1,600 matches
-
nu caută calamburul cu orice preț; mi-am amintit de acest mare cîntăreț de operă și pedagog, deoarece a fost un exemplu paradoxal, amestec de geniu și gafă, de sublim și poznă; azi, la atîția ani de la trecerea sa în neființă, să ne fie permis, cu nostalgică ironie, să evocăm și laturile umoristice ale personalității celebrului Petre Ștefănescu Goangă (care a cutremurat lumea cu vocea sa inegalabilă). Cel mai mare Rigoletto din istoria Operei române, neasemuitul dascăl și muzician, inegalabilul anecdotist
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
lirica existențială în căutarea lui Dumnezeu și în confruntarea cu moartea (Psalmi). Eșecul de a ajunge la revelația divină l-a condus pe poet la o viziune panteistică asupra vieții. În confruntarea omului cu moartea, distingem trei atitudini: spaima de neființă, de neant (Duhovnicească); acceptarea ca pe un dat firesc, în sens mioritic a morții (De-a v-ați ascuns); spaima de moarte care este atenuată de gândul că, atât cât trăiește, omul se ilustrează prin realizările și împlinirile sale (De
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
imagine caricaturală, între gingășie și grotesc. Cu ajutorul comparațiilor concrete este evidențiată feminizarea eroului viril, sunt subliniate proprietățile anatomice feminine. Figura angelică a Fătălăului trimite la zeițe cu barbă (Cybele frigiană) și la Zburătorul heliadesc, fiind în același timp ființă și neființă, înger și diavol. Și această poezie se înscrie în seria portretelor de pușcăriași, unde contemplarea estetică are în obiectiv imagini brute. În Fătălăul identificăm stilul oral, cuvinte argotice, ludic și colocvialitate, grotesc, senzual, spontaneitatea înregistrării detaliului, formula tradițional-folclorică, mărci ale
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
poetului despre sufletul său, aflat în căutare de împliniri: "Lucian Blaga e mut ca o lebădă/ În patria sa/ zăpada făpturii ține loc de cuvânt/ Sufletul lui e în căutare (...)/ El caută apa,/ din care curcubeul/ își bea frumusețea și neființa"; 37. Proiecția orfică în spațiul vrăjit al unei lumi stranii, ieșită din trup (Muntele vrăjit). Eu nu strivesc corola de minuni a lumii Prin poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, L. Blaga elogiază lumina și potențează misterul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cele mai frecvente sunt: epitetul apreciativ și cromatic, comparația abstractă sau concretă, metafora specific eminesciană. Eminescianismul se caracterizează și prin "expresia intelectualizată" (T. Vianu), " Și în sine împăcata stăpânea eterna pace", virtuozități verbale ("La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă", idei orfice (cosmogonia, echilibrul universal ca spațiu erotic), idei indice (Mahabharata, Rig-Veda), idei religioase budiste: Luceafărul, Sărmanul Dionis, Geniu pustiu, Înger și demon. Eminescu este precursorul simbolismului românesc (Dintre sute de catarge, Melancolie). În scrierile sale a fost influențat de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și răcirea Soarelui). Descrierea haosului, a momentului de increat, în afara timpului și spațiului este susținută prin interogații asupra sensului repaosului universal. Facerea este exprimată și prin repetiție, cuvinte care provin din aceeași rădăcină: "La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă,/ Când nu s-ascundea nimica, deși tot era ascuns..." Savantul își "poartă gândul îndărăt cu mii de veacuri", deoarece începuturile genezei se situează în atemporalitate și formulează întrebări: "Fu prăpastie? genune. Fu noian întins de apă?" la care răspunde: un
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
un întuneric, eterna pace, "un punct... din chaos face mumă, iară el devine Tatăl", "stăpânul fără margini peste marginile Lumii". Pentru a materializa abstracțiunile, poetul folosește interogația, sinonimia substantivului "prăpastie", folosirea cuvintelor derivate cu prefix ("nefăcute", "desface"), unități enigmatice: Ființa, Neființa, Nepătrunsul, Muma, Tatăl, verbe și substantive în enumerație, care dau dinamism: De atunci răsare lumea, lună, soare, stihii..."; sinonimia și antonimia în lexic ("Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici,/ Facem pe pământul nostru mușuroaie de furnici
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
născut "sâmburele creator". Viața a apărut după ce s-au ivit luna, Soarele, fenomenele stihiale. Pe un ton ironic, poetul se referă la condiția efemeră a oamenilor "mușuroaie de furnici", microscopice popoare"; lumea este doar o aparență, din moment ce toate trec în neființă: "Căci e vis al neființei universul cel himeric". Extincția universului presupune întoarcerea la Haosul primar, la întuneric, după răcirea sistemului solar, înghețarea, desprinderea planetelor: "Soarele ce azi e mândru, el îl vede trist și roș/ Cum se-nchide ca o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
