1,869 matches
-
se pot folosi și alte cărți de rugăciune, iar cheia poate fi una obișnuită. În prealabil se spune o rugăciune ("Tatăl nostru", de obicei), iar apoi se pun întrebări cărora li se răspunde afirmativ sau negativ (mișcarea spre stânga semnifică o negație, iar cea spre dreapta, o afirmație). Tot cu ajutorul cărții și cheii se chemau și spiritele strămoșilor (în general, bunici sau rude apropiate). Ele erau invocate pentru a răspunde unor întrebări. Principiul era același: rotația stânga/dreapta, cu semnificațiile asociate. În
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
fi perfectă. Trei categorii de răspunsuri pot fi asociate acestei tensionante întrebări, descriind tot atîtea ipostaze ale existenței lui Dumnezeu. 1) Ipostaza existenței lui Dumnezeu ca realitate virtuală, nemanifestată, presupune ca ceva pe care generic l-am putea numi negativitate (negație, alteritate, tensiune, polaritate, dualitate, coincidentia oppositorum, exterioritate, desfășurare etc.) să se întîmple în interiorul sau în exteriorul divinității însăși, îngăduind manifestarea unui altceva: creația însăși. Acest ""ceva" care stă în locul a "altceva" și are (dobîndește, n.n. T.D.S.) semnificație pentru "cineva"" [Peirce
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
degradat" [Florian,1983:42]. Dualitatea dintre Dumnezeu și expresia exterioară a creației sale este recesivă, în sensul că cea din urmă creatura este o rezultantă a Celui Dintîi: Creatorul. Pe de altă parte, însăși prezența recesivității este o expresie a "negației" desfășurate în lume, a dezechilibrului dintre perfecțiunea fără de rău a Ideii Absolute și de manifestările sale exterioare, avînd deja latent implantat germenele răului. În final, oscilînd între cele două variante mai sus menționate, soluția pentru care am putea opta ca
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
aprehensiv și/sau agresiv, când e vorba de oameni, și comprehensiv, când e vorba de latura necuvântătoare a naturii. Un parcurs existențial care, fără îndoială, a amprentat definitiv sensibilitatea lirică argheziană și i-a pus în lumină particularitățile: propensiunea spre negație, defularea agresivității în actul artistic, inadecvarea la "curent", obsesia rescrierii sub presiunea Logos-ului omnipotent, travaliul chinuitor. Evident, experiențele sociale ulterioare (aparent independente de vocația sa poetică), cum ar fi cea de laborant sau cea monahală, au scos la iveală
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mult, criticul insinuează că revolta lirică argheziană, lipsită de o reală profunzime și spontaneitate, ar avea un temei laic, trădând "statutul de răspopit al actantului poetic"121. Fără să răstoarne datele problemei, acest unghi de receptare nu pune în discuție negația în sine, ci premisele ei, precum și veridicitatea trăirii poetice. În ceea ce ne privește, distingem negația polemică din proza publicistică, semnificând critica instituției și a alcătuirii sale umane un iconoclasm al exteriorității de negația lirică, rezultat al trăirilor profunde, al tensiunilor
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
avea un temei laic, trădând "statutul de răspopit al actantului poetic"121. Fără să răstoarne datele problemei, acest unghi de receptare nu pune în discuție negația în sine, ci premisele ei, precum și veridicitatea trăirii poetice. În ceea ce ne privește, distingem negația polemică din proza publicistică, semnificând critica instituției și a alcătuirii sale umane un iconoclasm al exteriorității de negația lirică, rezultat al trăirilor profunde, al tensiunilor interioare, al inadecvării ființei poetice la ordinea convențională. Interferența celor două planuri, al eului interiorizat
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
