pe cai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
are sensul de „a prinde”, chiar „a înșfăca” sau „a reține”. Ne-o închipuim așadar pe Maria, după ce L-a recunoscut pe Rabuni (exact: „Dragule Învățător”, cu o mare încărcătură afectivă), deschizându-și brațele și încercând să năvălească peste El, nebună de fericire. Dar Isus îi taie scurt elanul: nu m-am urcat încă la Tatăl, nu Mă opri din drum, „nu Mă reține”. S-au făcut tot felul de speculații pe marginea episodului, interpretându-se în fel și chip atitudinea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mult, noua creație nu se justifică decât prin existența câtorva „aleși”, „puri” și „sfinți”. Valorizarea dihotomică a vârstelor implică două atitudini opuse, dar simultane: pe de o parte, pesimism în contextul actual; pe de altă parte, optimism defulatoriu și speranță nebună legată de vârsta viitoare. Prezentul se află sub stăpânirea lui Satana (apocaliptica reactivează o serie de miteme tradiționale); viitorul, sub stăpânirea Domnului preaînalt. Lumea de acum se caracterizează printr-un soi de oboseală, de lâncezeală („Lumea și-a pierdut tinerețea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
încurcasem printre picioare prăfuite, haine zdrențuite și murdare, da'i auzeam "Barabba! Barabba!" și mă țineam strâns de poala maică-mii, dar ea nu vedea și striga altceva. Nimeni n-o lua în seamă. Și atunci, cu cumnată-sa (altă nebună, mi-am zis!), a încercat să rupă rândurile de soldați. Eu încremenisem. Mă uitam la ea cum lovea în dreapta și-n stânga, să-și facă loc înainte, dar soldatul acela, un zdrahon, nici nu băga de seamă. Cred că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Asta Însemna că ne „mirosise” observatorul de pe avionul de recunoaștere și ne-a dat În „grija” vânătorului... Alergam spre râpa Mântuirii noastre... Vânătorul cred că ne luase deja În colimator!... Mai aveam zece pași până În crăpătura râpei, când un picaj nebun al avionului, Însoțit de o rafală prelungă de mitralieră, ne-a forțat să ne facem una cu zăpada... ― Ooo! - a exclamat Despina. ― „Când avionul va urca, să ne atace din nou, <salt Înainte!ă - a ordonat Toader, din spatele grupului... Am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe care avea de gând să facă, în asociere cu ardeleanul, o grădinărie clasa-ntâi. Așa că el unul nici nu-și punea problema colhozului și nici nu se îndoia de apropiata venire a salvatorilor apuseni; că doar nu era lumea nebună să îi aștepte, iar ei să nu mai vină!... Așa ceva nu era cu putință!... Ei, și atunci când avea să vină ceasul mântuirii, el, Grigore Gospodin, îi garanta cuscrului său că avea să se ducă așa, într-un suflet la sfatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de urgență la centru. Zicea cu mâna pe inimă că n-a văzut sau auzit de nicio fată, băiat sau bătrâne..." Calvarul așteptării angoasante a durat de la începutul lui februarie până în luna mai. Timpul se scurgea între accese de disperare nebună și stări de apatie totală. Gerhad își rupea cu greu timp din spital ca să facă în fiecare săptămână drumul până la Cingaly, de unde se întorcea tot mai trist, tot mai posomorât. Și totuși își găsea puterea să încerce să mă scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Cei trei copii, doi băieți și o fetiță, își făceau temele fiecare în câte un ungher al camerei lor, ceea ce l-a determinat pe Ghiță să renunțe la orice replică, ca semn al împăcării cu situația dată. Da, desigur, negreșit nebun, obsedat, incapabil, dogmatic, rebel, cu apucături belicoase!.. A încercat apoi să ia măcar o mică gustare, dar a rămas cu prima îmbucătură în esofag, așa că a renunțat la intenție și s-a întins pe pat, fără să pună geană pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
omor, Cătăline! Eu mă înec în scăldușca aceea parfumată! Te rog frumos! Te implor, Cătăline, că acasă nici moartă să nu mă duci! Direct la morgă, iubitule! Și la crematoriu! Banii îi găsești în poșetă! Tu ești nebună! Da, nebună! Nebună de iubire, Cătă! Dar adineaori eram bună când erai cu țâța-n gură... și-acum zici că sînt nebună... Frumos! Frumos, iubițel! Și îmi spuneai că mă iubești. Și mă drăgăleai cu duioșie de-mi secai sufletul și-mi curentai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]