2,225 matches
-
conducem poporul spre orizontul unei existențe mărețe? Da, îi răspund eu. O să creștem un imens caprifoi roșu și vom umple cerul cu el. În dimineața următoare, vicepreședintele Liu îi face o vizită lui Mao în cabinet. Liu nu e doar neliniștit, ci și emoționat. Mao îl salută călduros. Mao glumește în legătură cu călătoria sa. Liu e afectat de umorul și buna dispoziție a lui Mao. Începe să se relaxeze. Însă când ei se așază, Mao schimbă foaia. A fost o scenă foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pastille, Înfășurate atent de mama În hârtiuțe și amestecate neglijent de el cu firimituri uscate de pâine, bilete de tramvai, clame de birou ș.a.m.d. Și, În timp ce le despacheta și le Înghițea cu nonșalanță, cu noduri, arunca o privire neliniștită spre uriașul ceas electronic și o altă glumă tandră, o tachinărie galantă verișoarelor, mătușilor, surorilor, cumnatelor, de pe eterna canapea de vinilin albastru, În acel fel al lui inimitabil de a face pe grozavul, ironizându-se, umilindu-se singur. Și imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nici măcar nu mai era scrisul tău, cineva Îmi scria că ești bine, sănătoasă, dar ai degetele Înțepenite de artoză și nu mai poți să ții tocul În mână. Pe pe urmă n-am mai primit nimic. Închipuie-ți cât de neliniștit am fost! Oricât am Încercat, n-am reușit, luni de zile, decenii, ani, să aflu nimic despre tine! Târziu, o altă mână, necunoscută, mi-a trimis un anunț, un ferpar. Atât. Mi-a fost greu să Îmi imaginez că tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vedea bine poarta casei. Ascultă. Nu se auzea însă nimic. O trecu un fior rece. Își strânse șalul mai bine și își rezemă fruntea de geam. Își aștepta băiatul, la fel cum îl așteptase cândva pe Alecu. Și asta o neliniștea, îi rănea inima cu zimții aceleiași suferințe. Oare va retrăi din nou coșmarul? Era o copilă când îl zărise prima oară pe tânărul Alecu, fiul Luminăției Sale, Poetul. Și în mintea ei începuse să se toarcă o poveste cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Marele dragoman al Înaltei Porți, Dimitrie Moruzi, trecu ceva mai târziu, ca din întâmplare, prin salonul dineului oficial. Gustă din specialitățile franțuzești. Dar fără chef. Îl înconjura un cerc de răceală, chiar dacă spiritele se încinseseră. Își mușca buzele și cerceta neliniștit fețele celor din jur. Era din ce în ce mai nesigur, deși căuta tot felul de argumente menite să-i redea încrederea. Susținuse cedarea unei părți din Moldova, dar avea conștiința curată. Nu el, marele dragoman, ci Galib și Kutuzov stabiliseră ce, cum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
politicienii... — O, murmurau ei plini de satisfacție, Baba al lor nu era așa. Era o sursă neîntreruptă de mirare. Ba chiar își aruncase vraja asupra animalelor sălbatice din piață. — Hmmm, pufni spionul, care era, dacă e să spunem adevărul, puțin neliniștit de această nouă întâmplare. Fără-ndoială că e doar o interacțiune om-maimuță extrem de bine dezvoltată, spuse el. — Interacțiune om-maimuță, zise domnișoara Jyotsna, extrem de jignită de lipsa de respect în ceea ce-l privea pe fostul ei coleg. Dă-i drumul, frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
omul ăsta exagera. Vorbea despre mâncare când ei ar fi trebuit să se afle chiar în clipa aceea în fața cinelor aburinde. A zis că a fost înțepat în braț cu un ac de păr? întrebă omul din public care se neliniștise în urmă cu o oră și jumătate. Sau în cap? Totuși, are dreptate, efectul pe care l-a avut asupra lui e destul de grav. De data aceasta însă, omul nu mai vorbi în șoaptă, ci cât de tare cât putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
poată vedea exact ce se petrecea. În buzunar avea colecția lui de eprubete și niște sfoară; spera să poată lua mostre din sos, în timp ce stătea deasupra lui... Ca un om posedat, se strecură de-a lungul crengilor. Primatele se foiau neliniștite la ivirea zorilor. Armata urca pe drumul dinspre bazar. Pe platforma din spate a jeep-ului brigadierului zăcea băiatul Hungry Hop, încâlcit în plase pentru maimuțe, legat bine ca să nu mai facă necazuri pe străzile cu sens unic. — Dați-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
