1,518 matches
-
altfel nu prea iubit, toți îl asaltară cu întrebări, la care el răspunse cu multă modestie și tot atâta indulgență pentru tinerețea și ușurința "băiatului". Senzația cea mare fu însă apariția lui Apostol... Toți se așteptau să se petreacă ceva nemaipomenit, poate chiar un scandal... Spre regretul general, nu se întîmplă nimic. Apostol dădu mâna cel dintâi cu Domșa, care-i zâmbi amical, apoi cu toții, pe rând, până și cu practicanții de la judecătorie, niște băiețandri piperniciți și scutiți definitiv de armată
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
O luam pe străduțe lăturalnice, mă retrăgeam sub porțile caselor sau sub propria mea pălărie când nu-mi mai rămânea altceva de făcut. Nu voiam să-i mai văd ochii. Eram copleșit de o mare rușine. Totuși, nu era nimic nemaipomenit în ce se întâmplase în ziua respectivă. În definitiv, ce văzusem? O fată tânără stând singură și scriind ceva într-un carnețel roșu în timp ce privea panorama războiului. Și apoi, aveam și eu dreptul să mă plimb pe acolo dacă așa-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
vitamine în refugiu? ― Nu m-am gândit să verific, iar ea nu m-a invitat să vizitez locurile. ― E corect. În sfârșit, trebuie să se priceapă la dietetică fiindcă n-am găsit nici un simpton de carență gravă. Puștoaica asta este nemaipomenită. ― Și pe plan mental? Ripley își bea cacao cu înghițituri mici, fără să o scape pe copilă din ochi. Pielea acesteia era ca pergamentul, dosul palmelor era plin de riduri. ― E prea devreme ca să mă pronunț, dar reflexele sunt bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
incerc eu să te fac să înțelegi este că toate astea sunt extrem de importante, Ripley. Extrem de importante. E pentru prima oară când specia umană întâlnește creaturi asemănătoare, iar prilejul nu se va mai ivi niciodată. Forța și rezistența lor sunt nemaipomenite. N-o să le anihilăm pur și simplu. Sunt de acord că este preferabil să ne retragem și să așteptăm până aflăm cum facem cu ele, dar nu le veți distruge. ― Pui pariu? ― Gândurile dumitale sunt raționale. O, știu ce simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
astea din greșeală, pentru că acei doi prieteni americani m-au bătut la cap. Am și scris undeva: am putut eu să organizez centenarul JTS astfel încât să mă nasc la timp și să-mi lansez ideile acolo? S.A.: Iată o premeditare nemaipomenită! Teoria conspirației în forma cea mai pură... M.I.: Da, tipii au început să calculeze: la 40 de ani Scholem XE "Scholem, Gershom" a scris asta, la 40 de ani eu am scris cealaltă. O nebunie! Desigur, a existat și o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
nu e nimeni. — încântat de cunoștință - spuse căpitanul Tresoro. Dar cum se face, stimată doamnă, că puțin mai înainte ați rostit, vorbind despre onorabila persoană de lângă dumneavoastră, nu cuvântul „soră”, ci „colegă”? — Legăturile de sânge pălesc în fața evenimentelor - răspunse cealaltă. Nemaipomenita mizerie în care subzistăm ne situează în postura de colege. Surori, și încă gemene, suntem în fața Domnului; colege, în fața necazurilor. — Judicioasă explicație - observă căpitanul Tresoro. — Ne numim surorile Acetosa. Ne-am născut în comitatul Frisco - continuă Amada - într-o frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
