1,627 matches
-
să-i ajutăm pe nefericiți, și chiar îi ajutăm cît ne stă în putință. Problema noastră e lipsa de fonduri. Reorganizarea recentă a Unthankului Mare ne-a dat un personal mai numeros pentru a ne ocupa de numărul sporit de nefericiți, așa că avem mii de experți - urbaniști, arhitecți, ingineri, artiști, renovatori, conservatori, doctori specialiști în sînge, în intestine, în boli ale creierului - și toți stau în fund rugîndu-se ca fondurile să înceapă să funcționeze. — Ce pot eu face? — Poți începe ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și-l conduseră spre o altă ușă. El intră, apoi auzi cum ușa se trîntește și este încuiată. Se înfășură în pături și se întinse pe o platformă într-un colț și adormi. Și acum era treaz și cumplit de nefericit. Sări în picioare și începu să meargă în cerc plîngînd: — O! Am fost rău, prost, ticălos, prost, cretin cretin cretin cretin și prost, prost! Și totul s-a întîmplat tocmai cînd mă consideram un ins cu totul special și minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că numărul producătorilor scade, că ocupațiunea lor se simplifică din ce în ce și devine mai grea, pe când pe de altă parte numărul consumatorilor improductivi crește. Și numărul acestora crește totdeuna repede, căci globul întreg se 'nsărcinează a-l furniza nefericitului popor care-a ajuns a fi redus numai și numai la munca câmpului. Precum vedem România devenită un teren de imigrațiune pentru prisoasele de populație ale statelor învecinate, precum aci oameni de ieri alaltăieri se urcă cu repejune pe scara
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Sidoli. Și brusc avu o viziune. Știu atunci că, peste câteva ore, stâlpul central al marelui cort avea și se prăbușească în mijlocul unei acrobații cu cai, făcând două victime dintre spectatori, nimeni altele decât doamnele Sophie Zamphiresco și Eufrosina Eliad, nefericitele lui prietene... Semnul din palmă îl ardea ca o sârmă înroșită. Ieșiră în tăcere din grădina de vară, ninși, pe când treceau pe lângă zidul otelului, de fulgi țepeni de tencuială. Urcară în trăsura de Hereasca, abia trasă lângă gardul de fier
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
stagiuni de la Circul Mare din Moscova. Dar cine n-o știa? Și cine, de la directorul circului până la ultimii rândași de la menajerie, n-o avusese? Numai cine nu vroise, numai cui i se păruse că e nedrept "să profiți de o nefericită". Dacă nu i-ar fi fost o frică patologică de muierea lui - care oricum îl golea meticulos de sămânță noapte de noapte cu mereu alte variații pe același scenariu (contrarevoluție ca-n Ungaria, se-ntorc burghezii și moșierii, vine regele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
istorică, dar e la fel de posibil ca violența să-i fi scăpat și lui de sub control. Abația nu e nici pe departe locul tihnit pe care ni-l închipuiam în serile când plănuiam întreprinderea noastră. Deunăzi a trebuit să ucid un nefericit care evadase dintr-un fel de carantină primitivă în care călugării țin o comunitate de vreo mie de oameni. Am temeiuri serioase să cred că e rezervorul lor de clone, dar, desigur, asta nu e decât o presupunere. Abatele a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de însemne, care îi scotea în evidență trupul atletic. A ieșit chiar mai bine decât mă așteptam. - Te-ar fi putut descoperi în spatele ușii aceleia, mormăi Barna. Atunci ar fi trebuit să fiu mult mai ager de mână decât cu nefericitul acela de Alterna. - De ce îi spui așa? S-a sacrificat ca un erou, pentru o cauză... - Pentru o cauza pe care eu unul doar cu greu o pot deosebi de o reprezentație de teatru, protestă Barna. - Tot nu înțelegi..., dădu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
spună că nimic din ceea ce definea un om nu era predestinat. Conștiința acelui fapt însă era una care, pur și simplu, nu s-ar fi potrivit cu mintea băiatului... Ai de luat o decizie, murmură ea într-un târziu. - Știu, moartea nefericitului ăluia nu o să rămână fără urmări... Te amăgești. Nu asta e hotărârea pe care va trebui să o iei. Femeia simți cum mintea tânărului tresare năvalnic. - Mereu îmi vorbești în dodii, niciodată nu sunt sigur ce vrei să spui... Îți
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
