1,158 matches
-
format în carcasa de tablă a jgheaburilor acoperișului. Sau, dimpotrivă, de dimensiuni omenești, dar îmbîrligat și acoperit de solzi ca un pește, după cum mărturiseau, cu cel mai gălăgios patos, vreo două ucenice. Neuitând să adauge nici cât de mult le necăjise sămânța de gheață a Ispititorului. Care aproape că le congelase uretrele. Sau cât de însîngerate sau de ferfelițite, pe dinăuntru, se întorseseră de la Sabat. Erau toate dulci și fără Stăpân, lătrătoare și pofticioase ca niște cățele. Adevărate abisuri de spermă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în deplasare, la pauză, trupa IF-ului, cu trei puncte la zero. 305 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI veterani. Din clipita în care ultimul profan părăsea sala, mai ședeau o vreme pe la locurile lor, mai găsindu-și de lucru, necăjind tutunul putrezit de "Carpați", ridicând gulerul hainelor recuperate de prin cuiere, făcând să alunece pe masa unică, imensă, scrumierele de hârtie, așa cum alunecau halbele de bere pe tejghelele barurilor din Vestul Sălbatec. După care, brusc, se apropiau de cele trei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la pădurile de fagi, de lângă închisoarea Parapetu!... - Fîl-fîl! le promise, gutural, tuturor Sinistratul. Transpirase. Își simțea pe spinare, coborând și încolăcindu-i-se sub coapsele subțiri, mici afluenți de nădușală. Iar aerul înnegrit de fumul platformelor industriale din vecinătate îi necăjea plămânii, dîndu-i senzația că i-ar îngreuna urcușul. - Fîl-fîl! glăsui el hotărât, cu venele tâmplelor și ale gâtului crăpîndu-i de atâta concentrare, reușind din nou, să țâșnească încă vreo trei-patru metri. Ocolind in extremis cablurile electrice și de telefon de pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tu, în carne și oase. Acum vino și lasă-mă să mă revanșez. Bea ceva cu mine. Virgil nu se mișcă. — Haide, haide, chicoti O’Toole, redevenind el însuși pe de-a-ntregul și simțindu-se încântat că putea să-l necăjească pe grasul care clipea într-una. Am fost destul de milos. Aș fi putut folosi dreapta. La urma urmei trebuie să ne asigurăm, nu? Vino și bea cu O’Toole și prezintă-ni-l pe prietenul tău posomorât. O’Toole face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că, la urma urmelor, aceasta este Dimensiunea mea Perfectă. Prepelicarul se opri și-și lăsă capul în jos. — Acum mergem? întrebă ea. Pe Vultur-în-Zbor vederea Prepelicarului umil, o servitoare arțăgoasă, nemulțumită, însă complet supusă, l-a șocat și l-a necăjit. Aceasta nu era sora lui, cea care-i făcuse rost de mâncare, îl crescuse și-l apărase. Era doar umbra Prepelicarului pe care-o cunoscuse el. Ce-i făcuse Grimus? Liv își ridică puțin vălul și scuipă cu răutate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
surâsu-i știut. Părea foarte concentrată la spusele mele. Era o vară teribil de călduroasă. Mi-amintesc bine. Nu aveam mai mult de doisprezece ani. Eram cu George cel pistruiat („Pis-tru-ia-tu-le/U-râ-cio su-le...” - strigam câteodată În urma lui pentru a-l necăji), cu Maria Eliza cea cu mutriță spălăcită (blondă-blondă, cu un păr de zână, lung și auriu, pe care și-l Împletea În două cozi grozave, ce le purta Întinse În lateral ca niște aripi de libelulă - de-aia o și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pe nevastă-mea din casele noastre? - Nu, sigur că nu, dar știi, e mai bine... - Eu sânt om serios! retezase Stere aproape supărat. Se opintiseră. Meșterul văzu negru înaintea ochilor. Înțelesese unde bătea negustorul. O luase ușor, să nu-l necăjească: - Măi Sterică... -Da. - Ia pune colea un pahar de vin. Ginerele îi turnase. Lina cu mă-sa tăceau mâlc. Pe urmă, cârciumarul le spuse la toți că de când se află lumea era lucru cunoscut că averea se scrie pe numele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
seara, după ce se termina totul, intra în cârciuma negustorului și cerea o litră de rachiu. O bea repede, pe nerăsuflate, ca să se îmbete. Pe urmă cădea cu capul pe masă, țeapăn. Lucrătorii își spuneau unul altuia: - Săracu Chirică, iar e necăjit... Și nu-l mai băgau în seamă. Ceferistul se trezea către miezul nopții, când auzea pe Lina punând drugii obloanelor. Pleca clătinîn-du-se și înjurînd. În câmp, se oprea și ridica pumnul lui mare, vîn-turîndu-l spre stele: - Tu-ți dumnezeul tău
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
