5,468 matches
-
Rătăcesc în ochiul tău Pe ălei cu iarba gri Frunze gălbui Prin melodia orchestrei de îngeri Până la inimă drumul e lung Închide ochii îți promit că ajung Cu sărutări fierbinți îți scriu pe suflet hai Ia-mă în brațe în necunoscut Biletul de drum, o strângere de mână Aripile la preț de un sărut Referință Bibliografica: Sărutul / Gabriela Ana Bălan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1986, Anul VI, 08 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Ana Bălan : Toate
SĂRUTUL de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385164_a_386493]
-
Aur și al soției sale favorite, Dozuk beghi, sunt prințulTolui|! Prințul tătar continua să o privească cu o pasiune arzătoare în priviri, căreia tinerei îi venea tot mai greu să reziste. Simțea la rându-i o atracție fatală pentru acel necunoscut, pe care în zadar căuta să o înăbușe cu vorbe trufașe. Fără voia sa tonul vocii și cuvintele-i curgeau dulci, fermecătoare precum adierile primăvăratice învăluind și mai mult mintea și aprinzând inima în flăcări, a tânărului han. Prințesa deși
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
cimitirul... Hajongardul... „panteonul cultural al Clujului”, în care „elitele” - indiferent de etnie - împart eternitatea cu cei umili și neștiuți. Mă bucur că am și eu un loc, în acest spațiu select, plin de istorie, în care divergențele dintre personalități și necunoscuți, dintre bogați și săraci, au dispărut cu desăvârșire, iar buna vecinătate transcede rivalitățile etnice. 2. Cimitirul eroilor Am parcat mașina la intrarea de pe Calea Turzii a Hajongardului și, cu aparatul de fotografiat în mână, am pornit pe aleea mărginită de
„EVADARE” DIN REALITATE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384462_a_385791]
-
și poate că ar fi fost mai bine... nu mai trăiam această perioadă de degradare națională și nu mai asistam la agonia nației române ... nu mai trebuia să mă gândesc că mi-am risipit tinerețea și sănătatea - alături de mulți-mulți alții necunoscuți - pentru a ridica o țară vândută bucată cu bucată de cei care cică ne reprezintă interesele, spre „binele și prosperitatea noastră”. Din gânduri, m-a trezit brusc, monumentul tanchiștilor sovietici, aflat la extremitatea vestică a cimitirului eroilor. Din falnicul monument
„EVADARE” DIN REALITATE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384462_a_385791]
-
că-l bagă la pușcărie dacă nu-și vede de treabă. Un procuror uscățiv și rău, venit de la oraș, de la capitală. Pe Vasile nu l-au durut prea mult amenințările ori loviturile primite de la milițian și de la cei doi civili necunoscuți care l-au ridicat noaptea din pat și l-au dus la postul de miliție. L-au durut mai mult întrebările rămase fără răspuns: "De unde a știut ăsta ce-am zis eu și ce-am făcut? De unde? De la securiști, sunt
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
rudele, casa pe care ți-ai clădit-o cu greu și la care ai de achitat rate scadente, pe care ai amenajat-o după gustul și posibilitățile familiei, numai să te simți bine în ea și apoi să pleci în necunoscut, cedând munca ta altora pe niște hârtii bancare care cu timpul își pierd din valoare? De fapt ginerele meu a pregătit pentru familia sa totul din timp. Veștile ce le primea zilnic din țară nu-i erau pe plac, așa că
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384593_a_385922]
-
vorbea cu drăgălășenie și inteligență. Acum, discuțiile erau ușoare, ca între prieteni, ne studiam reciproc reacțiile emoționale ale momentului, în acordurile plăcute ale muzicii plăcut interpretate. Miruna părea puțin stânjenită de situația inedită în care se afla - întâlnirea cu un necunoscut la malul mării - și avea obrajii îmbujorați de cele câteva inghițituri din cocktail, ceea ce îi dădea un farmec aparte. Mă uitam discret în jurul meu, căutând cu privirea și alte femei frumoase, pentru a le compara cu ea, dar oricât m-
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]
-
Bolnavul X: Ai reușit să scapi fetele? Florian: Da. M-am dus acolo ca un client. Erau douăzeci și două de fete, cinci se complăceau în situația respectivă. Le plăcea să facă bani vânzându-și singura lor avere la toți necunoscuții, pe urmă-i împarțeau cu viermii. Restul fetelor erau obligate să-și urască viața. Eu trebuia să fiu primul client a fetei răpite în covor. Am plătit bine pentru acest privilegiu. Toate economiile mele au dispărut într-o clipă. Când
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
două perechi de ochi se întâlniră întâmplător și se priviră cu emoție. Un licăr urmat de un fior ciudat și o atracție ieșită din comun îi învălui pe cei doi. Paul o invită la vals. Margareta parcă plutea în brațele necunoscutului. După vals începură o conversație timidă. Aflară că sunt verișori și că în copilărie făcuseră numeroase năzbâtii. Trecerea timpului îi schimbase și nu se recunoscură decât prin depănarea amintirilor. Paul își aminti ca prin ceață cum părinții fetei hotărâseră, când
