1,139 matches
-
proporțiile inițiatice ale smulgerii din familie, resimțită ca o moarte: „Împinse cât putu împăratul, împinse împărăteasa, mânară pe vizitiu să bată și să se opintească, dar poarta sta nemișcată ca o stană de piatră. În deșert strigară, în deșert se necăjiră, în deșert plânseră, că nimeni nu-i auzi, decât biata lor fiică, care-și frângea mâinile și se obidea din tot sufletul, văzându-se tam-nisam despărțită de părinți și închisă ca într-un mormânt”. Naramza, fecioara consubstanțială cu natura, își
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
un copac. Și vine pădurarul și-l întrebă: Cine a tăiat copacul ista mă ? ".Gavril Veleșcă răspunde: "Eu ! ". Dă toporul încoace ! "zice pădurarul. Veleșcă zice: "Ți-l dau numai mută tu lemnul cela și-l razimă de cellalt copac ! ". Se necăjește pădurarul și nu poate nici de feli să-l mute. Și atunci Gavril Veleșcă zice către pădurar: "Măi bicisnicule ție să-ți dau eu toporul că nici nu-l poți muta, și eu îl duc de aici până în Bogata cale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
veche, unde era regula că "anecdota primează". Cică un meteorit uriaș trece pe lângă Pământ cu viteza specifică și strigă de departe: Ei, Pământule, nu te-am văzut de câteva milioane de ani! Ce mai faci? Ei, ce să fac, sunt necăjit că m-am umplut de homo sapiens și mă mănâncă îngrozitor, pe deasupra și în interior! Stai liniștit, i-a spus meteoritul, am avut și eu dar au trecut de la sine în câteva mii de ani! Oricum, materialul de bază pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
strigă uimit spre sora lui: Vino repede surioara, să vezi minunea minunilor! Ei, lasă, ce minune poate să fie? Prichinduța nici nu se obosi să ridice privirea de pe coronița care creștea văzând cu ochii. Spun adevărul, vino mai repede, se necăji Prichindel de nepăsarea surioarei. E ceva uriaș printre flori! Prichinduța așeza atentă coronița pe patul moale de iarbă și se ridică vrând-nevrând pentru a-i face plăcere gălăgiosului. Ce poate fi așa de uriaș? Poate a crescut vreo floare și-
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
copii numai că, unul dintre ei, Țepeluș, un arici rotunjor, cu mii de tepe ascuțite pe blănița-i maronie, cu niște ochișori iscoditori, si urechiușele ascuțite, era tare neastâmpărat. Nu stătea locului o clipă. Alerga, sarea, zburda tot timpul. Îl necăjea pe frățiorul lui, se lega de toate animăluțele din poiana. Din această cauză, Țepeluș nu prea avea prieteni de joacă. Cand il vedea pe Vulpișor, un pui de vulpe cu blană roșcata, mereu cu zâmbetul pe buze și gata de
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
care auzea cum lungi deșerturi fasonează și amestecă stelele prin genuni galactice" (?!); sau în De-or trece anii...: Poetul zăbovește în singurătatea adâncă a gândurilor sale, chinuit de puterea farmecului nesecat din adâncurile de lumină a chipului ei. El este necăjit de scânteia-ispită lăsată de providență să-l rupă ori să-l țină de pământ ca un dat, ca un făcut cuibărit în liniștea din preajma fiecărei clipe trăite pe altarul timpului" (?!). Exemplele ar putea fi înmulțite. E o analiză punctuală dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Municipal Bacău la finalul meciului: “Sunt mulțumit de victorie, dat fiind faptul că Dinamo nu e o echipă oarecare, fetele au avut și momente bune, dar și mai puține bune, însă de asta e frumos voleiul. În schimb, sunt foarte necăjit din cauza manierei de arbitraj, fiindcă meritam și trebuia să câștigăm în trei seturi și spun asta foarte răspicat. După cum știți, eu nu dau niciodată vina pe arbitraj, nici măcar când pierd, dar ce s-a întâmplat astăzi a fost prea flagrant
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
știam că întâlnim un adversar net inferior, dar și pe seama apărării foarte bine organizate și agresive a oapseților noștri de astăzi.” Florin Pavel: “Sunt mai supărat pentru eliminare decât pentru gol” Antrenorul celor de la FCM Onești, Florin Pavel, era foarte necăjit pentru înfrângerea de pe stadionul “Letea”: “Speram să obținem mai mult de la acest meci, dar sunt supărat în primul rând pentru eliminarea care s-a produs imediat după gol, fiindcă nu s-au produs injurii și mi-e frică să nu
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
