8,720 matches
-
DONDONEL Locul de naștere al acestor frați era tare departe de orice altă așezare, loc unde numai păsările cerului și fluturii nopții ajungeau. Dondică era mai mare decât Dondonel de aceea îl ferea de alți băieți să nu-i pricinuiască necazuri pentru că Dondonel era într-o dungă. Dacă i se spunea să se ducă la deal, el o lua la vale, pentru că înțelegea totul și pe toate le făcea pe dos. Părinții lor erau atât de săraci încât trăiau din ce
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mai audă, a pus peste ghizdele un panou în așa fel încât gura fântânii să fie complet acoperită. După aceea Dondonel s-a urcat în nucul ce străjuia deasupra fântânii și scruta orizontul după Dondică, căruia dorea să-i povestească necazul din acea zi. N-a durat mult și a sosit Dondică, care după ce l-a ascultat pe Dondonel, a pus mâna pe o gralie și fuga după el pentru a-l pedepsi. -Nu destul suntem oropsiți de soartă, facem și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
din acea zi. N-a durat mult și a sosit Dondică, care după ce l-a ascultat pe Dondonel, a pus mâna pe o gralie și fuga după el pentru a-l pedepsi. -Nu destul suntem oropsiți de soartă, facem și necazuri. Nenorocitule, de ce ai făcut toate acestea? Cum ieșim acum din această încurcătură? Plângea Dondică și fugea după Dondonel să-i de cheltuială pentru faptele săvârșite. Dar nu era chip să-și prindă fratele pentru că acesta fugea de mânca pământul. Au
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a renunțat și Dondonel s-a ascuns după o tufă înaltă de boz în hotarul grădinii. Către seară au sosit acasă toți membrii familiei și l-au găsit pe Dondică plâns și tare necăjit. La întrebarea acestora care-i cauza necazului, Dondică a povestit de isprăvile lui Dondonel. La auzul acestora, stăpânii gospodăriei au exclamat a necaz, își făceau cruce și se rugau la Dumnezeu să-l alunge pe necurat cât mai departe de casa lor. Fetele au ridicat panoul de pe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Către seară au sosit acasă toți membrii familiei și l-au găsit pe Dondică plâns și tare necăjit. La întrebarea acestora care-i cauza necazului, Dondică a povestit de isprăvile lui Dondonel. La auzul acestora, stăpânii gospodăriei au exclamat a necaz, își făceau cruce și se rugau la Dumnezeu să-l alunge pe necurat cât mai departe de casa lor. Fetele au ridicat panoul de pe fântână și au strigat pisica în speranța că nu s-a înecat. Nu s-au înșelat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
muncă, zicând: -Te plătesc pentru că învoiala se încheie între doi oameni care se țin de cuvânt. Dumnezeu să-ți îndrume pașii cât vei vedea cu ochii. De acum în colo această gospodărie s-o ocolești. -Mulțumesc frumos, gospodare, iar pentru necazul pe care vi l-a pricinuit fratele meu îmi cer iertare, este băiat bun dar mai face și câte o dandana, zise Dondică și a ieșit pe poartă cu inima strânsă pentru că nu știa nimic de Dondonel. S-a oprit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nevoie. -Să fie pedepsiți oamenii care distrug casele melcilor, a propus vecinul râmei. A venit la acea întâlnire șopârla cu trei ochi Tuatava care a fost întrebată: -Dacă ai venit tocmai din Noua Zeelandă la această mare întâlnire înseamnă că ai necazuri importante de ridicat. -Dintre fosilele vii am rămas și eu una care nu am suferit nicio transformare de foarte mulți ani. Întrebarea mea este, care-i viitorul meu? I s-a răspuns: -Același cu prezentul. Zâna protectoare a transmis Zeului
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
zile, melcul s-a întors pe dealul Huci, acasă la el. Pentru că anotimpul dădea semne de răcire, a căutat o rădăcină sănătoasă a unui copac și s-a strecurat încet înspre adânc, căutând un loc bun pentru hibernare. CÂND VIN NECAZURILE Un om venea dinspre Poiana pe marginea crângului și mergea înspre Cristinești. Așa de necăjit era din cauza belelelor în care-și trăia zilele, încât vorbea cu el însuși la orice pas pe care-l făcea. La început crângul a crezut