umăr și-i șopti: — Scoală-te, halvița mea dragă, că trebuie s-o-ntindem. Era unul din semnele nesfârșitei gingășii a lui Vodă de a nu-și numi soția de două ori la fel, și-n aceasta era de o nemaipomenită inventivitate. în câte feluri nu i se adresase! „Hulubaș”, „porumbiță”, „șceptrulețul meu scump”, „toiegel drag”, „sultănică, „spahiuța mea”, „fumăritul meu”, „tunulețu’ lu’ tata”, „firmănel iubit”, „grânar”, „tribuțel” etc, etc. — Deja plecăm? - se trezi Ruxăndrița, întinzându-se fermecător. Păi cât ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și simultan am avut orgasm. Era prima dată când mi se întâmpla așîn felul ăsta. Era destul de solicitant să fiu cu Sebastian. Nu numai că sexul era grozav, dar la fel era și conversația; era ceea ce americanii numeau o atmosferă nemaipomenită. Fiind obișnuită cu o separare mai clară a acestor elemente - pentru primul, bărbații, pentru a doua prietenii - simțeam uneori nevoia să respir puțin. Sigur că asta era foarte imatur din partea mea, dar personalitatea mea era deja formată și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
a închis o ușă. M-am uitat pe furiș, cu atenție, printr-un tufiș. Simon cobora ușor scările, lăsându-mi destul timp să îi analizez bine chipul. Nu mai era preocupat, ci ușurat, eliberat de griji, de parcă primise niște vești nemaipomenite; părea mai fericit decât îl văzusem eu vreodată. M-am uitat la ceas. Stătuse acolo mai puțin de o oră. A luat-o înapoi pe Primrose Gardens, mergând pe drumul pe care venise. M-am gândit dacă să îl urmăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
fac“? — Exact, „să o fac“, nu „să-l plătesc“. Nu pot să cred că Charles voia bani de la Bill - ar fi fost o nimica toată pentru el. Dar oportunitățile care derivau din a avea un paznic la mâna ta erau nemaipomenite. S-ar fi putut furișa când ar fi fost puțini oameni acolo și să-l pună pe Bill să-l atenționeze dacă urca cineva. Bill patrula noaptea și în restul timpului se uita la camerele de supravegheat. Putea chiar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ai putea să-mi acorzi o dată ceva mai mult timp ? — Imposibil. Dar familia ta? — Să-i ia naiba! Toți mă-ntreabă același lucru. — Dar cum proceda șeful dacă i se făcea cuiva dor de casă? — Avea un spirit de observație nemaipomenit. Și cînd se plimba prin fața stației observa totul. N-a făcut niciodată nici cea mai mică greșeală. În afară de asta, era și un profesor foarte bun, așa că băieții au ajuns să Îndrăgească afacerea. — Dar mai Îmbătrîniți și voi, nu? — N-avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Ți s-a spus probabil că nu permitem clienților să ne fotografieze În studio. — Dar ce faceți În studio ? — Nu e clar ? Vor să mă privească goală... dar se uită numai. — Dar maniera În care ai pozat În fotografiile acelea... nemaipomenit! Mi-au mers la inimă. — Eu sînt altfel decît Începătoarele... dar n-am mai ieșit În ultima vreme. Mă voi căsători În curînd și nu-mi mai pot permite... Îi dăunează logodnicului meu. — Felicitări! Dar dacă-i adevărat ce spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nu devenise un steag, un semnal al Întoarcerii soțului ? Exista o posibilitate de una la mie ca, citind ediția de seară a ziarului, EL să fi aflat despre fratele ei... și să se fi Întors... Ce concluzie supărătoare!... Ce dezamăgire nemaipomenită! O hartă ușor de descifrat... Un dialog imperceptibil cu el Însuși... Fie... Totul se rezolva și nu mai Încăpea nici o Îndoială... Puteam să mă retrag din cazul acesta fără un gust neplăcut, dar nu mai aveam nici o satisfacție... Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
aranjat cu mîna un smoc de păr răvășit de la tîmple. Mi-am Întins bărbia și mi-am Îndreptat nodul de la cravată - nu era ea prea scumpă, dar avea un imprimeu modern. Nu mă puteam lăuda că aș fi un educator nemaipomenit, dar mă aflam Într-o poziție cert avantajoasă... ca o simplă ecuație chimică: Îi smulgeam unui bărbat care nu era capabil decît de gelozie, o femeie care nu știa altceva decît să se lase iubită. Oricum, Îmi era suficient doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