departe, spre sud... N-am ajuns niciodată până acolo. Ieși fără să facă zgomot și odată ajuns afară, la aer curat, simți o senzație de gol în stomac, ca o presimțire pe cere n-o mai încercase niciodată înainte. îl neliniștea ceva la acei doi oameni aparent inofensivi. Nu aveau arme și aspectul lor nu dădea impresia că ar fi fost primejdioși, dar un abur de teamă plutea în jurul lor, și această teamă o percepea el. Cercetează istoria strămoșilor noștri“, - spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de cărți și făcând scrumiera de alamă plină de mucuri să arunce sclipiri argintii, dar, în ciuda orei înaintate, nu auzi nici cel mai vag zgomot în curte și era sigur că nici nu sunase deșteptarea, ca în fiecare dimineață. îl neliniști acea tăcere. Anii îl obișnuiseră cu o rutină militară și rigidă, după care toate acțiunile sale se desfășurau potrivit unui orar spartan, și, dându-și seama dintr-o dată că acest orar se schimbase și că nu-l făcuse să sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Ministrul trase o înjurătură: — Fir-ar al dracului să fie! exclamă, lovind cu creionul în masă. Ne luptăm cu o fantomă? înalt, slab, ochi negri, mâini puternice... Asta e tot ce știm despre omul care ține în șah armata, îl neliniștește pe președinte, l-a răpit pe guvernator și l-a luat cu el pe Abdul-el-Kebir? E-o nebunie curată! — Nu, Excelență, interveni din nou generalul. Nu e o nebunie. Aici, legea le permite tuaregilor să-și acopere fața potrivit tradițiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în stomacul celui căzut, care nu făcu nici o mișcare, nu scoase nici un sunet. îl lovi apoi cu patul armei și, în cele din urmă, se aplecă deasupra lui, ca să-i asculte bătăile inimii. Din locul lui din spatele mitralierei, caporalul se neliniști: — Ce se întâmplă? E viu sau mort? — Mai mult mort decât viu... Abia respiră și e complet deshidratat. Dacă nu-i dăm să bea, nu mai rezistă nici măcar șase ore. — Percheziționează-l! îl percheziționă minuțios. — Nu are arme, spuse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-și putea permite luxul de a disprețui legile și obiceiurile poporului său. Se gândi apoi cum va fi viața lui de acum înainte, departe de pășunile cunoscute și de locurile cu care se obișnuise de mic copil, dar nu-l neliniști ideea de a emigra dincolo de graniță, căci deșertul era același și continua să fie la fel pe mii de kilometri, oricare ar fi fost țara unde s-ar fi stabilit; și n-avea de ce să se teamă că cineva ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
că nimic din ceea ce se întâmplase nu avea sens și că era vorba de o glumă de prost gust-sau de o halucinație datorată muncii excesive. Dar în siguranța cu care vorbise acel nebun era ceva ce continua să-l neliniștească, așa cum îl neliniștea și faptul că pomenise de Abdul-el-Kebir și de eliberarea sa, acum, când toată lumea știa că președintele reușise să scape și se afla la Paris, de unde lansa partizanilor săi apeluri constante de a se reorganiza. După o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ceea ce se întâmplase nu avea sens și că era vorba de o glumă de prost gust-sau de o halucinație datorată muncii excesive. Dar în siguranța cu care vorbise acel nebun era ceva ce continua să-l neliniștească, așa cum îl neliniștea și faptul că pomenise de Abdul-el-Kebir și de eliberarea sa, acum, când toată lumea știa că președintele reușise să scape și se afla la Paris, de unde lansa partizanilor săi apeluri constante de a se reorganiza. După o jumătate de oră, incapabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ciclop, și negura nopții nu-i permise nici măcar să distingă conturul turnului, încât cadranul i se păru o imensă lună plină abia plutind deasupra zării. Bulevardele păreau solitare fără prezența autobuzelor noctambule și a camioanelor de gunoi, și l-a neliniștit calmul anormal, deși ora era înaintată. Acest calm fu sfâșiat brusc de apariția unei mașini negre de poliție, ce trecu la distanță, cu o lumină intermitentă învârtindu-se deasupra ei, și în depărtare, socoti că pe lângă plajă, urlă o sirenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
părea că toate străzile erau identice și că, în penumbra tristelor felinare, semănau unele cu altele; nu descoperi nici cea mai mică urmă a minusculelor amănunte pe care și le luase ca puncte de reper în timpul zilei. începu să se neliniștească, pentru că pe măsură ce înainta se simțea tot mai pierdut, și acolo nu erau vântul în fața căruia să se așeze, nici stelele ce-ar fi putut să-i arate drumul. O mașină a poliției trecu, asurzind noaptea cu sirena ei, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
