3,146 matches
-
extremitate, alții subliniază simpatiile lui pentru Reformă: și atunci cum interpretăm faptul că Montaigne a renunțat să includă cartea lui La Boătie în Eseurile sale, sub pretext că ar favoriza un partid a cărui existență reprezintă un progres pe calea negării lui Dumnezeu? Cum trebuie citite pasajele în care noutățile susținute de Luther sunt prezentate ca niște maladii susceptibile de a ucide corpul catolic? în altă parte, o reprezentantă a etnologiei ebraice ține morțiș ca Montaigne să fie considerat evreu de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
extravagante pentru a justifica autopedepsirea, caznele ori bucuria în suferință - la care nu țin câtuși de puțin. Sunt sănătoși, deci ascultă învățăturile naturii: să eviți durerea, să fugi de ea... Ei consimt la înclinațiile naturale și nu găsesc niciun haz negării plăcerii - ce paradox funest! Montaigne nu crede deloc în dreptul natural dar constată că dacă două fapte pot să-l facă să aibă vreo îndoială asupra acestui subiect, acestea sunt instinctul conservării îel ne îndeamnă să evităm ceea ce ne poate dăuna
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
al Bibliotecii Mazarine, teoretician al loviturii de Stat, membru al Tetradei împreună cu Gassendi și La Mothe Le Vayer - alt prieten al Mariei de Gournay. Tetrada practica exegeza biblică rațională și critica miracolele. Desigur nu era vorba de ateism declarat, de negarea lui Dumnezeu, de o critică deschisă a creștinismului, ci de un scepticism de sorginte montaigniană grație căruia chestiunea religiei catolice poate fi abordată de pe pozițiile unui filosof dornic să elimine niște sechele. Toți aceștia se înscriu fără tăgadă în curentul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ca de ciumă, altele se manifestă exact în acel moment al operației care constă în a te feri de pasiunile nefaste. De unde o dietetică nu a dorințelor, cum se va întâmpla mai târziu la Epicur, ci chiar a plăcerilor. Din negarea anumitor plăceri apare o altă plăcere mai fină, mai subtilă, mai densă: doar filosoful o poate cunoaște. -4Plăceri care țin de a avea, plăceri care țin de a fi. Compararea anumitor texte permite o mai bună înțelegere a funcționării interioare
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
glorificare a sufletului, nu pasiune pentru pulsiunea de moarte, nu desconsiderare a cărnii senzuale, ci o poziție ontologică și metafizică cu totul diferită. Ceea ce se cunoaște ca esențial pentru înțelegerea articulării acestor două opțiuni filosofice a priori contradictorii constă în negarea de către Eudoxiu a separației dintre o lume sensibilă și o lume inteligibilă. Pentru filosoful hedonist, Forma este imanentă lucrurilor sensibile. Aceasta nu rezidă în afara materialității sale, ci în ea. Nicio participare a sensibilului terestru la inteligibilul celest, nicio degradare a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
conturează un peisaj intelectual diferit. Totuși, metoda care ne permite să ne obișnuim cu această idee și să evităm să-i suportăm efectele zi de zi își păstrează incredibila eficacitate... -7- Sfințenia zeilor nepăsători. în mod obișnuit, ateismul definește simpla negare a zeilor - ori a lui Dumnezeu - sau chiar afirmarea inexistenței lor. în cazul lui Epicur, contrar celor susținute de păzitorii templului universitar, am putea vorbi de un ateism liniștit. Expresia este luată din Pericle și Verdi de Gilles Deleuze și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dinamică, catastematică? în mod obișnuit, istoria filosofiei reține faptul că Epicur opta pentru o plăcere imobilă, statică, în repaus, pe când Aristip din Cirene practica o plăcere dinamică. De o parte, Epicur și ataraxia sa: absența tulburărilor, lipsa suferinței, a durerii, negarea negației - în termeni tehnici: aponia; de cealaltă parte, Aristip și plăcerea permanentă stipulată de el, fără limite, activă, voluntară. O plăcere definită negativ în Grădină: să nu suferi, să nu te temi, să nu duci lipsă, să nu pătimești; o
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Epicurismul se structurează în jurul acestei evidențe: vom muri. Adevăr banal, desigur, dar ocultat de cei mai mulți oameni, care se mint, se iluzionează, trăiesc ca și cum ar fi eterni, se îmbată în existență zbenguindu-se ca niște ludioni fără moarte, deformează realitatea, practică negarea, se lasă duși în voia bovarismului, excelează în rea-credință, fac orice numai să nu privească moartea în față. în Scrisoarea către Meneceu, Epicur oferă farmacopeea eficace și astăzi, douăzeci și trei de veacuri mai târziu, pentru abordarea cu seninătate a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cetatea. Epicurismul campanian se emancipează așadar de sub tutela doctrinei lui Epicur. în privința poeziei, a retoricii, a funcției culturii, a utilității muzicii - și a tot ceea ce constituie sursa unor plăceri indiscutabile -, ideile se schimbă. Plăcerea devine în mai mică măsură rezultatul negării durerilor, temerilor și suferințelor, ea încetează să mai fie definită în mod pur reactiv - absența tulburărilor - și dobândește o nouă dimensiune, pozitivă, constructivă, voluntaristă: o dorim pentru satisfacția pe care ne-o procură, în măsura în care aceasta nu scade capitalul de pace