unghi de receptare nu pune în discuție negația în sine, ci premisele ei, precum și veridicitatea trăirii poetice. În ceea ce ne privește, distingem negația polemică din proza publicistică, semnificând critica instituției și a alcătuirii sale umane un iconoclasm al exteriorității de negația lirică, rezultat al trăirilor profunde, al tensiunilor interioare, al inadecvării ființei poetice la ordinea convențională. Interferența celor două planuri, al eului interiorizat și fecund cu cel al eului social, prins în tiparele comunitare, generează, conform legii ambivalenței, echilibru existențial. Ele
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sau altul, reverberative, semnificând un capitol valoros și unic al presei și literaturii noastre polemice, și asta într-un interval în care suburbanitatatea și trivialul intervențiilor publice descalifică genul. Ceea ce vrem să anticipăm ține însă de o departajare substanțială: între negația agresivă (nihilism satiric), ca modalitate a pamfletarului de a sancționa lumea înconjurătoare (repetăm: un joc de asumare a violenței, cum ar spune N. Balotă, în raport cu un destinatar nedenominat direct, dar tarat din punctul de vedere al moralei universale), și negația
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
negația agresivă (nihilism satiric), ca modalitate a pamfletarului de a sancționa lumea înconjurătoare (repetăm: un joc de asumare a violenței, cum ar spune N. Balotă, în raport cu un destinatar nedenominat direct, dar tarat din punctul de vedere al moralei universale), și negația asertivă, ca respingere argumentată, într-un dialog cu un destinatar concret, ale cărui teză și persoană fac obiectul unei ironii aparte. În acest din urmă caz (dezvoltat la momentul potrivit), vom descoperi discursul unui alt Arghezi, ocolit cu obstinație de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
antiliteratură în sensul dat de curentul modernist termenului, de refuz al ideii de frumos 144 a războiului. Discursul arghezian anti-război nu dezvoltă explicit o retorică a condamnării (pe aceasta o regăsim în special în controversata publicistică din anii neutralității), ci negația rezidă fie în fictivizarea obiectului, prin imaginea hiperbolică a consecințelor sale, regizată în micro-relatări sau povestiri aduse de pe front, fie în recursul la enunțarea pseudoperformativă, convertind în ficțiune însuși limbajul. În acest din urmă caz, sentimentul ororii este accentuat prin
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
persuadării, și, pe de altă parte, cei asupra cărora planează acuzația, un destinatar colectiv, privit ca un grup omogen depersonalizat, dar nu lipsit de competența cognitivă a decodării. Acestui destinatar i se formulează capetele de acuzare într-o cascadă de negații ce traduc, în esență, un elogiu adus negației (= atitudinii negatoare) înseși: N-au patimă, nu izbucnesc, nu se revoltă, nu urăsc". Comparația depreciativă și epitetul descalificant sunt figurile stilistice predilecte ("Literatura stagnantă [...] ca o gară în care vagoanele s-au
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cărora planează acuzația, un destinatar colectiv, privit ca un grup omogen depersonalizat, dar nu lipsit de competența cognitivă a decodării. Acestui destinatar i se formulează capetele de acuzare într-o cascadă de negații ce traduc, în esență, un elogiu adus negației (= atitudinii negatoare) înseși: N-au patimă, nu izbucnesc, nu se revoltă, nu urăsc". Comparația depreciativă și epitetul descalificant sunt figurile stilistice predilecte ("Literatura stagnantă [...] ca o gară în care vagoanele s-au oprit și grânele putrde și fermentate erump din
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