prealabil, Rachel și cu mine ne Întărisem cu o dușcă, iar când am intrat În creșă (singura Încăpere, afară de sala de gimnastică, În care am fi putut Încăpea cu toții), am constatat că se adunaseră deja destui participanți, care se foiau neliniștiți pe scaune de parcă ar fi fost copii mici, sub privirile de balaur ale Lindei. Instructorii de aerobic nu se prea pricep să stea locului În timpul unei reuniuni. Linda pusese strategic o masă la capătul cel mai Îndepărtat al camerei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
-se, se pare, asupra intențiilor oaspetelui, consideră oportun să repete formula-i favorită: — Fie ca gura să i se umple cu aur! Omar este surprins, Își Înăbușă un fior de dezgust. Abu Taher Își dă seama de asta și se neliniștește. Temându-se ca un refuz să nu-l ofenseze pe suveran, Îndreaptă către prietenul său o privire grea, insistentă, Îl Împinge cu umărul. Zadarnic. Hotărârea lui Khayyam e luată: — Înălțimea Sa să binevoiască să mă ierte, sunt În perioada de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
despărțire, fiecare Îmbrățișare este o goană nebună. Într-o noapte ca oricare alta, una dintre cele mai Înăbușitoare are verii, totuși, Khayyam iese să aștepte răbdător pe terasa foișorului; aude, și-i pare că din apropiere, râsetele străjilor cadiului, se neliniștește. Fără pricină pentru că Djahane sosește și Îi alungă teama, nimeni n-a zărit-o. Schimbă un prim sărut, fugar, urmat de un altul, apăsat, este modul lor de a Încheia ziua celorlalți, ca să-și Înceapă noaptea lor. Câți ibvnici crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tradiții, că oamenii aveau să fie uluiți. N-aș Îndrăzni niciodată să repet ce mi-a răspuns. — Vorbește, nu te teme de nimic! — Cârmuitorul Dreptcredincioșilor să mă ierte, nicicând aceste cuvinte nu vor putea trece dincolo de buzele mele. Califul se neliniști. Vorbește, ți-o poruncesc, nu-mi ascunde nimic! — Sultanul a Început prin a mă potopi cu sudălmmi, acuzându-mă că sunt trup și suflet alături de Cârmuitorul Dreptcredincioșilor, Împotriva lui... M-a amenințat că mă pune În fiare... Vizirul se bâlbâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
plină, dar tăcută, asemenea casei unui răposat. Hanul Însuși pare potolit această Încercare, duse sunt accesele de furie și ridicările de glas. Curtenii se arată copleșiți din această cauză. Semeția lui Îi liniștea, chiar dacă Îi cădeau victimă. Calmul său Îi neliniștește, Îl simt resemnat, Îl cred Învins, se gândesc la propria salvare. Să fugă, să trădeze deja, să mai aștepte, să se roage? De două ori pe zi, hanul iese, urmat de alaiul apropiaților. Merge să inspecteze o bucată de zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fi considerat drept o distracție, un păcat ușor, aproape o cochetărie; dar ideea că el Își asumă sarcina de a-și consemna versurile, În modul cel mai serios de pe lume, Într-o carte Înconjurată de mister, iată ce uimește și neliniștește o poete să consacrată normelor elocinței. Omar pare jenat; Djahane este nedumerită: — Ai putea să-mi citești câteva versuri? Khayyam nu vrea să continue discuția. Voi putea să ți le citesc pe toate Într-o zi, când le voi considera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
găsesc un om demn de Încredere, acesta e lipsit de ambiție și se teme de chestiunile legate de putere; iar când un om Îmi pare gata să se arunce pe prima funcție pe care i-o ofer, graba lui mă neliniștește. Pare ostenit și resemnat. — Sub ce nume se Înfățișează acest om? — Hasan, fiu al lui Ali Sabbah. Sunt obligat, totuși, să te previn, s-a născut la Kom. — Un șiit imamist? Asta nu mă deranjează. Deși sunt ostil tuturor ereziilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
acoperă chipul ca să se pregătească pentru intrarea străinului, dar servitoarea revine singură. — Preferă să rămână să se roage În odaia lui, mi-a dat mesajul acesta. Omar a citit. A pălit brusc, s-a ridicat ca un automat. Djahane se neliniștește: — Cine e bărbatul acesta? — Mă Întorc. Rupând mesajul În mii de bucățele, se Îndreaptă cu pași mari către odăița a cărei ușă o Închide În urmă. O clipă de așteptare, de neîncredere. O Îmbrățișare, urmată de un reproș: — De ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]