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pe tine? -Este adevărat nu mă privește, doar mă întrebam și eu, zise Crângul controlându-și în continuare vigoarea puieților, în urma vântului care a trecut pe acolo cu o seară înainte. Omul nu a știut cu cine vorbește, dar din cauza necazurilor pe care le căra în spate, nu a văzut cu cine vorbește și totuși a răspuns, după care căuta să se așeze undeva pe jos, pentru a se mai odihni. După ce s-a așezat pe o buturugă mâncată de carii
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
văd, ești tare necăjit, zise Crângul, încercând un dialog cu Omul. -Așa este, sunt tare necăjit, am mulți copii, de mâncare nu prea mai am ce să le dau, vine iarna amuș, lemne nu am, și tot așa ... Când vin necazurile, te gândești în ce parte s-o iei, dar răspuns, pace nici că primești. -Și dacă tot stai așa supărat, crezi că ai să găsești un răspuns? l-a mai întrebat Crângul. -Dar ce să fac? spune tu, că eu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mare, și într-o zi va avea ochi și pentru tine. -Nu te contrazic, poate ai dreptate, dar până atunci, ce pot să fac? a întrebat cu o oarecare disperare în glas, Omul ... Să țip, să urlu, să plâng, când necazurile stau în spatele meu și le car cum cari o greutate care nu-ți este de trebuință, s-a mai plâns Omul. S-a gândit, ce s-a gândit Crângul, și deodată îi vine o idee, după care a propus omului
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ce m-am gândit eu; să doinești. -Ce să fac? a întrebat Omul gândindu-se că nu a înțeles bine. -Să doinești, doar am zis clar, a mai spus odată Crângul. -Cum să doinesc, o să zică lumea că am înnebunit. Necazurile îmi stau în cârcă și eu să doinesc, doar nu mi-am pierdut capul, a zis Omul. -Uite, vezi, asta este, doinind, toate necazurile vor vedea că nu te deranjează și una câte una, vor părăsi spinarea ta. S-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
zis clar, a mai spus odată Crângul. -Cum să doinesc, o să zică lumea că am înnebunit. Necazurile îmi stau în cârcă și eu să doinesc, doar nu mi-am pierdut capul, a zis Omul. -Uite, vezi, asta este, doinind, toate necazurile vor vedea că nu te deranjează și una câte una, vor părăsi spinarea ta. S-a gândit, ce s-a gândit, Omul s-a ridicat de pe buturugă, continuându-și drumul înspre Cristinești. La un moment dat Crângul a auzit de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
lui Ionică Am doinit până l-asfințit La belea nu m-am gândit Este drept, i-adevărat De belea așa am scăpat A sărit din cârca mea Drept în ceafa altuia Acum sunt tare fericit De belea nu sunt iubit Necazurile curg mereu Și gândesc altfel eu. PRIMASUL Într-o comunitate, nu departe de puterea minții noastre, într-o zi primasul și-a chemat vicele zicându-i: -Trebuie să mă întâlnesc cu niște personalități care ne vor ajuta în rezolvarea unor
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
hainele ei obișnuite, care străluceau de i-a zăpăcit vederea bătrânului. Și fără a-i mai acorda răgaz a continuat: -Știu că ești Craiul bărbaților, iar eu sunt Crăiasa inimilor în suferință și am venit din depărtare să limpezim un necaz mare. De data asta Craiul bărbaților a ascultat fără clipire vorbele crăiesei și i-a aruncat totuși un reproș: -Dacă nu știi să fluieri, n-ai ce căta în pădure. Crăiasa a stat pe gânduri un moment apoi i-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
tristețea? Cum să-mi intre tristețea? Așa tam-nesam, fără să-i permit eu? -Da! Foarte simplu. Dar să lăsăm discuția asta pe altă dată ... Nu ai auzit de jocul acesta, nu vrei o prietenă cu care să-ți împarți gândurile, necazurile și bucuriile? Ce fel de bărbat ești ? -Gărgărițo, dacă-ți spun Buburuza te superi? -Defel. Poți să mă numești cum vrei. -Buburuza dragă, nu mă cunoști. -Bine atunci spune-mi totul despre tine ca să nu crezi că sunt o nebună
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a întrebat din nou Cârtița. -Râmătoare afurisită, lasă că-mi intri tu în fabrică, zise supărat Stup. S-a gândit ce s-a gândit Căiță la propunerea Cârtiței, în timp ce Stup se tot învârtea în jurul locului și lătra mai mult a necaz, văzând că stăpânul lui înclină s-o ia și pe Cârtiță. -Stup, te rog să încetezi. O luăm și pe ea, poate avem nevoie, nu se știe ... -Bine, stăpâne, dar să știi că m-am supărat pe tine, a zis
