2,311 matches
-
însuși nu se temea de nimic. Odată și-a tras haina peste cap și, ca un arici, s-a rostogolit între labele unui dulău furios. Mârâind, câinele dansa pe picioare și, după ce încercase în zadar să-l apuce în colți, nedumerit, s-a lăsat păgubaș. Cea mai grozavă ispravă a lui Neculai a fost însă atunci când s-a ascuns în bezna unui coteț. între dinți ținea o bucată de jar iar când a început să gâjâie din gâtlej, dintr-o dată în
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cuiva, el povestea că are un ban de aur cu chipul ginere-său, regele Mihai, pe care nu-l poate arăta oricui. Cu toate acestea scoase și arătă o monedă de alamă, atât de frecată încât, într-adevăr, sclipea. Celor nedumeriți, un om le explica că moșul Joagă din Budeni e „zăltat”. Se suie pe casă cu sapa în spate și de-acolo strigă că are o fată măritată la Bacău cu regele Mihai. Moșneagul lămuri celor de față că există
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
castanului. Veverița într-o secundă coboară din copac, înhață cornul și ținându-l între cele două lăbuțe, îl mănâncă cu mare poftă. Cu bucățica ce i-a mai rămas, țuști!, fuge sus, pe copac. -Unde merge oare? se întreba Riana nedumerită. -A, știu! Are un puiuț în cuib și îi duce și lui din cornul meu. E o mămică bună! - apoi își ridică privirea să vadă dacă jucăria cea vie se mai întoarce. -Ia să văd ce aș mai putea da
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
pe nimeni! Între timp se duse la unchiul său să-l ajute să se ridice. Nicolae, revenindu-și, se îndrepta către ușa grajdului, ținându-și mâna pe stomac, și așezânduse pe banca din fața grajdului. -Ce s-a întâmplat? - întreba bunicul nedumerit, care tocmai atunci intrase pe poartă, îndemnând vaca către grajd. Ce ai pățit băiete? - întreba, vibrând îngrijorarea în voce, dar în locul băiatului, îi răspunse nepotul: -Bunicule, l-a lovit mânzul pe unchiul cu piciorul, chiar în stomac... dar așa ceva nu
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
mine... eu în geam, ... mi s-a dat cuvântul, iar eu împing geamul cu plasa și le strig să mă audă... puneți pe cealaltă fetiță pe bicicletă ca s-o vadă copila dvs, să aibă un model... stau o clipă nedumeriți cu toții, până apare bunica fetiței curajoase și o așează pe scaunul de la bicicletă, cerându-le permisiunea în prealabil, iar părinții încep să reacționeze și să-i spună copilei: vezi pe Andra, o vezi?... vezi că merge pe bicicletă?... între noi
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
ou. Avea culoarea portocalie să atragă albinele, buburuzele și fluturii, să nu trăiască la periferia singurătății. Toți culegeau din nectarul lui dulce, ea fiind fântâna vie a gâzelor. Exact peste un an, cele patru surori ieșite din ou se întrebau nedumerite, cum s-ar putea întâlni, conform înțelegerii avute? Abia și-a ridicat soarele capul de pe perini, când Marea îl întreba cu vocea zorilor globul de aur de pe cer: -Soarele atotputernic, spune-mi, te rog, unde pot găsi Văzduhul, să-l
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
soră mai lipsește, strigă Gheața, din brațele mării fremătătoare. -Sunt aici și eu, cu voi! Care mă găsiți mai repede? - întreba petala cea mică, ascunsă în mulțimea de flori portocalii, de pe pomul impozant. Cele trei surori se uitau în jur nedumerite, pe pământ, apoi în apă și mai la urmă pe copaci. -Tu ești Floarea din copac?! -Sigur că da și am venit și eu, ca și voi, la întâlnirea noastră! -Tu ești cea mai frumoasă dintre noi toate, exclama Marea
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
trecut cam o jumătate de oră și Cornelia nu a apărut. M-am dus la ușa apartamentului în care locuia și am sunat insistent. Deși am avut impresia că în spatele ușii este cineva, nimeni nu mi-a deschis. Am plecat nedumerit și trist și în acea vacanța nu am mai căutat-o. Când m-am întors la facultate i-am scris totuși o scrisoare prin care îi ceream lămuriri. Mi-a răspuns printr-o scrisoare lungă, cu multe ambiguități, din care