am dat lui Ghidale atunci, la despărțire - fără să știu că nu am să-l mai văd vreodată - un briceag mic, o jucărie mai mult, pe care îl adusese tatăl meu de pe front. I-l dăduse, spunea, spre a o necăji pe mama, o fată la Brno. Era de fapt un cuțitaș de desfăcut scrisori, cu mici plăsele de os gălbejite de timp. „Știi“, mi-a spus Ghidale când mi-a dat timbrul acela, „la Hanuca, noi aprindem luminile și cântăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
atingere, bucuria de a fi prins o astfel de neașteptată clipă, cu veverița uimită oprită de sunetele unei muzicuțe. „Dă-i ceva omului aceluia de cântă“, mi-a mai șoptit tatăl meu, scoțând câțiva bănuți și strecurându-mi-i. „E necăjit și i-o fi greu.“ I-am spus că nu pot să-i dau bani, nu are figură de cerșetor, pur și simplu avea chef să cânte acolo, pe banca aceea de lângă noi... Am continuat să mă așez pe acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a zis. A ieșit din birou și-a plecat afară, imediat după ce ai urcat tu. Am încercat să nu-i arăt că mă luase prin surprindere. Cred că-mi imaginasem o împăcare iubitoare după micuța ceartă pentru felicitare, cu Charlie necăjindu-mă pentru schimbul de haine și dându-mi unul din micile sale săruturi uscate. Brusc, m-am simțit aiurea în hainele mele cochete și rujată. Și parfumul încă mai mirosea mult prea puternic, iar eu îmi dădeam seama că probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fusese dintotdeauna atât de bun și de amuzant - voiam să pot vorbi cu el cum făceam când aveam șapte sau opt ani, în felul acela care-l făcea mereu să râdă și să mă ia-n brațe și să mă necăjească. Avea pe față o expresie extrem de mândră când Ben și cu mine spuneam sau făceam ceva: orice, de fapt. Nu-mi dădusem seama cât însemna asta- că tata era ridicol de mândru de orice făceam. Toate lucrurile minore, cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
citise rugăciunea cea dinainte de călătorie din cauză că se grăbea. Al doilea caz s-a petrecut la mănăstirea Diveevo din Rusia. Un frate era în ascultare. Într-o zi, starețul îi poruncise să prindă câinele care se dezlegase și umbla prin mănăstire, necăjindu-i pe mulți. Mult se chinui acel frate să-l prindă, dar nu reuși. Când obosi de-a binelea și era gata să se întoarcă să spună că nu poate, îi apăru în cale un alt părinte din mănăstire. Fratele
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în care să vând pizza și clătite, jumătate de metru pătrat care să fie al meu, o rogojină, un ghiveci de leandri. Signora Rosa sau Giuseppinna sau Angelina să-mi zâmbească dimineața, să mă supăr pe micul Corado pentru că-mi necăjește canarul... Da, jumătate de metru pe care nu l-am avut niciodată. Sânt un dezrădăcinat... Unde-i țara dezrădăcinaților? Țara cu fluturi albaștri! Poate că nenorocitul caută același lucru fără să-și dea seama. Eu îi spun Italia, dar... Se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Așa cum vă cunosc, zâmbi Cristescu, am impresia că aspectul nu vă deranjează. ― Firește, mi-a trebuit însă foarte multă vreme ca să pot privi lucrurile în felul acesta. În tinerețe cea mai mică grimasă de nemulțumire care mi se adresa mă necăjea grozav. După cum vedeți, bătrânețea are avantajele ei. Desigur, am și învățat să evit situațiile penibile. ― În ce sens? ― De pildă, chiar astăzi. Mi-ar fi făcut atâta plăcere să vă invit la ziua lui Mirciulică, să vă formulez o invitație
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
femeii. Spuse într-un tîrziu: ― Îmi place și totuși nu știu de ce... ― Poate că ăsta e secretul. Să nu știi de ce-ți place... Își ridică privirea. Fulgi mari presărau ghiocei pe fereastra decupată în noapte. * " Nu trebuie să te necăjești, draga mea. În primul rând, a fost o combinație în care tu ai căzut întîmplător. Nici măcar nu-ți era îngăduit să-ți faci iluzii. O simplă încercare! Nu ai nici o vină că a eșuat. Ar fi absurd să te mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
masă voios... - Dar voiosu-i voinicu Ori-i plânge sufletu? - Pita albă sta pe masă Cum îi pita mai frumoasă, Nici necoaptă Nici răscoaptă, Lângă pită Carne friptă, Lângă carne Două cane; Una-i cu vin îndulcit Și nu bea de necăjit, Una-i cu vin pipărat Și nu bea de supărat. Și nici bea și nici mănâncă De durerea cea adîncă! 75 Mult mă-ntreabă inima: Doru-mi e de cineva? Foaiă verde de scumpiă Cum naiba dor să nu-mi fiă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
