1,175 matches
-
luptându-se cu rafalele nemiloase ale unui crivăț care încerca să-l întoarcă din drum. Înainta cocârjat, aplecat mult în față, cu bărbia în piept, sprijinindu-se de bodyguardul de salcâm în căutarea unui loc de muncă pentru omul ăsta necăjit, având cinci copii și cărora nu avea ce să le dea de mâncare. Moș Danilov suferea pentru noi, pentru cei cinci copii nevinovați cu burțile goale, dar și pentru întreaga masă de oameni flămânzi, înfometați, care dacă pământul ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
față, urmați de frații mei, în timp ce eu încheiam plutonul. O familie sărmană formată din șapte persoane străbătând deșertul indiferenței divine și umane în speranța găsirii unei oaze... Am ajuns și ne-am instalat cum am putut. Părinții mei erau foarte necăjiți. Cum să te instalezi? Cum să te aranjezi? Șapte inși într-o cămăruță strâmtă care abia ne asigura spațiul necesar pentru somn, obligați fiind să ne culcăm la rând, întinși unul lângă altul ca sardelele în cutie. Și trăiam așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mine, îl aștept pe al șaselea, mâine-poimâine. Ajută-mă, te rog, și caută-mi de lucru, să am ce să le dau de mâncare copiilor. Te rog! D-apoi cum nu te-oi ajuta Rozalie, că te văd că ești necăjită, singură și cu o casă de copii. Cum nu te-oi ajuta? Uite, chiar acuma voi merge. Știu eu pe cineva care are nevoie de ajutor în gospodărie. Plec. Îți mulțumesc frumos, nană Floare, îți mulțumesc din inimă! Și nana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în volumul anterior de memorii, amintiri și meditații despre propria-i viață înmănuncheate în "Dumnezeu a murit în Bărăgan" (Junimea, 2013), comentat de mine la vremea lui, cu aceeași strângere de inimă ca și volumul de față. Suntem o familie necăjită, deportată în câmpia Bărăganului: mama împreună cu cei șase copii. Mamei i se spune "vădana", iar nouă, "copiii vădanei". Avem tată, desigur, dar e arestat demult și nu știm dacă mai trăiește." Așa începe depoziția unui om care vrea să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
iar noua putere instaurată atunci formată din fii de țărani și muncitori, și-au început guvernarea cu 900 de morți. Asta în numele ,,idealurilor socialismului”. Acum 50-60 de ani, actualul individ, fost ofițer de securitate la secția torționari, era un copil necăjit care, cu picioarele desculțe , își plângea nefericirea în vreun sat oarecare. Astăzi același om a devenit unul din jefuitorii neamului, este cel care în mod direct, în cunoștință de cauză și fără remușcări, reprezintă cauza suferinței altor oameni care își
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
și alte bogății care au menirea mai mult să smintească firea omului decât s-o înfrumusețeze. Daruri pe care moșii noștri Cârțâroșeni n-au pus niciodată preț. Iar Prea Marele nostru Dumnezeu, văzându-se cu mâna goală S-a întors necăjit din drum și S-a ridicat din nou la ceriuri de unde iarăși cu mărire va să vie să judece viii și morții pentru că împărăția lui nu va avea sfârșit. Dela acea minunată întâmplare satul nostru, Cârțișoara, trăiește de milenii, trai
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
grabă ambițiile faraonice ale unui conducător de țară, recunoscut de popor la vremea lui ca paranoic și megaloman. Cu valorile umane și materiale sacrificate aici, statul român ar fi putut realiza în perioada aceea multe obiective cu adevărat utile acestui necăjit popor care era nevoit atunci ca și acum de altfel să «strângă cureaua». Dar dacă drumul acesta de așa zis interes național ce ne străbate satul nu și-a atins nici pe departe scopul pentru care a fost construit, el
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
zic: «suntem siliți să câștigăm darea împăratului și pâinea noastră cu câlți și cu meșteșugul olăritului». Pentru încasarea dărilor sau a restanțelor, pentru împăratul, năpădeau satele executorii, bețivi, lacomi și necinstiți a căror purtare neomenească revolta iobagii și așa destul de necăjiți. Iată câteva mostre din faptele lor condamnabile : «Pe fiecare zi iau bani de potcoavă câte un șuștac, chiar și dacă au stat numai un ceas. Beau și mânâncă pe cheltuiala iobagilor fără nici o măsură, ca niște porci. Într-o jumătate