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Niște ultime cuvinte. Alege-ți prietenii cu grijă. Ai face bine să începi pregătirile în seara asta și ai face și mai bine dacă ai face o vizită prin cancelarie după ce ieși de aici. Foarte interesant... foarte! Ultime cuvinte? zisei nedumerit. Întocmai. E timpul să pleci, iar eu să fac de asemeni. Acuși se va întuneca și tu ai treabă de făcut. Te caută prietenii, Corvium, iar prietenii sunt niște lucruri atât de rare în ziua de azi... Ai face bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în locul meu, dar mă puteau influența cu fapte și argumente. Erau spectatori cu dreptul de a ajuta actorul principal. Nimic mai mult. Le convenea de minune, căci pustiul nu plăcea la nimeni. Împărate, zise prima femeie, mulțumim. Împărate? făcui eu nedumerit. Citeam deja răspunsul în mintea sa, iar cuvintele ei nu mai erau de folos. Prezența lor, pe lângă conștiința celui în care se aflau, constituia pe Împărat. Fără ele, nu exista Împărat. Era doar un om ce se bucura de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
erodat și au căzut. N-a mai rămas nimic decât un mare golf pustiu și trist... Marele Golf. Din câte îmi dau seama, vor ajunge aici în vreo două ore. Hai să coborâm! Trebuie să vedem subsolul. Subsolul? întrebă el nedumerit. Da, Vladimir, subsolul. Avem ceva de făcut sub laboratorul de biologie... Aaa! Păi, vezi că te căutau câțiva băieți acum câteva ore, când te chinuiai să controlezi Sfetnicii. Și unde sunt acum? Eram un pic furios că nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
n-are școală sau ceva de genu'?" "Nu. Tat-su e în Guvern." "Aha. Se explică." Ajunsesem la parter și mă îndreptam spre intrare. Cei care făceau de pază la baricade și pe holuri, toți în cenușiu, aveau niște priviri nedumerite. "Ce se întâmplă? De ce au venit trei oameni de la Minister? Ne predăm? De ce? Am făcut borș din ei mai devreme!" Chiar făcurăm borș din ei mai devreme! Aici, Corvium, zise un elev arătând spre ușa primei săli de clasă de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în încăpere apăru Altanovici în straiele Leverifului. Despre ce-i vorba? Comunicatul de presă... l-ai auzit? Da. Mi s-a părut foarte interesant. Mă bucur. Ce știi despre Leverif? Helur se opri un pic, se uită întâi la mine, nedumerit, și apoi la Corvium. Independența sa era planificată de ceva timp. Totul începe în Tibet și apoi se va extinde radial. E mâna împăratului aici. Hm... Ne putem baza pe ei? În ce fel? Ne vor primi ca refugiați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe față și pe dos... — Ei, aș! se opune vexat principele. Împărăteasa bate din picior. După ce au obținut dreptul să te vadă regulat, intermediază fără nici o rușine acest drept și pentru alții. — Și ce-i rău în asta? o întreabă nedumerit cezarul. Augusta îl privește lung pe sub gene. Parcă ne-am afla la o Curte orientală, rostește în cele din urmă. Pe neașteptate, împăratul se pune să râdă cu poftă. — Dar și tu, draga mea... Hohotește. — ... toate rudele mele ... Îi face
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
te legi și de corăbii? — Dar... — Uiți câte războaie nu s-au încheiat la timp pentru că predecesorii mei nu au înțeles importanța puterii maritime și nu aveau o forță navală comparabilă în eficiență cu cea a legiunilor? Ianuarius se încruntă nedumerit. Cu cine să se lupte acum? Cu pirații? Au dispărut. Augustus îl privește și parcă i-ar citi gândurile. Lasă bărbia în piept și suspină. Ce pretenții să aibă de la un scripțogar ca ăsta când nici marele Caesar nu a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ție este să lași umilința deoparte și să-ți ascunzi intențiile sub mantaua șireteniei. Hohotește scurt. — Ești de zece ori mai deștept decât toți ceilalți la un loc, așa că-i poți juca pe degete. Ușor îmbujorat la față, dar încă nedumerit, secretarul își hâr șâie zgomotos sandalele de podea ca să-și înfrângă stinghereala și nedumerirea. Atitudinea lui sporește buna dispoziție a prin cipelui. Pe senatori trebuie să-i liniștim că ei, și numai ei, sunt însărcinați cu administrația și comandamentele militare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îndrăzni să pătrundă aici, răspunde vestala Silvia. Noua preoteasă încearcă să desfacă vasul, dar Occia o oprește: — Nu-l deschidem decât primăvara, când facem curățenie generală. Domitia nu se dă însă dusă: — Ce-i acolo? — Penații Troiei, spune Claudia. Mutrișoara nedumerită a fetiței le face pe multe să râdă. — Vesta i-a primit aici pe zeii troieni, o lămurește Vestala Mamă. Se gândește că nu e de ajuns. — Aeneas a adus cu el aceste odoare sfinte când Troia a fost cucerită