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
povești. Pentru a nu privi în fața mizeria propriei lor existențe, tragismul destinului lor, ridicolul oricărui divertisment social și ineluctabilitatea dispariției lor anunțate. De unde și delirul lor de invenții, tehnicile puse la punct pentru a evita să privească ceea ce trebuie văzut. Negare, rea credință, refulări, proiecții, bovarism, tot atâtea mecanisme de apărare organizate timp de secole de către oameni pentru a evita cruzimea evidenței. Tot atâtea ficțiuni, fabulații, mituri care împovărează inteligența și stânjenesc înaintarea către adevărata filosofie - cea care produce înțelepciunea, pacea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pe cealaltă, și viceversa... Dragostea și războiul își împart lumea. Mai mult: Lucrețiu prezintă cu destulă cruzime iubirea ca voință de a da morții, pentru ca oamenii să înțeleagă că lucrurile nu par chiar așa de pure, ele cunosc și amestecul. Negarea în cadrul afirmării, sfârșitul înscris în începuturi, dispariția anunțată încă din procesul creației, Thanatos în acțiune chiar în patul lui Eros, procesul vital al descompunerii declanșat încă din ceasul morții, nimic nu tranșează clar, totul oscilează, toate se duc și vin
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
directă, editare, opere pierdute, papirusuri fragilitatea lor, număr, scrisă, tiparul, verbală, TRUP afirmarea, ateu, ce este, ce nu este, și conștiință, creștin, detestat, și Dumnezeu, care gândește, glorios, și gnosticism, al hilicilor, instrument al eliberării, iubit, Marea Rațiune, și mântuire, negarea lui, prieten, și timpul, tovarăș al sufletului băutură, boală, hrană, râs, sănătate, simțuri nobile și josnice, suflet, absent, distinct de trup, dualism, imaterial, legat de trup, loc, și mântuire, metempsihoză, muritor, nemuritor, perfect, predominanța lui, prizonier al cărnii, al psihicilor
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
anulat de către experienta școlară. Bourdieu consideră că nivelele școlare diferite atinse de indivizii proveniți din clase diferite reprezintă o reflectare a acestor habitus-uri, valorizate în mod arbitrar de către școală prin recunoașterea culturii claselor dominante ca una legitimă și prin negarea valorii și autenticității culturii claselor dominate. Dimpotrivă, Boudon consideră că sistemele școlare au devenit mult mai deschise începând cu anii de după cel de-al doilea război mondial și că un număr din ce în ce mai ridicat de indivizi din clasele de jos au
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
în cel al mișcărilor sociale globale, se pune problema dacă ele au un grad suficient de omogenitate încât să poată fi tratate drept actori ai vieții internaționale. Contestarea calității lor de actori este o chestiune strict analitică și nu presupune negarea faptului că ele pot produce efecte pe scena internațională. Autorii care nu insistă asupra exigenței ca actorul să fie unitar pot trata rețelele de advocacy ca actori ai vieții internaționale și se pot concentra asupra consecințelor și semnificației demersurilor lor
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în spatele etichetei de „idealism utopic”. Acestea sunt: perspectiva pozitivistă în ceea ce privește natura umană, moștenire a mișcării iluministe, din care derivă credința în armonizarea naturală a intereselor (indivizilor, precum și ale statelor), corespunzând doctrinei liberale a secolului al XIX-lea, din care derivă negarea inevitabilității războiului sau a consecințelor belicoase ale anarhiei - principala țintă a atacurilor lui E.H. Carr; principiile liberale de filosofie a istoriei - și anume viziunea lineară, direcțională și teleologică ce conduce la credința în ideea de progres vehiculată de internaționaliștii liberali
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
unei mișcări revizioniste a istoriografiei disciplinei, mișcare ce contestă realitatea unei prime „mari dezbateri” ca principal moment în geneza relațiilor internaționale ca disciplină academică autonomă. În această fascinantă literatură în dezvoltare, autorii se situează pe un continuum între poziția de negare a existenței unei Școli „idealiste” unitare (Peter Wilson sau Cameron Thies) și eforturile de recuperare a „adevăratului” liberalism internațional din perioada interbelică (Osiander). În ultima parte a acestui capitol, voi folosi pretextul prezentării literaturii revizionist-recuperatorii cu scopul de a îmbogăți
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
este ea susținută de teoreticieni ai pacifismului democratic subminează fundamentul viziunii tragice a realismului în relațiile internaționale, și anume iminența războiului interstatal ca urmare a condiției anarhice a sistemului internațional. Din această perspectivă, punctul forte al pacifismului democratic îl constituie negarea supremației factorilor sistemici în explicarea relațiilor internaționale și aducerea structurilor domestice în prim-planul analizei. Așa cum s-a arătat în capitolele precedente, teoreticienii (neo-)realiști susțin că elementele esențiale ale relațiilor internaționale pot fi explicate fără referire la caracteristicile interne
