15,934 matches
-
de praf cenușiu, era cea care se lupta cu el, care nu-i mai răspundea aproape deloc chemării, zbătându-se neputincioasă pe corzile instrumentului. “Ce stupid!”, Își spuse. Și, aplecându-se, vomită ceva vâscos, de un vânat Întunecat. O greață necunoscută Îi ghilotină Întreg trupul. Vomită din nou, de data aceasta mai mult, deși nu mâncase nimic de zile fără număr. Întunericul viu ce-l simțea crescând În el Îi umbri Întreaga ființă, răvășindu-l dintr-o dată. Se retrase În scaunul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
capului, privesc În spate. Epuizată, umbra rămâne o clipă Împietrită pe trepte, apoi dispare În neant... Acasă mi s-a părut totul mai străin ca niciodată. Lucrurile deveniseră brusc cenușii, retrase și foarte reci, cufundate Într-o lumină a lor, necunoscută. M-am gândit să o sun pe Linzi. Să-i spun că nu mai vreau să ne Întâlnim. Nu mai avea nici un rost. Ne știam de aproape trei luni. Ne Întâlneam la mine, cu regularitate, joia și duminica. Ne spuseserăm
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
caci resimt o durere Între coaste și-mi pare că am obrazul lovit. Mă ridic Încet, râzând pe sub greață. Mă simt foarte bine. Mă simt victorios. Aș vrea să dureze cât mai mult sentimentul nou, de maximă eliberare. O forță necunoscută și nevoia de a trăi sentimentul acesta la nesfârșit mă Împing Înainte, risipind În mine un val de senzații nebănuite. O dorință aprigă. Cu spinarea Încordată, mă apropii de bucătărie furișându-mă șerpuitor pe lângă pereți, privind iscoditor spre lucrurile care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
la picior. Aveam rotula dreaptă aproape sfărâmată și, ce era mai grav, artera femurală Îmi era perforată. Ce porcărie! Fusesem atât de aproape! Atât de aproape... După un timp, am Încercat să mă ridic, dar durerea se amplifica, vie și necunoscută, și o slăbire grăbită a forțelor pusese acum stăpânire pe mine. M-am prăbușit din nou peste mormanul diform de lemne și boarfe, În norul de praf care mă Învăluia, unde am Întârziat o vreme, năucit. Apoi, cu mișcări din ce În ce mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
probleme de nicio natură, de niciun fel, cu absolut nimeni. Și nu e nevoie să... A dispărut veselă pe ușa de la intrare, fără să mai spună ceva, fără să salute. Eram uimit, derutat, de parcă jucasem rolul cuiva Într-o piesă necunoscută. Totul se Întâmplase atât de repede... și atât de firesc! A revenit după câteva ore, cu două geamantane uriașe, cărate de un taximetrist burtos, care s-a uitat la mine ironic, pe sub ochi. Melanie m-a asigurat de câteva ori
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
că viața însăși e un șir de examene, dar tinerețea le înaripa cu resursele trebuitoare. După o așteptare de câteva săptămâni, veni și clipa mult așteptată. Au făcut drumul la Iași. O zi întreagă au colindat pe străzi cunoscute și necunoscute, savurând frumusețile orașului. Spre seară s-au urcat în primul tren spre casă. Repartiția reprezenta cel mai greu obiect din bagajul lor. Aveau să lucreze amândouă la spitalul din orașul natal. După o săptămână de repaos, Ina și Olga se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
la faza studierilor reciproce. E o așteptare destul de obositoare. E ca și cum te-ai afla pe peronul unei gări și trenul tău are o întârziere pe care o voce insuportabilă din difuzoare o tot repetă: Trenul accelerat 243 are o întârziere necunoscută! - Să nu crezi tu, replică Olga cu o grijă controlată, deși am unele certitudini, am impresia uneori că mă aflu cam pe același peron. Am spus același peron!? Își reproșă graba cu care intrase în jocul Inei, fără să-și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
au un hotar al lor, ca un intermezzo, apăru o perioadă de acalmie. Natura, prin virtuțile ei, ne poate păcăli în orice clipă. Alex se gândi că vremea e înșelătoare, întocmai ca unele femei. Un glas venit parcă din sfere necunoscute în repeta un nume bine cunoscut lui: Olga! Olga! Olga! Și ca o confirmare imediată, privi pe fereastră cum fuioarele unor nori negri se torceau pe cer, din ce în ce mai amenințători. Și el avea întâlnire cu Olga! * Tocmai acum și-a găsit
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
intereselor legitmie ale părților, cât și prin îmbunătățirea comunicării și negocierii dintre ele, se poate pune capăt conflictelor ivite. Dar nu numai atât, din dezbaterile asupra problemelor conflictuale cunoscute, pot să iasă la suprafață și alte nereguli și conflicte încă necunoscute, prin care, la fel, i-au fost înșelate în fapt și în drept așteptările uneia sau alteia dintre părți de către președinții și administratorii incorecți. Practica medierii a dovedit că doar explicațiile date în biroul unui mediator de către reprezentanții asociațiilor implicate