cu oase mari și goale, aproape impudice și stropite repede cu vin și untde lemn În bolboroseala omului bisericii, Îi fu așezat Între picioare: era tot ce mai rămăsese din zbuciumul zadarnic al Eufimiei lui. Așa cum, la Îngropăciunea bătrânei care necăjise existența Corei Irineu, am văzut oscioarele acesteia strânse, de aseme nea, Într un săculeț și așezate - fiindcă nu mai puteau pro testa - la picioarele mamei iabrașe. Ah! Plutôt souffrir que mourir!... Cine dintre frecventatorii asidui ai Căii Victoriei și ai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Universitatea din Iași iar eu am terminat cu Diplomă de Merit, Institutul de Medicină si apoi doctoratul. Tot tata Galan a avut dreptate. Dar la drept vorbind, se cuvine să le cerem iertare profesorilor noștri, pentru că pe unii i-am necăjit, cu speranța că din Lumea în care sunt azi, ne vor auzi și ne vor ierta parinteste.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
-o de acolo, am fugit cât ne țineau picioarele, să nu cădem în mâinile paznicului. N-am căzut, dar eu am rămas fără fes. Cum să mă înfățișez acasă fără fes? Ca și în cazul ghetelor, și acum eram tare necăjit, sunt afectat ori de câte ori se întâmplă să pierd sau să stric ceva, fiindcă mi-e limpede că ai mei n-au bani, se lipsesc de multe pentru noi, copiii. Mi-am făcut apariția acasă fără căciulă. Am îndrugat verzi și uscate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și de încrederea pe care ne-a arătat-o tata, luându-ne părtași la asemenea istorii serioase, pentru oameni mari. *** Aceste date despre domnul Tomiță le am eu bine fixate în minte în seara aceasta de 1 ianuarie 1956, când, necăjit din pricina ghetei rupte la săniuș, mi-am luat inima în dinți și i-am bătut la poartă împreună cu prietenii mei, cerându-i ajutorul. Hotărât lucru, domnul Tomiță reprezintă pentru mine un personaj fabulos, cumva înspăimântător, sigur misterios, care mă intimidează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
lucru. Eu nu aveam deloc de gînd să accept, dar Alberto cîntărea bine posibilitatea, din motive evidente. Eu schițasem ceva pe pămînt, În stradă, folosind cuțitul lui Roberto, și, În consecință, am avut o altercație cu poliția, care ne-a necăjit atît de tare Încît, În loc să rămînă Alberto aici, ne-am hotărît să plecăm amîndoi spre Venezuela cît de curînd posibil. Deci, cam pe cînd ajunge la tine scrisoarea asta, eu mă voi fi pregătind de plecare. Dacă vrei să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
nu-l putea uita... Pe Basil, mânuind frumoasele flori într-una din florăriile cele mai selecte ale capitalei, îl știam și eu din vedere și, oricum, era un capitol vechi și de mult încheiat. În schimb, gândul la Alby mă necăjea, iar titlul de „cea mai mare și mai dureroasă dragoste“ îmi întuneca fericirea domoală... Într-una din zile, ducându-mă la Dânsul și bătându-i în pe retele camerei, ca de obicei, a ieșit și, fără să mă lase să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
coborât un moment lângă mine, pe băncuța unde stăteam. Salut, Titi! Ce faci? Ascult greierii, Serioja. Te-ai lovit rău, așa-i? Da, cam rău... Ți-a căzut vreun dinte? Deocamdată nu, dar se clatină... Lasă,Titi, nu te mai necăji și nu mai fi trist. În câteva zile te vei face bine. Nu, nu-ți va rămâne nicio urmă de zgârietură pe năsucul tău mititel, frumușel și pistruiat și nici pe fața ta drăgălașă. Spusele lui m-au bucurat atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
temut în cartier pentru că făcuse și pușcărie. Barbu cel mic nu avea o gașcă în regulă, ci doar cîțiva oameni de-ai lui. Erau din clasa a doua Ce. Barbu ăsta o remarcase și el pe Serghei Luminița și o necăjea în fiecare pauză. Venea la ea și o trăgea de cozi, îi punea piedică sau o scuipa și-apoi fugea. Oamenii lui stăteau deoparte și nu interveneau decît atunci cînd se băga vreun băiat s-o apere. Cînd Barbu nu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
asta cu atît mai mult cu cît nu aveau cum să fie ajutați de colegii lor ; băieților nu le spuseseră nimic de Serghei Luminița. În ultima vreme însă, reușiseră să-i asigure o pază bună și ea era din ce în ce mai puțin necăjită de Barbu. Odată, Cristi îl bătuse și-l trîntise la pămînt și de atunci nu mai avea curajul să se apropie. Cu toate acestea, găsea uneori momen tul cînd verii nu erau prin apropiere și-și lua el atunci revanșa