răsuci cu iuțeală la atacatori și rupse dintr-o lovitură ambele picioare ale unuia din ei, numai pentru a se folosi de greutatea naturală a omului ca să ajungă cu degetele sale ascuțite ca niște căngi, pe sub bărbie, direct în creierul nefericitului frate- ostaș. Ultimul dintre călugări încercă să-și folosească transmițătorul subvocal dar dispozitivul rămase brusc fără curentul generat de bateria din spatele urechii... Capul fusese despărțit de trup cu o sabie subțire cât o peliculă de film pe care Isidor o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
O RELAȚIE “AGITATĂ” Ce tristă și anostă poate deveni viața unei femei care are un bărbat nepotrivit lângă ea, sau mai bine spus, care iubește orbește. Această situație reflectă proverbul “love is blind”. Inima simte, nu gândește. Știi că ești nefericită, dar speri într-o minune. Nu trebuie să uităm prin ce au trecut femeile în trecutul nu prea îndepărtat. Când femeia le făcea aproape pe toate din cauza bărbatului care a rămas cu mentalitatea convenabilă pentru el, cum că femeia este
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
îl inversase. Hotărând că aceste fantasme de cheeseburgeri și de brioșe cu ciocolată meritau cel mai profund respect, îi rugase pe maeștrii bucătari cei mai faimoși de pe Tera să realizeze aceste meniuri cu un fast de care cu siguranță că nefericiții nu beneficiaseră. Guns fotografiase apoi felurile de mâncare lângă bucătar, însoțite de o notă privind compoziția exactă a meniului comandat de condamnat, numele acestuia și data execuției. Dimensiunile- un metru pe optzeci de centimetri - îți permiteau să admiri luciul cartofilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
își urmează sinistra aventură de-a lungul a două avataruri îndepărtate, din secole diferite. Pentru el, idealul e, desigur, inaccesibil. Îl întrevede, totuși, într-o apariție fugară ca un vis de opioman. Farmecul se rupe brusc: replonjat în abisul trecutului, nefericitul asistă la geneza îndepărtată a evenimentelor pe care tocmai le trăiește. Acolo îl înconjoară aceleași personaje, dar grotești și tragice, și constată că acest mediu sordid e chiar al lui. În zori, se regăsește acoperit de sânge mort, închegat, viermi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să iasă din hrubă cu părul alb. Fidelă angajamentului ei, baiadera îl luă de bărbat. Gândul cel mai îngrozitor a fost că nu s-a știut niciodată cine a scăpat, tatăl meu sau unchiul. Într-adevăr, proba zdruncinase spiritul supraviețuitorului, nefericitul nu-și mai amintea nimic în legătură cu trecutul său. El nu mă recunoscu și acest detaliu mă îndemnă să presupun că era unchiul. Oare această poveste nu e strâns legată de destinul meu? Ecoul acelui râs teribil, barbaria probei n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
o noapte, foarte târziu. Toată lumea dormea. Mă sculasem, în cămașă și chiloți, să-mi iau un ultim rămas-bun de la defunctă și m-am dus în camera mortuară. Două lumânări de camfor ardeau deasupra cadavrului. Cineva pusese un Coran pe stomacul nefericitei, ca să nu intre diavolul în corpul său. Ridicai pânza care-i acoperea fața. Fața gravă și atrăgătoare părea modelată de amprenta tuturor iubirilor pământești: expresia ei mă făcu să mă prosternez. Totuși, moartea mi se părea un eveniment natural, banal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Feciori de regi a căror singură Nenorocire-a fost bravura-n luptă, Ce nu au altă vină pe-ăst pământ Decât c-au fost ceea ce-au fost... Văzut-ai Tu un triumf?... Văzut-ai regi bătrâni, Frânți obosiți, adânc * nefericiți, Trăgând la car, carul triumfător? Ți-nchipuiești [tu] mii de mii de ochi, Reci, nemiloși, privind acel spectacol? O crudă bucurie înmiită! Încât nimic nu samănă Nenorociri[i]-adînci în care a căzut aceia Decât rușinea ce o pat. Văzut-ai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
înger! stea din ceriuri... nemaigîndită! scumpă! {EminescuOpVIII 285} O! sufletul din pieptu-mi spre tine să se rumpă Ar vrea... Dar cine ești tu? O, mișcă a ta buză, Ești îngeru-mi de pază, ești Dumnezeu, ești muză? CHIPUL Nu cerceta zadarnic, nefericite... Taină E frumusețea vieții-mi ș-a sufletului haină. În taină e amoru-ți... și-n vecinic întuneric Va rămânea ființa-mi pentru-al tău ochi himeric. Urmează-mă în luntrea ce dusă e de lebezi Pe undele oceanici ce furtunoase
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