era o invitație. Era un ordin. Până să ajung eu acasă, luasem hotărârea ca, În loc să fiu deprimată de strălucirea calităților de soție ale lui Phoebe, să mă las mai degrabă inspirată de ele. Nu avea rost, până la urmă, să mă necăjesc singură, Întrebându-mă de unde anume exact făcea rost cineva de cape minuscule sau cum naiba putea o femeie Însărcinată În luna a opta să Încapă În jeans Kate Moss: era mult mai bine ca Phoebe să fie imitată cu multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
că străinul îi vorbește și uite că înțelege despre ce-i vorba, nu-i prost, nici bolnav la cap, a văzut bine asta, încă de ieri. Dar Nicu nu se simțea în apele lui. Răspunse: — Azi e sâmbătă și sunt necăjit. Și eu, constată sec străinul, uitându-se tot la ochiul de geam cu spărtură ca un soare cu raze. Soarele era spart și rece. Nicu ar fi preferat să fie întrebat „De ce?“ și să-i povestească de portmoneul pe care
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Cazzavillan nu era prezent, vine când îi place, pleacă când îi place, ca orice director, așa că am putut să stăm liniștite și să ne-alegem în voie niște lucrușoare. Grozav ce-am mai râs, am uitat de tot ce mă necăjea. De ce-am râs? De cum erau prezentate jucăriile, fiecare avea scrisă o explicație. Dacă s-ar putea face provizii de râs pentru când îți merge rău! Să le pui în rafturi, în cămară sau în pivniță, și să le scoți
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
tulburări aproape erotice. Scriu aforisme parcă aș acorda un pian. Inteligența poate transforma pionul în rugină. În traista amărâtului încape și necazul altuia. Acasă - acest loc geometric al marilor nostalgii. Dorul - această vibrație sufletească garnisită cu melancolie. Lasă-l pe necăjit să vorbească! Este poate singurul lui pansament sufletesc. Suferința demnă provoacă respect, nu compătimire. Managerul inteligent își concediază subalternul care nu-l contrazice. La temelia oricărui monument susură o speranță. Iertarea grăbește vindecarea rănilor. Generozitatea este ”viciul” oamenilor superiori. Am
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pianul și când i l-am vândut. Fericirea s-a banalizat. Poate fi procurată ca orice drog. Prea multe vieți nu au nici o atingere cu fericirea. Fericirea este cea mai curată bogăție. Reciproca nu este decât accidental valabilă. Nu suntem necăjiți pentru că nu am atins fericirea, dar nu reușim nici să o definim. Alergând după fericire, de pe patru picioare, ne-am urcat pe două. Ne vom atinge ținta, oare, când vom țopăi într-un picior? Și instinctele cred în fericire. Prudența
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
foarte tari nu pot fi suportate decât de oamenii sănătoși. Și dacă rebelul are totuși dreptate ? Au dispărut canibalii. Nu mai suntem deci interesanți nici sub aspect gastronomic. Viața este un concubinaj de amintiri, trăiri și iluzii. Lasă-l pe necăjit să vorbească. Este poate singurul lui pansament sufletesc. Fiecare om cu baricadele lui. Birjarul cu un limbaj de salon e un ratat. Aforismul are, precum parfumurile tari, orgoliul esenței. Inspirația izbucnește din sentimente și gânduri turbionare. Gustul pentru frumos poate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
este un slogan.. Au dispărut canibalii. Nu mai suntem deci interesanți nici sub aspect gastronomic. Întâmplarea favorizează, nu semnează descoperiri. Dimineața tușesc mai ușor. Pentru că exersez toată noapte. Viața este un concubinaj de amintiri, trăiri și iluzii. Lasă-l pe necăjit să vorbească. Este poate singurul lui pansament sufletesc. Fiecare om cu baricadele lui. Birjarul cu un limbaj de salon e un ratat. Aforismul are, precum parfumurile tari, orgoliul esenței. Inspirația izbucnește din sentimente și gânduri turbionare. Gustul pentru frumos poate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cum făcea roate, prin odaie, cu o iuțeală că abia o prindea ochiul, și, se gândea... „Dacă‟i un sămn!? și tot el îi răspunse: „Da, da... rândunelele aduc noroc la casa omului“. Așa auzise el din bătrâni. Păsărica se necăjea să găsească ochiul de geam, zburând roată prin odaie, apoi, se repezi afară ca o săgeată. „Tot așa trebuie să fie și sufletul omului!“, reflectă bătranul, cu răsuflarea tot mai grea. „...Se zbate în strâmtoarea trupului nostru, pân‟ ci scapă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]