apărut după ce s-au ivit luna, Soarele, fenomenele stihiale. Pe un ton ironic, poetul se referă la condiția efemeră a oamenilor "mușuroaie de furnici", microscopice popoare"; lumea este doar o aparență, din moment ce toate trec în neființă: "Căci e vis al neființei universul cel himeric". Extincția universului presupune întoarcerea la Haosul primar, la întuneric, după răcirea sistemului solar, înghețarea, desprinderea planetelor: "Soarele ce azi e mândru, el îl vede trist și roș/ Cum se-nchide ca o rană printre norii întunecoși/Cum
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Aspirând spre Absolut, creatorul de adevăr și frumusețe poetică exprimă dimensiuni dramatice tulburătoare. Limbajul poetic se caracterizează prin următoarele trăsături: îmbinarea limbajului popular cu cel intelectual (gene ostenite, colb, ferești); expresia intelectualizată în tabloul cosmogonic: "pe când ființă nu era, nici neființă"; expresii livrești: "precum Atlas în vechime", antiteza compozițională: tabloul cosmogonic și cel satiric; antiteza la nivelul vocabularului: Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi"; epitetele morale și ornante: "mișcătoarea mărilor singurătate", "galbenele file", "timpul mort"; comparațiile dau expresivitate ideilor
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
-a). Oda eminesciană dezvoltă "o întreagă dialectică existențială" (Edgar Papu). Neîmplinit în aspirațiile sale spre absolut, poetul își caută salvarea prin moarte și simte "nepăsarea tristă" și "voluptatea morții". În final, depășind forma elegiei, unele versuri amintesc de trecerea în neființă, de regăsirea propriei identități. Într-o tonalitate de blestem, de rugă, implorare, dorință de a intra în condiția inițială, într-un plâns de proporții cosmice: "Piară-mi ochii tulburători din cale,/ Vino iar în sân, nepăsare tristă;/ Ca să pot muri
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lumii copii, unul după altul. Cioran își uimește încă o dată cititorii atunci când, tematizând moartea, în eseul final din Ispita de a exista, exprimă o uluitoare profesiune de credință în favoarea miracolului vieții și a foamei smintite de a trăi: "Pe langă neființă cea de toate zilele, ce miracol, ființa! Ea este incredibilul, ceea ce nu se poate întâmpla, e starea de excepție. Asupra ei nimic n-are putere, decât poate dorința noastră de a ajunge la ea, de-a o lua cu asalt
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
stat, colecției familiei și colecțiilor particulare, cea de a doua Expoziție retrospectivă Mihai Cămăruț. 2001 La 7 decembrie, în „Sala Voievozilor de la Palatul Culturii din Iași, au avut loc manifestările prilejuite de împlinirea a 20 de ani de la trecerea în neființă a pictorului Mihai cămăruț. Au evocat personalitatea scriitorului Val Condurache, academician C. Ciopraga, dr. C. Paradais, pictorul D. Hatmanu și profesor dr. H. Aldea. A fost prezentat un film „Mihai Cămăruț, iar expoziția a cuprins lucrări inedite din colecțiile Hortensiu
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
Cu toate că motivul oficial al venirii lui Alexandru Lapedatu la București a fost cel de a studia medicina, odată ce a întrerupt studiile, s-a arătat preocupat de domenii ca 35 Stelian Mândruț, Remember Alexandru Lapedatu la trei decenii de la trecerea în neființă, în ,,Tribuna”, an II, nr. 35, Sibiu, 1990, p. 8. 36 Alexandru Lapedatu, op.cit., p. 148-150. 16 literatura, istoria și dreptul. A frecventat lecțiile de drept și de istorie ale lui Titu Maiorescu, George Mârzescu și Nicolae Iorga. Această diversificare
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
pentru a mai schimba câte ceva, fie sub abrevierea româneză AS (de la Autor-Șef) fie sub cea englezească de CA (pe care nu o voi traduce). 2 Autor neidentificat, debutând în "Convorbiri literare" prin 1995, dispărut din circulație după trecerea în neființă a lui Emil Iordache. Ceea ce nu înseamnă că ar exista vreo french-connection între ei. 3 Este vorba de insula scufundată pe spatele unei balene pentru a-i salva pe credincioși de furia persecutorilor. Când a ieșit la suprafață ca publicație
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Cu toate că motivul oficial al venirii lui Alexandru Lapedatu la București a fost cel de a studia medicina, odată ce a întrerupt studiile, s-a arătat preocupat de domenii ca 35 Stelian Mândruț, Remember Alexandru Lapedatu la trei decenii de la trecerea în neființă, în ,,Tribuna”, an II, nr. 35, Sibiu, 1990, p. 8. 36 Alexandru Lapedatu, op.cit., p. 148-150. 16 literatura, istoria și dreptul. A frecventat lecțiile de drept și de istorie ale lui Titu Maiorescu, George Mârzescu și Nicolae Iorga. Această diversificare
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