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
aviația sanitară sovietică cu forță de muncă atrasă exclusiv din Cârțișoara, iar pentru cele trei luni de funcționare hrana piloților și a ostașilor ce activau aici a fost asigurată din comuna noastră. Să aruncăm însă o privire peste tabelele cu necăjiții ce erau impuși la achitarea acestor Cote obligatorii: observăm că din 248 de familii din Oprea Cârțișoara existente în evidența colectorilor, numai 2 (două) erau scutite de a contribui la achitarea datoriilor de război, anume Constantin Donea și Nicolae Grecu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cartea scrisă de mine și de ceilalți doi colegi de breaslă mi-a adus o sută de mii de la un tânăr din tren, iar suta asta am dat-o mai departe pe o pizza, din care a mâncat un om necăjit, șchiop și mut din gara de nord. Cam asta a fost povestea cu mutul și mă gândeam să o scriu în noua carte, ceea ce am și făcut. Am ajuns acasă la Oradea foarte obosit, dar cu o mulțumire în suflet
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
indiferență ca și cum ar fi fost un străin care se afla lângă ea din întâmplare. Leon contempla gânditor, strâmbându-se în colțul stâng al gurii ca și cum ar fi întrebat dacă mai este cazul să bea sau nu. Uneori tăceau amândoi. Păreau necăjiți dar din cu totul alte motive. Bănuielile Carlinei se adeveriseră într-o zi. La un control de rutină, Leon primise diagnosticul de pancreatită severă și ciroză hepatică. După doi ani avea să-i fie inscripție pe mormânt. La aflarea acestui
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mă poată opri de la scris. Nu zău?! rîde Graur dezvelindu-și dinții. Măi Mihăiță, ai în tine un optimism care mă dezarmează, zău! Tu știi că eu am fost coleg cu directorul Popescu... Mi-ai spus. Acum, cînd e mai necăjit, ne mai întîlnim și noi; mai bem un pahar, mi se mai plînge și el, ca omul... ...că nu mai poate, completez eu. De unde știi?! sare Graur. Eu nu ți-am spus! Nu, Petre, îi zic, nu mi-ai spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ăsta e un semn că nu îți sunt devotat trup și suflet ție, care ești o femeie extrem de frumoasă, iubitoare și cu totul și cu totul deosebită și că, sincer, nu te merit. — Un răspuns destul de bun, cred, zic, încă necăjită. Acum spune-mi adevărul. — Ne vedem la altar. — Ha-ha-ha, să mori de râs, nu alta! Ei bine, tot ce vreau să-ți spun este că o să regreți amarnic clipa asta, când am să te îmbrac cu un smoching roz. — Ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
parcă... acum nu mai sunt chiar atât de copleșită de toate astea. Parcă nu mai sunt atât de convinsă. Of, Doamne. Ce-mi doresc? Ce-mi doresc cu adevărat? — Știam eu! Ridic ochii și o văd pe mami privindu-mă necăjită. — Știam eu! Te-ai certat cu Luke, așa-i? — Mami... — Știam eu! I-am spus asta lui tati de o mie de ori. Simt până în măduva oaselor, Becky vine acasă ca să contramandeze nunta. El mi-a zis că vorbesc prostii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
loc="Iași" data =”21 dec[embrie] 1967”> Iubite domnule Costel, V-am așteptat pe 9 decembrie. Nici un răspuns măcar. Am așteptat apoi un răspuns la scrisoarea mea. Nimic. Bănuiesc, adică sînt sigur, că ceva s-a întîmplat. Ori sînteți prea necăjiți, ori ceva din rîndurile mele te-a supărat. Drept să-ți spun: sînt derutat. Am fost la București și am multe impresii pe care am să ți le depăn altă dată. Privitor la articol, te rog să-l lași, deocamdată
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Să ți-l iau? </citation> (35) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”12 octombrie 1968”> Dragă Costel, Nu înțeleg de ce nu mi-ai răspuns la scrisoarea mea de acum aproape o lună . Cred că ești ocupat și mai ales necăjit. Probleme importante s-au ivit și trebuie să avem neapărat o discuție. Te deplasezi tu aici sau vin eu la Bacău? Noi sîntem sănătoși, Lăcrămioara merge la școală și ne simțim și noi școlari! Multă sănătate și noroc familiei tale
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
care le-am văzut în viața lor. Aș fi plâns încontinuu... Am fost la doctori, mi s-au dat medicamente, însă degeaba. Credeam că nu-mi revin curând din această stare, dar am văzut în această perioadă foarte multă lume necăjită, amărâtă, așa cum zicea Domnul Isus “ca niște oi fără păstor”. Așa se face că în săptămâna 27 februarie - 4 martie 2012, în fiecare zi am fost în vizite, cu ajutoare, cu mâncare și lemne de foc și am rămas uimit