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
Primul fusese marcat în 2009, în revista „Repere Educaționale”, cu poezia „ Când îngerii vegheau” dedicată Antoniei, nepoțica mea, apărută în viața fiului meu - Cătălin și a familiei noastre ca „o aură pe fruntea unui neam binecuvântat de Dumnezeu”. „Am trimis „necunoscutului de la capătul lumii” asa cum era firesc, un mulțumesc. Cuvântul mulțumesc nerostit direct, doar scris, e un răspuns sec, fără suflet, care a fost uitat sau trecut cu vederea de un om ocupat, care-și face o datorie de suflet
SUFLETUL NU ARE GRANIŢE ! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382589_a_383918]
-
pe care îl știm toți de când ne naștem pe acest pământ, fiind și singura noastră certitudine. Toată viața însă așa ne-a fost dat ca să nu ne gândim deloc la moarte, chiar dacă viața este o luptă de unul singur cu necunoscutul pentru a amâna Moartea. Până la urmă toți părăsim arena pentru că toți pierdem această luptă. Suntem învinși toți pe acest pământ, dar nu toți dezonorați. Nu sunt dezonorați dintre noi cei care au încercat să-și facă datoria. Aceste rânduri dovedesc
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382620_a_383949]
-
fac într-un domeniu ,,invizibil''care te duce mai departe cu gândul la a accepta și unele fenomene absolute iraționale: fantome, reincarnare, materializarea spiritului, levitația. Simțul comun al omului delimitează toate fenomenele insuficient cunoscute, numite,, psi ‘' pentru că litera grecească semnifică ,,necunoscut'', ca fiind atribite în mod cu totul empiric și intiuitiv, chiar mistic, forțelor râului, vrăjitoriei, magiei negre, diavolului. Astfel omul obișnuit delimitează clar raționalul de irațional temându-se chiar de inexplicarea acestor aparente coincidențe: stări de neliniște, premergătoare unui eveniment
TELEPATIA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383756_a_385085]
-
nu poate fi mușcat decât de buzele timpului. În leagănul fericirii m-am dat de multe ori, mă împingeau câțiva îngeri, stelele mă țineau de mână îmi tremura inima ca atunci când eram copil și săream până la Luna. Atingeam cu tălpile necunoscutul, rămânându-mi pe ele lumini și umbre. Ca să fac ce nu s-a mai făcut vreodată ar trebui sa ies din pântecele cerului în durerile luminii. As ști atunci cum să ar lumea, cum să plantez vise cum să țes
SĂ-ŢI SPUN CE NU S-A MAI SPUS de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383899_a_385228]
-
și cu ajutorul lui Dumnezeu să-l alungăm pe necurat din casele voastre și să-l trimitem înapoi sub talpa iadului. Mai trecură câteva săptămâni și liniștea se restabili în sat. Între timp Pătru Valdescu simțea un impuls să evadeze în necunoscut. Noaptea nu avea somn și se zvârcolea în așternut. - Ce ai, dragule? De câteva nopți ești agitat. Nu cumva ți-a făcut păcătoasa vreo vrăjitorie? - Mă frământă un gând nebunesc. Zvonurile că m-aș trage dintr-un neam de principi
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
se piardă în taina unor universuri neexplorate învelit în împăcare. “Mă intorc doar o clipă, un bob de zăbavă,/ S-ating glezna-ți albă c-un ultim sărut,/ Sorbitor însetat din prea dulcea-ți otravă,/ Împăcat să mă pierd către necunoscut.” ( Vremea împăcării ) Veșnicia se poate ascunde într-o clipă de maximă intensitate în care sufletul cunoaște profunzimi aparte. Însă această frumusețe a clipei profunde poate fi umbrită de amăgiri din trecut care ne împiedică zborul. Dumitru Marian Tomoiagă reliefează în
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
schimbă vitezele cu dexteritate și cotește pe Nicolae Bălcescu, al doilea mare bulevard, Ștefan caută să fie cât mai aproape de el deoarece l-ar putea pierde așteptând mai mult în coloană, schimbarea culorii semaforului. Din fața Teatrului Național,după sensul giratoriu, necunoscutul virează dreapta intră pe o stradă îngustă, puțin aglomerată și în dreptul unui bloc cu cinci nivele oprește, iar de pe bancheta din spate coboară blonda. Este clar își spune el, Ștefania este lângă șofer, însemnă că ea îi este mai apropiată
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
sa colegă și amândouă zâmbesc și dansează fermecator în ritmul muzicii. Amândouă au fuste mini și bluze decoltate,cu sânii la înaintare și efectiv se distrează și sunt fericite. El privește încremenit, le admiră, dar senzația aceea de teamă, de necunoscut se amplifică. Instinctual simte că și alți ochi mai puțin prietenoși le privesc pe cele două, le dezbracă și le văd apoi ca pe niște dame de consumație . Nu greșește, senzația lui devine certitudine și se transformă în realitate crudă