ce nu poate avea decât un singur punct terminus, stingerea. Preludiile acesteia sunt așteptarea febrilă, chinuitoare, fantazarea barocă, somnul coșmaresc sau, cel mai adesea, obsesia absenței și a sterilității. Reverberațiile suferinței întunecă iremediabil atmosfera oricum asfixiată, marcată de simboluri ale neființei ("casa cu panglici și rame mucezite", policandre grele-n cristal, "raclele, sticlele,/ toată mecanica în mâini decrepite", "paingii" care "trec năsălie în fiece colț de la casă"). Utilizarea frecventă a procedeului antropomorfizării (peretele "a-nceput să prindă sudoare (...)/ transpirație de-astmatic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
întinde zilnic dresuri pe-un gard/ prin care cineva mă trage-n răsfrângeri/ să cad în surpări să mă-ntorc și să ard" (Călătoria). Pentru poetul ce visează la o anonimă glorie, scrisul este, cu siguranță, arca salvatoare din diluviul neființei. Sau, în termenii poetului, "un început de respirare", deci viața însăși. Referințe critice (selectiv): Radu G. Țeposu, Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, 1993; Mircea A. Diaconu, în "Luceafărul", nr. 48, 25 decembrie 1996; Mircea A. Diaconu, Instantanee
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
adâncul unui vârtej de patimi,/ de păcate,/ de miracole,/ de mântuiri./ Miraj/ sau partitură a diavolului/ neprihănire a lanțului/ ferecat la încheietura-mi/ înzidind dimineți lacustre" etc. Cel care îi cade în mreje, călăul (portretizat în ciclul intitulat chiar călăul neființei), nu apare la rândul lui atât ca un sinistru mesager mereu amânat al morții, cât ca un straniu celebrator al vieții. Poemele precum tăcerea călăului, balada celui uitat pe eșafod, crucifixion sau călăul în mormântul lui Iisus îi compun, cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
el e un fel/ de/ n-ar mai fi-/ când bezmetic/ și când gri") se articulează pe același principiu al alunecării perpetue nu atât între "orgoliu și umilință", între sens și nonsens, cât între haos și ordine, între ființă și neființă. În spațiul dintre ele, instanța auctorială poate textualiza în voie "mesajul ultimității" (Vladimir Jankélévitch). Din fericire însă, în cursul acestui proces de o cruzime doar uneori denunțată, ia naștere însăși Poezia. Referințe critice (selectiv): Cezar Ivănescu, în "Luceafărul", nr. 10
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care trecuse prin filtrul poeților crepusculari, conform căreia omul nu poate fi fericit în timpul vieții întrucât, de îndată ce i s-a împlinit o dorință începe să tânjească, neîntârziat, după altceva, într-un continuu ce nu se încheie decât la trecerea în neființă. În nașterile reprezentate de sicilian, eul poetic pășește în lume, necunoscut (ignoto). În ciuda aparentei sale banalități acest adjectiv s-a dovedit a fi unul dintre cele mai sugestive din versurile lui Leopardi, iar mai tarziu, din cele ale lui Quasimodo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ajunse la hotar, în anticamera liniștii eterne: clipă morții și cele care o preced îndeaproape sunt momente de odihnă desăvârșită și de întremare, cu atat mai depline și adânci cu cât sunt mai mari chinurile ce duc la trecerea în neființă.300 Nu o dată critică de specialitate a semnalat și analizat talentul leopardian de a contura spații finale de tăcere. În Cântecul cocosului sălbatic poetul a zugravit sfârșitul universului prin negații repetate ce anulau bogăția de sunete din viața naturii și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
începuturilor generează o nostalgie similară cu cea a desprinderii de universul confuz și tăcut al nopții din unele poezii quasimodiene. Moartea că promisiunea a fericirii la finele unei vieți de durere și suferința devine țintă dorințelor. Nașterea și trecerea în neființă reprezintă momente cheie din curgerea timpului puse în valoare de motivul liniștii. Însăși desfășurarea zgomotoasă a vietii este uneori întreruptă de frânturi similare de tăcere, al căror studiu este necesar, date fiind asemănările stabilite până acum, în acest sens, între
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
imaginea însângerata a morții transmite cruzime și tragism; aducătoare doar de suferință, ea nu mai avea puterea să consoleze: sau nici moartea nu-i mai mângâie acum / pe cei vii (Scrisoare). Deși uneori este invocată cu tonuri blânde, trecerea în neființă capătă rol central în descompunerea lumii, deopotrivă interioare și exterioare: O, milostiva moarte, / n-atinge ceasul ce bate pe peretele bucătăriei, / copilăria-mi toată a curs pe-al / cadranului smalt, pe-acele flori pictate: / n-atinge mâinile, nici inima bătrânilor
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
rândul certitudinilor ce domină condiția umană: Thànatos Athànatos, moartea nemuritoare, din volumului Viața nu este vis are valoare de concluzie: Pe fiece mormânt stă scrisă a noastră / singură știință: thànatos athànatos (Thànatos athànatos).378 În zona tematica a trecerii în neființă Leopardi include motivul somnului, tocmai datorită puterii sale de a întrerupe firul suferințelor și de a aduce, prin această, o mângâiere. Prezenta aceluiași și în poezia sicilianului poate justifica, încă o dată, apropierea dintre emul și profesor. 3.4. Somn și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]