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
are, o doare ceva? − Ce știu eu, Săndel? Eu nu pot s-o întreb, tu știi că dumneaei mă ține că-s afurisită și rea, dar să știi că îmi vine și mie să plâng, când văd cât e de necăjită și îngândurată. Am s-o rog pe Maricica, ea este mai îndrăzneață ca mine, poate că ne spune și nouă ce este cu mama; Era o zi blândă, de mijlocul toamnei. Cele mai multe treburi din câmp se terminaseră, vântul mâna frunzele
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
eu niște gânduri ce mă frământă și aș vrea să ți le spun și ție; Ce gânduri ai, măi fimee, cu noaptea în cap? − Apăi, Toadere, omule dragă, mă gândesc și eu la soră-mea Maria de la Pungești. Este tare necăjită și nu știu cum am face ca să-i dăm o mână de ajutor; Costache este bolnav, copchii lor cei mari, buni de treabă la câmp, Mihai are slujbă, Gheorghe, Dumnezeu să-l ierte, s-a prăpădit, nu mai este cine să muncească
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
iar de cei mici, ce să mai vorbim...Nu crezi că am putea și noi săi ajutăm, așa cum au făcut și ei când copiii noștri erau mici? − Da, ai dreptate tu Ileană, bietul Costache a căzut la pat după ce sa necăjit de moartea lui Gheorghiță. M-am gândit și eu cum am putea să-i ajutăm...Poate că băieții noștri, Mihai și Costică, ar putea să facă o clacă la cosit iarba de pe șes iar fetele lor s-or descurca cu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
un fapt real care mi-a înaripat și mai mult speranțele. Apoi alte și alte teze cu note mari și chiar foarte mari, încât la sfârșitul primului trimestru am luat medii bune și foarte bune, luminându-mi sufletul de școlar necăjit și atât de descurajat la început! Acum, parcă și lumea din jurul meu era alta! În ultima zi de cursuri a venit și tata de acasă pentru unele cumpărături, m-a luat cu drag în prima mea vacanță de elev normalist
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mă ridică pe brațe și mă plimbă printre șirurile lungi de mese, azvârlindu-mă cu putere în sus! Se întâmpla poate cel mai extraordinar moment din viața mea de școlar. Nu mi-aș fi putut închipui că, tocmai eu, școlarul necăjit și amărât din clasa I, cu dor nesecat de ai mei și casa părintească, să ajung, la sfârșitul ultimului an de studiu, să fiu purtat triumfal în fața tuturor elevilor școlii! Dintre foștii mei conșcolari, tot mai puțini la număr, își
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
vrea să învețe, spunând că se mută la bunica ei la țară. Mama Florentinei se alarmează și mi se plânge de acest impas din viața fiicei sale. Curând, într-o seară geroasă de februarie, fac o vizită în această familie necăjită... Discutăm mult până la apariția fetei, care e foarte surprinsă și bucuroasă că mă vede. Discutăm puțin unele nimicuri și când o întreb de școală, fata și-a înghițit limba... M-am retras cu ea în camera neîncălzită și „la rece
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
i-am încredințat judecății Domnului, însă am luptat să-mi apăr cinstea, dreptatea și dragostea de viață! Trăiesc într-o lume frământată, zbuciumată, o lume care încearcă să-și croiască un nou drum spre viitor. Văd în jurul meu o lume necăjită, lipsită de strictul necesar, ajut cât pot și trăiesc decent din drepturile pe care le am ca fost slujitor al școlii și ca veteran de război. Dacă timp de aproape cincizeci de ani regimul comunist m-a arătat cu degetul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
înaltă până la bărbie... * De curtea interioară a casei de pe Florilor / Procopiu se leagă și amintirea unui personaj patruped: un motan al nimănui, deja bătrân, dar încă viguros, trecut prin multe, hârșit de viață, cum se spune, hărtănit de dure experiențe, necăjit dar demn. Nu arăta prea bine, firește, dar se mulțumea cu puțin, își știa lungul nasului, nu emitea pretenții frivole (să fie lăsat în casă, alintat, mângâiat etc.). Avea, cu alte cuvinte, mult bun-simț, dovedea o sobrietate, o disciplină aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]