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
26,6-10. 1. Primul. Domnul ia cina în casa lui Simon leprosul, împreună cu Lazăr. 2. Maria varsă untdelemnul pe capul lui Cristos. 3. Iuda murmură zicând: („Pentru ce această risipă?”); dar Domnul o apără pe Magdalena încă o dată, zicând: („De ce necăjiți femeia? Căci frumoasă faptă a săvârșit față de Mine”). 287. DUMINICA FLORIILOR. MT. 21,1-17. 1. Primul. Domnul trimite după asină și mânzul ei, zicând: („Dezlegați-i și aduceți-Mi-i; iar dacă cineva v-ar spune ceva, spuneți că Domnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
avea câte o întrebare. Pe de o parte Alin se întreba dacă ea îi spunea adevărul, iar maică-sa se întreba de ce oare nu s-au găsit. Nici unul nu avea să afle vreodată răspunsul. - N-ai de ce să te mai necăjești. Acum ești aici cu mine. Nu mai ești atât de mic, ești un flăcău în toată regula. Știu că ți-a fost greu. - Mamă, dacă ai ști prin câte am trecut... Eram să mor de foame și de frig, am
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
buzele atinseră gura ei. - Mă uimești! Ce să înțeleg din asta? - Că nu trebuie să mă justific și nici să mă scuz. Ea își trecu mâna prin părul lung cu un gest destul de drăgălaș, copilăresc chiar. - Ai ceva împotrivă?, o necăji el în continuare. - Nu, dacă rămâi cu mine aici, zise Nicole cu un zâmbet naiv și cu buzele arcuite în timp ce privirea ei rătăcea peste tot prin cameră oprindu-se pe corpul lui. Privirea lor se întâlni într-o imensă și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cu bârfe, cu idei proaste și atunci zi de zi se mărește prăpastia dintre voi, iar radiografia vieții arată bolnavă. Speram, dragul mamei, ca voi să fiți cruțați de răutățile și fățărniciile omenești. Dar se pare că astrele sorții vă necăjesc și pe voi ca pe mulți alții. - Și acum ce ai e de gând să faci? - Să fac ce, mamă? - Cu căsnicia ta. - Ce ai făcut și tu cu a ta. - La mine era cu totul altceva. Știi că taicătu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
la ora cinci, după-amiază. "Totuși, de ce să-i plătesc polițe?! m-am întrebat, văzînd-o cum coboară din troleibuz, cu părul ei vaporos stîrnind fiori în jur, și-acum, ca și-n urmă cu zece ani, în timp ce vîntul serii, obraznic, îi necăjea poalele pardesiului. Oare nu tocmai comportarea ei a răscolit corzile sufletului meu, făcîndu-le să-și găsească tonalitatea proprie?!" A fost o revedere ca între prieteni. Ascultă, Mihai, mi-a spus ea, pornind alături de mine, am vrut să te întîlnesc ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spus eu persoanei necunoscute, care mi-a telefonat dimineață? "Azi vremea-i schimbătoare, și eu, pe vreme instabilă, nu pot să înjur." Da-da, așa am spus, iar doamna Teona a vrut să-mi dea de înțeles că ea mă necăjește de atîta timp cu telefonul. De ce ? poate din orgoliu, poate dintr-o pornire sinceră cine știe! Un lucru mi-e sigur acum: imaginea ei din birou. A venit spre mine plină de zîmbet, ca un copil cînd face primii pași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ghișeu, în camera de unde puneam felul doi în platouri și le urmăream îndelung cu privirea. Atîtea fete frumoase, venite din toate colțurile țării!... Și țărăncuța aceea, venită de pe lîngă Bîrlad, timidă și retrasă, Anișoara parcă o chema, pe care o necăjeam cu toții, spunîndu-i să nu mai jeluiască vaca lăsată acasă. Ea rîdea copilărește și-și ducea vîrful degetului la gropița din bărbie... Studentule, mai du-te și tu să te odihnești după-amiaza, cînd sînt libere ospătarele..., îmi spunea cîteodată nea Ionică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu palma peste spate. Succes! Mulțumim!... Dinule, să închizi ușa, că-i curent, îi spun. Să pui un pietroi în ea. Cornea, Don Șef și domnul Luchian ne strigă "succes!" apoi ies, urmați de Dinu, care închide ușa cu grijă, necăjindu-se s-o fixeze cu un pietroi. Eu întind mîna și trag telefonul din priză, să nu ne deranjeze careva. Parcă-i mai cald cu ușa închisă, constată Vlad în batjocură. E ora șase jumătate, spun eu, uitîndu-mă la ceas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]