interpretat pe dinafară și în abstract, citită de fiecare, precisă, concisă, limpede". De data aceasta, percepția polemistului nu mai este deformatoare, simțurile sale "nepervertite" îl ancorează în realitatea imediată, determinându-l să-și exprime frustrarea în termeni fără echivoc. Aici, negația polemică rezidă în enunțuri constative, sub forma reproșului aluziv, în care inexprimatul ar putea fi astfel reconstituit: Tocmai cel căruia i se spune Învățătorul neamului nu își îndeplinește menirea, dar și în enunțuri performative care, prin recurs la evidențe, au
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
avantajul de a nu face din artă un mijloc de cunoaștere, după moda exaltată a căutătorilor altei lumii, specific germană, în stil romantic; niciun mijloc de educare, în felul mai prozaic al învățătorilor poporului, în stil iacobin sau bolșevic: dublă negație care dă originalitatea operei kantiene față de cele care au precedat-o sau au urmat-o. Inconvenientul este însă evacuarea totală a lucrurilor însele. Din fericire, Frumosul nu este nicio metafizică, nicio morală; din nefericire, astfel subiectivat, el pierde pe parcurs
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în imagine. O figurare este prin definiție plină și pozitivă. Dacă imaginile lumii transformă lumea într-o imagine, acea lume va fi autosuficientă și completă, o suită de afirmații. A brave new world. Numai simbolicul are mărci de opoziție și negație. Imaginea nu poate arăta decât indivizi particulari în contexte particulare, nu categorii sau tipuri. Ea ignoră universalul. Prin urmare, trebuie numită nu realistă, ci nominalistă: real este doar individul, restul nu există. Lucru cu atât mai valabil pentru imaginea TV
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
prin manifestarea prezenței divine: multiplul nu este dis trus, ci misterios transfigurat. Anularea secvențialității și „nașterea împreună“ a lumii noastre ca „spațiu-timp“ sunt exemplar ilustrate în budism prin teoria „originării/apariției co-dependente“: „Vacuitatea ar trebui înțeleasă nu ca o simplă negație a tot ceea ce există, ci ca o negație a existenței inerente, absență care este compatibilă cu apariția dependentă. Dacă înțelegerea vacuității și a apariției dependente sunt separate, iar vacuitatea este interpretată eronat, ca nihilism, nu numai că vacuitatea nu va
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
trus, ci misterios transfigurat. Anularea secvențialității și „nașterea împreună“ a lumii noastre ca „spațiu-timp“ sunt exemplar ilustrate în budism prin teoria „originării/apariției co-dependente“: „Vacuitatea ar trebui înțeleasă nu ca o simplă negație a tot ceea ce există, ci ca o negație a existenței inerente, absență care este compatibilă cu apariția dependentă. Dacă înțelegerea vacuității și a apariției dependente sunt separate, iar vacuitatea este interpretată eronat, ca nihilism, nu numai că vacuitatea nu va fi înțeleasă corect, însă o asemenea concepție în loc să
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
din cele ce nu sunt, nici ceva din cele ce sunt, nici nu o cunosc pe ea existențele, ca existență. [...] Fiindcă este mai presus de toată afirmarea, ca cea care e cauza unică a tuturor; și mai presus de toată negația, ca cea care le depășește pe toate, care e simplu dezlegată de toate și dincolo de toate.“ Iată și o ilustrare, la fel de elocventă, din cadrul tradiției taoiste (tradiție îndeobște (des)considerată drept tradiție „păgână“, „idolatră“ și, în orice caz, non monoteistă, din
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ceea ce El nu este. Prima este numită afirmativă sau teologia pozitivă (theologia affirmativa) Și a doua, negativă, sau teologia negativă (theologia negativa). Teologia pozitivă operează cu definiții Și determinații: Dumnezeu este Binele, Ființa, Înțelepciunea etc., în timp ce teologia negativă lucrează cu negații: acele predicate ale lui Dumnezeu sunt potrivite din care reiese nu ceea ce Dumnezeu este, ci ceea ce El nu este. Dacă aceste două modele de teologie sunt comparate cu artele frumoase, atunci cea pozitivă corespunde picturii, iar cea negativă - sculpturii. În