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
atunci o tristețe care derivă tocmai din injuria deriziunii. De aceea, în artă, pentru a crea un comic perfect, el trebuie menținut într-o suspensie a fluxului vieții, trebuie izolat de tot ce e trecere, devenire, durată. Arta comică înseamnă negarea tranzitorietății momentului și ridicarea acestuia la un nivel inalterabil și definitiv. Tot de aceea comicul perfect nu se poate obține decât în teatru sau în scrieri comprimate la extrem, de genul „momente și schițe”. Iată de ce marele comic din literatura
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
sluji pe Dumnezeu. Același huliganism îi împingea în acei ani pe mulți tineri, chiar dacă erau inteligenți, să se abrutizeze în degradarea lealității fasciste: un fel de revoltă pe dos, nu mai puțin provocatoare decât revolta adevărată, postulând și ea o negare de sine, o abnegație cu caracter - firește - masochist și autopunitiv. Beția de a servi Puterea era o recompensă, iar subiecții operației atroce erau deseori tineri intelectuali foarte delicați. Așa și-a încheiat propria ucenicie Don Milani. Și a vulgarizat într-
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
relativizarea valorilor consacrate, contrastul dintre lux și sărăcie, lipsa măsurilor autorității, lipsa de orientare contabilă, confuzia între comunitatea bisericească și orânduirile sociale, nepricepere între poliție, ideologii și politică trecătoare; 2. cauze religioase: libertatea religioasă, certurile pentru întâietate, falsele noutăți corelativ negării unor rezultate științifice sau artistice, dorința de a fi șef, deformarea imaginii credinței, inconștiența și iresponsabilitatea pastorală și patriotică a pretinsului slujitor, prăpastia dintre vorbă și faptă a slujitorilor asociată cu contestări, îndoieli, părăsiri, slaba pregătire în domeniul teologic; 3
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
a fost marcată de criminalitate și violență. În multe zone nu te simți în siguranță pe străzi nici chiar în timpul zilei. Noaptea, oamenii stau în casele lor cu ușile zăvorâte și baricadate, fiindu-le frică să mai iasă din casă”; - negarea unor nevoi general-umane: „Multe cântece și refrene larg folosite astăzi au în ele ritmul junglei. Ele stimulează carnea, nu viața spirituală”; - corelarea cu preocupările sociale: propaganda pentru nonviolență, pace, sănătate, salvarea mediului, grija pentru aproape și pentru urmași, salvarea celor
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
supraviețuire; sentimente puternice precum frica de moarte corelată cu sentimentul de speranță în salvare sau viață veșnică; sentimentele de inferioritate, capabile să închidă omul în sine, să zdruncine autoacceptarea și sentimentul de bine cu sine însuși; contraste, contradicții, revendicări conceptuale, negări, revendicări pentru a câștiga un drept; apelul la nevoile estetice, care creează omului tendința de a căuta frumosul în viață. Sunt utilizate concepte care își pierd semnificația inițială, sunt reinterpretate, se creează un nou sistem noțional care conduce uneori la
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
prin meditații, alimentația insuficientă, evitarea singurătății, desconsiderarea gândirii critice, provocarea unor experiențe cu ecouri emoționale puternice, inducerea în eroare în legătură cu adevărata doctrină sau structură a grupării respective prin tehnica inițierii dozate, situația creată de relațiile sociale, programarea timpului, uniformizarea (prin negarea opțiunilor vestimentare, recurgerea la uniforme). Astfel, se ajunge la crearea unei „mentalități sectare” (Achimescu, 2002, pp. 27-29). Controversată este problema sexualității, unele secte impunând inhibiția sexuală, altele exagerând cultul sexualității (vezi și David, 1987; Adrian, 1998; Ficeac, 1996). Rezultatul ultim
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
În mod evident, nu se poate face o comparație Între situația din România comunistă și cea de acum -, ci la reacțiile manifestate de București la nivel oficial. Includem aici și reacțiile față de criticile formulate la adresa corupției, care exprimă același stil. Negarea vehementă, tonul dur (mai dur chiar decît acela folosit de Ceaușescu), recurgerea la justificări false, sarcasmul sînt instrumente cel puțin ciudate care par să sugereze că, Încrezătoare În statutul de partener privilegiat al Statelor Unite, România nu acceptă decît note bune
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
locuințe, muncă, recreere, circulație și administrația publică au fost fiecare separate, așa cum ar fi vrut și Le Corbusier. și, cum Brasília era o capitală strict administrativă, având așadar un singur scop, munca de proiectare a fost mult simplificată. Brasília ca negare (sau transcedere) a Braziliei Brasília fost concepută de Kubitschek și de Costa și Neimeyer ca un oraș al viitorului și dezvoltării, ca o utopie realizabilă. Nu avea nici o legătură cu obiceiurile, tradițiile și practicile din trecutul Braziliei sau din celelalte
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]