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
cu avionul spre nicăieri, un prim autobuz, apoi un alt autobuz, o escală în pustiu, noaptea toridă, plină de transpirație, cu răsuflarea lui la unison cu răsuflarea celorlalți, tăcerea și motorul autobuzului în zorii unei zile străine pe o insulă necunoscută. Tot atunci, cineva din depărtare venea spre el cu brațele aproape deschise spre îmbrățișare. Orlando se uită în spate, fiind convins că o altă persoană îi răspunde acestei îmbrățișări, dar nu văzu pe nimeni. Nu îl recunoscu pe cel care
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
îi vorbea ea despre libertate și ființă, despre lume și sine, amestecând fraze din Spinoza cu versuri din Pablo Neruda, pentru ca mai târziu să-i amintească de filmele din colecția Arlequin sau de concertele în aer liber cu formații încă necunoscute, dar atât de talentate, sfârșind cu rugămintea de a-i face rost de un poster cu Antonio Banderas. Niciodată nu luase în serios această dorință a ei, i se păruse copilărească, poate că ar fi trebuit să încerce măcar... Tardiv
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ca și cum pe o plită încinsă dădea în clocot o oală plină nu cu apă, ci o fiertură cu otrăvuri pe care ea aștepta un moment anume să o răstoarne peste sufletul celor pe care îi acuza că o trimiseseră pe necunoscute drumuri... Lunile treceau și cu cât sarcina Inei avansa Olga o alimenta cu asigurări privind sprijinul, loialitatea și grija ei ca lucrurile să curgă în mod normal, fără complicații. În momentele lor de tihnă, Ina îi destăinuia lui Alex ce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Enciclopedic, București, 1998, ediția a II a) ne oferă următoarea definiție pentru hachițe: a avea toane, capricii, istericale. Cuvântul intră în structuri de genul: ,,a avea hachițe”; ,,a-l apuca, pe cineva) hachițele’’. Interesant este că termenul hachițe are etimologie necunoscută; altfel spus, nu i se cunoaște originea. Am făcut această introducere savantă pentru a evidenția un detaliu foarte simplu: Constantin Slavic, prozatorul de mari resurse expresive, pe care îl cunoaștem bine din cărțile anterioare, utilizează acum drept titlu un cuvânt
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
reveneau la locurile lor, și iar mai sforăiau câte puțin. Mai neliniștit era cel mărișor. Își găsea de joacă printre micile tufe de iarbă și flori dintre cursul apei și drumeag. La un moment dat, auzi, de către deal, un zgomot necunoscut lui. Ceva, care-l înfioră. În același timp, de sub malul râulețului, apăru apa, care-l sperie. Voi să fugă spre drum, dar, nu mai apucă. Un trecător, văzând pericolul, le sări în ajutor. Intră repede, până pe la genunchi, în apa
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nuvela, scurtă sau lungă. Numai nuvela conține mijloace de a-i învăța pe iranieni modul de viață și obiceiurile restului lumii, de a învăța o jumătate de teritoriu cum trăiește cealaltă jumătate. După această perioadă se poate spune că, deși necunoscută aproape deloc în lume, literatura iraniană s-a sincronizat, cel puțin la nivelul intențiilor, cu cea a restului lumii, învingându-se în felul acesta un complex psihologic și cultural în egală măsură; ba, mai mult, în cazul lui Hedayat, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mai mic indiciu. Am înțeles foarte bine că toate eforturile sunt inutile, de vreme ce Ea nu putea fi compatibilă cu lucrurile acestei lumi. Astfel, apa cu care-Și spăla cosițele de păr nu putea fi decât dintr-o fântână unică și necunoscută sau poate izvora dintr-o peșteră vrăjită. Hainele Sale nu erau țesute din lână sau bumbac obișnuit și nu le cususe o mână de om, oarecare. Era o ființă excepțională. Am înțeles că florile acelea de nufăr nu erau flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