spune vreun cuvânt și numai din când în când ieșea câte o oftare înădușită din pieptul său. Era clar că peste curând avea să afle pace, căci puterile sale scădeau din zi în zi. Eu ședeam mai neîntrerupt lângă patul nefericitului, căci așteptam un moment de lumină ca să pot vărsa mângâiere în anima sa. Într-o seară, după ce astă stare durase patrusprezece zile fără întrerumpere, eu ședeam la masă și ceteam cu spatele întors spre conte, atunci auzii un șoptet lin
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și Marinuș. Acolo Cotescu este la el acasă, viața îi era în personajele sale, care-l apărau de defectele și de necazurile lui, multe nedrepte, îl stimulau să trăiască și să se bucure de viață. Probabil că în ziua aceea nefericită personajele lui au ieșit un pic la plimbare, au întârziat căscând ochii la cine știe ce vitrină și, de dorul lor, Maestrul s-a topit ca o lumânare. Când s-au petrecut toate acestea? În ce lume, în ce veac? Oare s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
reconfortat, mărturisesc, să-mi amintesc rapiditatea scârbită cu care Sorin evalua orice caricaturi simandicoase, oricât de simandicoase. Nu mi-am putut refuza, recunosc, În acești ani de când nu-l mai puteam auzi și citi și vedea, virtuala sa solidaritate În nefericitele „dezbateri” bucureștene de care, deși aflat deja la o salubră distanță, nu am știut să mă feresc. Destul să-mi amintesc În ce fel distribuia admirația și sarcasmul chiar față de unii dintre colegii săi de redacție, pentru a Înțelege, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Era evident că nu vorbeam serios! Am spus-o doar pentru că am crezut că nu se va întâmpla niciodată. Ar fi trebuit să știi că nu mi-aș dori să aflu chiar dacă am spus că mi-aș dori. Uite ce nefericită ai fost tu! Odată am nimerit din greșeală cu Mark la Crucișătorul Potemkin, la Casa de Cultură a Studenților. În urma unei serii de neînțelegeri, noi credeam că vom vedea Nava spațială Galactica. Filmul se proiecta fără subtitluri și până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
merge cu poezia. Ca să nu mai zic de rezultatele cu ultima lui jucărie blondă, o fată pe nume Julia Seddon. Nu aveam chef să-i ascult gemetele interminabile de frustrare exact când începeam să mă simt bine. Tom are o nefericită și prea comună înclinație pentru blonde, de preferat cele sensibile, cele care chiar par că au nevoie de adăpost în lumea asta plină de macho. Nu sunt de acord, dar se întâmplă să fiu o brunetă care în mod normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
diferența? Nu m-aș supăra dacă mi-ai greși numele. Oricum scrii la un ziar de nimic. Mai ai ceva în sticla aia, Sam? I-am umplut paharul până la buză. L-a dat peste cap și s-a întors la nefericitul Daniel, care se juca nervos cu ochelarii. —Mai dorești vin? l-am întrebat din solidaritate. — Nu, nu, mulțumesc, a răspuns la repezeală. —Vrea să-și păstreze agerimea minții, a adăugat Victoria. Așa cum este ea. Și-a dat capul pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de seară sau un balerin că e somat să danseze. Unde am ajunge, bre ?! Am cunoscut, În Începuturile mele regizorale, un actor care juca În D-ale carnavalului și se plîngea că e silit să aibe haz ; ori el, credea nefericitul, e actor de dramă! Deci, sunt niște bestii ăi de-l forțează să intre-n contreemploi! De asemenea, am asistat, acum vreo cinci ani, la decernarea premiilor Galei UNITER, la cuvîntul de mulțu mire al unei tinere ...cronicărese ( pardon de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
suporta concurența? N-o să fac nimic din tot ce-mi propun aici, firește; știți de ce? Fiindcă trăim Într-o lume În care statutul de intelectual te complexează. Și ți-e jenă să deschizi gura, atunci cînd nu ești printre alți nefericiți, de teapa ta...Mda... Citesc Într-un cotidian o cronică la un spectacol bucureștean cu o piesă de A. Schnitzler. Această cronică, realizez tardiv, nici n-ar fi apărut, dacă muzica spectaco lului n-ar fi fost semnată de marele
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
-o pe estetă. Pe considerentul acesta, toate personajele piesei ar putea primi sarcini aberante : Solionîi, cinicul absolut, va mînca progeniturile Natașei ; Cebutîkin, bețivul absolut, va bea tot ce găsește În samovar - chiar și după ce a trecut pe-acolo Natașa; Verșinin, nefericitul absolut, Își va tăia gîtul cu briciul ; Olga, singurateca absolută va tăcea toată piesa, „vorbind” numai prin gesturi scurte; Ferapont, sclerozatul absolut se va scăpa pe el, nemaiajungînd mă car pînă la samovar... E greu cu personajele astea clasice și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]