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
da! Întocmai de aceea, sexul facil nu te apropie de cineva pe care nu-l cunoști, dar în acel moment se ia ceva din acest contact: o vibrație străină, chiar un gând ce a pătruns prin contactul cu pielea acelui necunoscut și iată ceva străin în noi, daca nu chiar mai mult ca o boală se poate lua...spui că te-ai îmbogățit cu ceva, când de fapt acel ceva te roade pe interior... De fapt, am uitat, este doar mai
CARE ÎI ESTE FUNCȚIA? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384070_a_385399]
-
dar se descurcase, căci Ad augusta per angusta! Ajunsă în acest punct al rememorării, Mira tresări înfiorată. Telefonul își anunțase imixtiunea în gândurile ei prin câteva trepidații. Și, când începu soneria, Mira era complet scoasă din meditația sa; vocea apelantului necunoscut o aduse cu totul în banal. Era invitată să participe, peste opt zile, la o întrunire a pensionarilor din sector, la o conferință pe tema: Biocipurile - Pro sau contra?!, urmată de un program artistic... Mira articulă neutru un Mulțumesc! Închizând
CAPITOLUL 13 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384080_a_385409]
-
Cad ca și Tine, sub creucea grea. Aștept cu răbdare, să mă faci viu, Doamne și iarăși să-Învie vie Împărăția Sfântă a Ta . ,, - Drumuri - Capitolul ,, Sentimente ,, conține poezii cu dorinți; unele dintre ele se vor împlini, altele pot rămâne în necunoscut. De ce spun aceasta ?! fiindcă numai Dumnezeu știe cu desăvârșire ce poate veni asupra noastră ! De vom fi sănătoși să ne bucurăm de viață, ori poate mai păcătoși să plângem la Crucea Sa. ....................................................................... ,, scrie-mi ceva pe o aripă de înger
COMENTARIU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383347_a_384676]
-
pe care-l făcea cu ochii deschiși. Iubea femeia tot atât de mult ca și pe fetița din ea. Îi plăcea puterea sau hotărârea cu care întreprindea tot ceea ce-și propunea, la fel ca și vulnerabilitatea ei. El nu căutase excitantul, necunoscutul și focul de artificii în altă parte. Știa că avea toate astea cu ea. Nu trebuise să o piardă ca să realizeze ce norocos era să o aibă. Dar n-o avea. Și era de neînlocuit! Pentru că, atunci când venea vorba de
CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383391_a_384720]
-
e un răspuns la întrebarea ta în legătură cu birocrația și cu nebunia guvernului român. Era un lucru mărunt, dar care ne-a ținut pe mine și pe mii de alți oameni blocați. Am intrat la institutul din București, unde eram un necunoscut. Am descoperit rapid că bine am făcut că am plecat de la Timișoara. De ce? Prima lucrare pe care am primit-o era o lucrare pe care nimeni n-a vrut s-o facă, toți fugeau de ea, cum se spune aici
DIALOG CU TOMI LASZLO (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383471_a_384800]
-
acestui comportament ostil al omului față de seamănul său?” Ostilitatea aceasta am întâlnit-o în toate sferele vieții sociale: la locul de muncă, la școală, în autobuz, în trafic, în parcuri, în supermarketuri etc. În opinia mea, răspunzător de adversitatea față de necunoscut, este instinctul de conservare, cu tot acel complex de reflexe necondiționate constituind un arhetip transmis genetic de la primul homo sapiens pomenit în materialitatea lumii, până la ultimul nou născut din actualitate. Acest instinct, ce transcede gândirea rațională acționând independent de voința
INSTINCTUL DE CONSERVARE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382910_a_384239]
-
iar instinctul său de conservare i-a „poruncit” să acționeze în consecință. În contemporaneitate, lucrurile nu s-au schimbat. S-au modificat doar modurile de acțiune ale instinctului de conservare. Întâi, ostilitatea ancestrală se manifestă ca o pavăză față de un necunoscut care este un potențial dușman. Apoi, în cazul când prima impresie capătă o oarecare consistență dată de zvonuri sau judecăți cu valoare de sofisme, ea folosește ca suport moral lipsa de scrupule, iar sabia este înlocuită cu calomnia. Dacă ar
INSTINCTUL DE CONSERVARE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382910_a_384239]
-
popoarele au nevoie de un spațiu pentru a se dezvolta, tot așa și omul ca entitate de sine stătătoare, în calitatea sa de individ asemănator dar nu identic cu ceilalți, are nevoie de propriul său spațiu. Probabil că apariția unui necunoscut declanșază acel semnal de alarmă ancestral, vizavi de iminența unui potențial atentat la „spațiul vital personal” care îi asigură stabilitatea și poziția. Ei, dar cine nu cunoaște sintagma potrivit căreia „Aparențele înșeală”? Cred că pe baza adevărului ei verificat și
INSTINCTUL DE CONSERVARE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382910_a_384239]