amestecat cu parfum de iasomie și ulei de santal. Parfumuri care-l aminteau pe cel al rășinii arborilor exotici și trezeau senzații misterioase. Miros de cutie de medicamente, miros al acelor leacuri venite din India, păstrate în camerele copiilor, unguente necunoscute, provenind din ținuturi unde supraviețuiesc obiceiuri străvechi. Fără îndoială că acest miros îl aveau și infuziile mele. Toate astea au ațâțat reminiscențele refulate pe care tatăl meu le purta cu el. Devenise nebun după baiaderă, atât de nebun, încât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în leagănul nostru, un leagăn încăpător cu două locuri, doica ne spunea aceleași povești. Anumite episoade care mă făceau altădată neîncrezător îmi păreau acum perfect credibile. E adevărat, boala a provocat în mine nașterea unei lumi noi, a unei lumi necunoscute și tulburi, plină de forme și culori și ascultând de tendințe despre care oamenii sănătoși n-au cea mai precară intuiție. Trăiam interiorizat peripețiile din aceste povești și resimțeam o bucurie de nespus. Redeveneam copil. Chiar acum, când scriu aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
intru în pământ de rușine. Era pe la asfințit. M-am ridicat, aș fi vrut să fug de mine însumi. Involuntar, am început să merg spre casă, fără să văd pe nimeni și nimic. Aveam impresia că rătăceam printr-un oraș necunoscut. În jurul meu, case stranii, diforme, cu diferite forme geometrice erau străpunse de lucarne negre și păreau părăsite. Era de neconceput ca vreo ființă vie să fi locuit cândva în ele. Pereții lor albi răspândeau o lumină morbidă și, lucru bizar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mine, încât cea mai neînsemnată clipă de sănătate era suficientă să compenseze lungile ore de sufocare și neliniște. Vedeam că durerea și suferința există, dar și că ele n-au sens. Figuram, în mijlocul lumii canaliei, ca reprezentant al unei rase necunoscute. Sfârșiseră toți prin a uita că, într-o epocă foarte veche, aparținusem și eu lumii lor. Lucru înspăimântător, simțeam că nu eram nici viu de-a binelea, nici mort. Eram un cadavru ambulant. Nimic nu mă mai lega de lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
îndoiam chiar și de existența mea, pierzând noțiunea propriului timp și a propriului spațiu. Totul se petrecea de parcă îmi modelasem toate visele și cunoscusem dinainte interpretarea lor exactă. Am adormit foarte târziu. Deodată mă văzui rătăcind pe străzile unui oraș necunoscut, ale cărui case bizare afectau forme geometrice: prismatice, conice, cubice; erau străpunse de lucarne joase și întunecoase; tufe de nuferi se cățărau de-a lungul ușilor și pereților. Nimic nu mă jena în mișcări și respiram fără nici un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
treacă aici dramatizarea Adei Lupu după G. Călinescu, dar și vreo trei spectacole de cabaret, care se joacă În barul din holul teatrului, scrise & realizate de actorii trupei. Sigur că-i bine să primenim repertoriile, să aducem pe afișe autori necunoscuți, de pe la ... Polirom, ori Tel Aviv și New York. Sigur că e nevoie de aer proaspăt, la orice teatru Național. Dar, pentru Dumnezeu, un Național n-are obligații și față de autorii...cunoscuți? Să uităm, dintr-o dată, de Sofocle și Will, de Molière
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
În 1879, a fost fluierată. CÎntăreața cheală, la premiera absolută, a fost un eșec. Revizorul lui Pintilie nici nu s-a mai jucat, după a treia reprezentație. Andrei Șerban a fost izgonit de la Teatrul Național. În schimb, o piesă azi necunoscută - Comedie cu olteni, s-a jucat Între 1965-1985, de peste 10.000 de ori, pe scenele noastre. La fel, azi-obscura Săracul Gică, reprezentată timp de 25 de ani pe scena de la Fantasio. Iar Adi Minune face furori, la nunți, În fiecare
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Ne ocupăm de chestiunea rîsului cu multă superficialitate. Sau disprețuim pur și simplu rîsul, de parcă acesta s-ar obține ușor. Găsesc un studiu mai vechi În care citesc, cu plăcere, cît de importantă este această chestiune În, spre exemplu, limbi necunoscute nouă, cum ar fi marathi - idiom vorbit de 40 de milioane de oameni, În India; aici există onomatopee care delimitează tipurile de rîs : veselia bebelușilor se cheamă huduhudu (cînd e gingașă), ori ha dahada(cînd e zgomotoasă). RÎsul vulgar este
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de-a fi alcătuit Micul dicționar Caragiale (2001). Autoarea are două calități : stil ( limpede și totodată seducător) ; idei (de asemenea) percutante. Volumul de la Humanitas este compus din șapte eseuri ; n-am putea spune că fiecare dintre ele prospectează un teritoriu necunoscut - dimpotrivă, și moftul, și gazeta, și relația cu copiii, și exilul au mai fost cercetate, În cărțile antemer gătorilor eseistei. Pentru ceea ce eu am numit, cîndva, Caragialia, Ioana Pârvulescu propune sintagma (motivată) Țara Miticilor. Repet, temele sunt cunoscute caragia leologilor
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]