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Dacă așa vrei, întinde-te colea pe iarbă și, dacă te va întreba cineva de bună ziua, să le răspunzi așa cum îți dictează inima și cum judecă capul tău. Cu toții am venit ca să te ajutăm și să-ți eliberăm drumul de necazuri pentru a ajunge nevătămat și cât mai repede la fata care-ți este sortită. Vrei, nu vrei, noi asta vom face din respect față de tine, care ai grijă de noi. Chiar dacă te împotrivești, vom pleca în minutul următor. Nici una, nici
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
că după douăsprezece zile, în urma slujbelor săvârșite, m-a pus pe picioare. ...... fie că știm sau nu știm, îngerul nostru păzitor este întotdeauna lângă noi ..... DIHANIA Din cauza unor minți bolnave, tăvălugul celui de al doilea război mondial, a produs multe necazuri și țării noastre. După război teritoriul țării trebuia în primul rând curățat de urme apoi se trecea la reconstruirea României și refacerea ramurilor economice. Așa se face că din Ordinul Ministerului forțelor armate de atunci, unitățile militare au fost repartizate
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Și continua să scormonească colbul așa cum gândurile îi scormoneau în cap pentru a găsi o ieșire din acest închis al singurătății. Ideea lui că prieteniile se fac din interes nu am înțeles atunci. Repet, eram copil, iar omul își destăinuia necazul unuia ca mine pentru că îl ascultam și nu pentru că aș fi înțeles ceva. În mine găsea oaza de liniște de care avea mare nevoie și pe care o căuta precum este căutată apa în deșert. Într-o zi, când am
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
am cunoscut. Întrebări și răspunsuri obișnuite la o revedere de câțiva ani, după care am continuat cu dialoguri de complezență sau istorisiri, mai mult sau mai puțin scurte, pline de amuzament sau umbre de întristare atunci când a fost vorba de necazuri. Într-un târziu m-am adresat direct, cu tentă de acuzare: -Cu ce te-au supărat păsările cerului nașule, de le-ai închis? Abia am așteptat să ascult minunatul lor concert ... Nașul meu s-a uitat la mine, a ridicat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
parte din cei care au bani, cu un egoism feroce și în considerentul că sunt supraoameni, fac tot ce le trece prin cap doar în beneficiul lor, fără să se gândească la consecințe. S-a întrebat cineva vreodată de ce toate necazurile la ora actuală peste pământ? Sigur că s-au întrebat unii dar cei care s-au întrebat sunt fără putere de decizie. Nu aștept să vă surprindă întrebarea mea: -Unde ne îndreptăm doamnelor, domnilor? Dacă știți de ce nu vorbiți? Despre
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
oamenilor." Wolfgang Amadeus Mozart, 4 aprilie 1787, tatălui său (cu patru ani înainte de moarte). Este bine să ne încredem în viață, dar să o iubim este și mai bine. Iată adevărata bucurie a vieții și nu ceea ce se simte din necazurile vieții altora, care, după un proverb, ar fi bucuria cea mai frumoasă. În 2009 cineva s-a întrebat ce anume se întâmplase englezilor, națiune cunoscută ca fiind sobră: pe mai mult de opt sute de autobuze apărea scris: "There's probably
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și pregătit pentru semenul meu care are nevoie de mine în acest moment. Pentru Isus acesta este aproapele. Nu doar cine îmi este aproape de la început, în familie, neam sau în națiune, dar cine este din când în când în necaz, precum omul victimă a tâlharilor, pe care bunul samaritean l-a ajutat dintr-un pur spirit de altruism. Astfel înțeleasă, iubirea pare să nu aibă limite. Mai exact, după Isus, ea nu ar trebui să cunoască absolutizarea și rigiditatea. Ar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
trăsuri; auzi șuieratul ascuțit al vapoarelor mari de pe fluviul Sena și bâzâitul subțiratic al unor mici vapoare de plimbare, pe care Francezii glumeți le-au botezat "Vapoare muște" și în toate părțile vezi lucruri înveselitoare, care te fac să uiți necazurile zilnice. Sunt un popor de viață Francezii, iar Parisul este casa unde se plămădesc cele mai curate visuri ale omenirii. Ca ori om însă au și ei, prietene, cusururile lor, de care nu pot să scape cu una sau două
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]