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Era doar o copilă când s-a prăpădit taică-său, dar în tot acest timp a plătit din plin tributul dragostei și al durerii. Desigur, desigur, se grăbește să încuviințeze femeia, încur cată. — Și de ce tocmai acum? e în continuare nedumerit Piso. — I-o fi fost frică să reîmprospăteze o durere atât de mare, își dă cu părerea bătrâna Calpurnia. În sfârșit, o remarcă de bun-simț. Vipsania îi zâmbește recu nos cătoare și completează: — Oamenii sunt mai curioși să afle lucruri
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Și nu va fi el acela. Înăuntru, un băiat se fâțâie agitat prin atrium. — Tată! strigă de cum îl zărește. — Ce i, Aeserinus? tresare. Copilul vine în fugă spre el. — Nu ești la recitare, împreună cu mama și Herius? îl isco dește nedumerit. Am făcut lecții până acum... Nu, zău? Ironia din glas e nedisimulată. Se uită spre pedagog, care nu îndrăznește nici să confirme, nici să infirme. — Și ce vrei acum? îl întreabă pe puști. — Îmi dai voie să mă duc la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
apoi se în toarce la locul său murmurând încet, ca pentru sine: — Legiuitorul a vrut să-i apere pe copiii acestor oameni care, fiind în continuare sclavi în fața legii, nu pot contracta o uniune recunoscută ca atare. Scribonius Libo ridică nedumerit ochii spre el. Gallus îi explică: — Printr-o ficțiune, bunurile latinilor defuncți încetează de a mai trece în patrimoniul foș tilor patroni, conform dreptului peculiului, și revin moștenitorilor de drept. Libo scoate un suspin sfâșietor. — Înțeleg atunci că Otacilius ăsta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Așa își va da seama câtă ne voie are de el. Înalță evaziv din umeri. — Primarius Nato ar putea hotărî ca procesul să se judece exclusiv între două persoane particulare. Între mine și Flaccus? întreabă neîncrezător Libo. Face o mutră nedumerită. — Și el să se limiteze la rolul de arbitru? Clatină din cap. Nu prea cred. — Nici eu, consimte Asinius Gallus. Mai degrabă vrea să im plice statul... — Dar n-am făcut nici o crimă! se jeluie Scribonius. Bombăne furios. — N-am
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
după ce au fost eliberați. El n-a fost niciodată sclav, intervine Pusio. E cetățean roman. Amuțește instantaneu. Simte cum îi înțepenesc picioarele. Nu trebuia să arate că știe asta. Ceilalți trei îl cercetează îndelung din priviri. Rufus, pe sub gene, gladiatorii, nedumeriți. Atunci, de ce ești aici? îndrăznește băiatul. Evreul murmură înăbușit: — M-am închiriat procuratorului pentru a-mi salva fa milia. Copilandrul îl privește pierdut de admirație. Rufus pleacă fruntea. Tu, nefericitule, ar vrea să-i spună, ești doar un fricos, crud
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mocirlă cleioasă din pricina nămolului gros și înșelătoare din cauza pâraielor ascunse. De jur împrejur e plin de costișe povârnite acoperite cu arbori seculari. Unde se află? Scotocește cu privirea ascunzișurile pădurii. La un moment dat lovește ceva cu piciorul. Se apleacă nedumerit și dă de un stindard. Îl cercetează cu uimire. Dar este chiar acvila legiunii a XIX-a, care luptă în Germa nia sub Quinctilius Varus! Ce caută pe jos? Scormonește mai departe din ochi împrejurimile. Distinge în mijlocul mlaștinii oase albite
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rostogolească în căușul palmelor, încercând să-și răcorească mintea înfierbântată și mâinile transpirate. Iulius Herodes îl urmează în tăcere. Observă biluțele și un surâs obosit îi luminează pentru o clipă trăsăturile încordate. Myrrhina astea vin de la noi, din Orient. Arcuiește nedumerit o sprânceană. Ciudat, dar nu sunt deloc faimoase ca aici, la Roma. Poate pentru că le găsești peste tot, nu numai mingi de sticlă, ci și vase. Suspină cuprins de o apăsătoare deznădejde. Și noi aveam acasă, poate or mai fi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
am auzit despre persoane abordate în supermarketuri, am ajutat-o chiar pe Geraldine să scrie despre asta, dar nu am crezut cu adevărat că o să mi se întâmple mie vreodată, dar poate că mă înșel și poate că e sincer nedumerit. ― Păi, ai putea să încerci să-i fierbi. Sau să-i faci în stil italian: să-i dai prin ou și făină și apoi să-i prăjești. ― Ești englezoaică! spune el, luând o poziție mai relaxată. De unde ești? ― Din Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]