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
Gott der Philosophen,” vol. 1, Munich, DTV, 1979 [1971]) apud Marios P. Begzos, „Apophaticism in the Theology of the Eastern Church ...”, p. 328. footnote>. Cuvântul „apofatic”, în greacă ἀπόφατική, vine de la ἀπόφασις, care are înțelesuri fundamentale, Și anume „revelație” Și „negație”<footnote Cuvântul revelație vine din ἀπόφαίνειν, în timp ce cuvântul negație vine din ἀπόφημι. Conform dicționarului Grec - Francez a lui Anatole Bailly, ἀπόφασις înseamnă: negație, declarație, explicație, răspuns, decizie juridică, sentință etc. (Dictionnaire Grec-Français, Hachette, Paris, 2000, p. 250). footnote>. Vine de la
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
apud Marios P. Begzos, „Apophaticism in the Theology of the Eastern Church ...”, p. 328. footnote>. Cuvântul „apofatic”, în greacă ἀπόφατική, vine de la ἀπόφασις, care are înțelesuri fundamentale, Și anume „revelație” Și „negație”<footnote Cuvântul revelație vine din ἀπόφαίνειν, în timp ce cuvântul negație vine din ἀπόφημι. Conform dicționarului Grec - Francez a lui Anatole Bailly, ἀπόφασις înseamnă: negație, declarație, explicație, răspuns, decizie juridică, sentință etc. (Dictionnaire Grec-Français, Hachette, Paris, 2000, p. 250). footnote>. Vine de la particula negativă ἀπό Și φασις, care înseamnă fie „fază
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
footnote>. Cuvântul „apofatic”, în greacă ἀπόφατική, vine de la ἀπόφασις, care are înțelesuri fundamentale, Și anume „revelație” Și „negație”<footnote Cuvântul revelație vine din ἀπόφαίνειν, în timp ce cuvântul negație vine din ἀπόφημι. Conform dicționarului Grec - Francez a lui Anatole Bailly, ἀπόφασις înseamnă: negație, declarație, explicație, răspuns, decizie juridică, sentință etc. (Dictionnaire Grec-Français, Hachette, Paris, 2000, p. 250). footnote>. Vine de la particula negativă ἀπό Și φασις, care înseamnă fie „fază” sau „a se descoperi, a se arăta” (dacă provine de la cuvântul φαίνω = a arăta
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
Dumnezeu, oricare ar fi ea - pozitivă sau negativă. A vorbi în chip apofatic despre Dumnezeu însemnează a transcende toate atributele lui Dumnezeu, indiferent dacă sunt pozitive sau negative. Numele potrivit pentru Apofatismul Bisericii de Răsărit nu este theologia negativa (teologia negației), ci theologia superlativa (teologia transcenderii). Sfântul Dionisie susține: „Lui nu i se poate nici atribui, nici nega ceva; mai mult, atribuindu-i sau negându-i ceva, noi nici nu afirmăm, nici nu negăm; pentru că, substratul perfect Și unic al tuturor
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
-i ceva, noi nici nu afirmăm, nici nu negăm; pentru că, substratul perfect Și unic al tuturor este mai presus de fiecare pretenție Și pentru că, fundamentul eminent - total detașat de orice Și mai presus de totalitate - stă mai presus de fiecare negație”<footnote Dionysios Areopagites, De mystica theologia, 5 P. G. III, col. 1048B. Cf. Maxim Mărturisitorul, Schol. in De div. nomin., P. G. IV, col. 245C apud. C. Yannaras, De l’absence et de l’inconnaisance de Dieu, Paris, Cerf, 1971
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
Cf. Maxim Mărturisitorul, Schol. in De div. nomin., P. G. IV, col. 245C apud. C. Yannaras, De l’absence et de l’inconnaisance de Dieu, Paris, Cerf, 1971, p. 887. „Apofatismul este definit ca o sinteză simultană a afirmațiilor Și negațiilor, este evident faptul că atitudinea apofatică nu trebuie identificată cu teologia negațiilor”. Idem, „Dogma und Verkundigung im orthodoxen Verstandnis,” în Ostkirchliche Studien, 21, 1972, p. 132-140, în special p. 133; K. Ware, „Dieu caché et revelée,” în Messager de l
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]