poate mă înșel. Acum era clar că plânsul care se auzea continuu venea din camera alăturată și descoperirea aceasta o alertă pe Carmina. Soții Alexe, roată în jurul zugravului, îl copleșeau care mai de care cu amabilități, îi atribuiau calități, însușiri nemaipomenite. Nu, categoric, nu, el nu era un biet țigan zugrav care-și câștiga cinstit banii, nu, era un artist, un maestru neîntrecut în arta lui. Uluit, sărmanul om dădea din colț în colț, parcă apărându-se, fără să se poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ea să întrețină atmosfera la tensiunea dorită, ea avea mai mult suflu, practic era inepuizabilă. Praful din cameră era înecăcios, fumul la fel. Nina se învârtea pe lângă meșter cu genele albite de var turuind fără încetare era într-o vervă nemaipomenită. Alexe își controlă din nou ceasul. E ora șapte, o înștiință pe Nina. Da? Chiar? Tresări ea. E timpul atunci. Se întoarse pe călcâie și plecă spre camera cealaltă, deschise brusc ușa. Un val de suspine și de hohote mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ale acelei mode, ba chiar a început să facă singură pulovere, pentru băiat, pentru fată, ba chiar și pentru ea. Găsea că este o activitate cu adevărat relaxantă, în timp ce andrelele i se mișcau între degete, mintea ei avea o libertate nemaipomenită de acțiune și de multe ori găsea rezolvări cu adevărat neobișnuite la multe din cazurile ce-o frământau în acel moment. Camera ei arăta ca un atelier devastat de furtună, petice de catifea, din piele,tricoturi, broderii, șnururi, plase... De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
într-o parte ca să nu o deranjeze la joc. Am jucat două partide. Hatsumi era într-adevăr foarte bună, dar pe mine, pe lângă lipsa de antrenament, m-a încurcat și bandajul de la mână, așa că am mâncat o bătaie zdravănă. Ești nemaipomenită! am exclamat eu, admirativ. Aparențele pot fi înșelătoare, nu? spuse ea, zâmbind, în timp ce-și alegea cu grijă poziția pentru lovirea mingii. Cine te-a învățat? — Bunicul. Tatăl tatălui meu a fost un jucător extraordinar. ~[i instalase o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Ești foarte drăguță. — Rostește-mi și numele. Midori. — Ești foarte drăguță, Midori, m-am corectat eu. — Cât de drăguță? — Munții se prăbușesc și oceanele seacă în prezența ta. Midori și-a ridicat capul și m-a privit. — Ai un dar nemaipomenit de a-ți alege cuvintele. — Mi se înmoaie inima când te aud vorbind așa, am zis eu, râzând. — Spune-mi ceva și mai drăguț. — Îmi placi tare mult, Midori. — Cam cât de mult? — Cam cât îmi place un ursuleț, primăvara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o umbrelă mare și ponosită, care Îi cădea tot timpul de jos. Părea că nu-și dă seama care este capătul bun al biletului de călătorie. [...] amestec caraghios de platitudine specifică omului din Essex și de simplitate canonică...“ (G.K. Chesterton, Nemaipomenitele Întâmplări ale unui preot detectiv, București, Ed. Arc, 1994, pp. 7-8, traducere de A.D. Grigorescu). Buseca. Mâncare preparată din porotos (fasole uscată), papa (cartofi dulci) și mondongo (burtă de vacă), condimentată cu boia de ardei dulce. Calchaquí. Triburi indiene din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tot ce este a fost și tot ce a fost este..." Nu era supărat pe bătrînul turc, ba, dimpotrivă. Într-un elan de care îți pare rău întotdeauna mai tîrziu, s-a ridicat și l-a prins în brațe "ești nemaipomenit, Ali Mehmet, așa ceva..." Turcul s-a desprins ușurel, nu-l convinsese și nici nu-l molipsise entuziasmul său, parcă era mînios dintr-un motiv foarte întemeiat, "cred că nu prea aveți ce face în tîrgul nostru. Trenul de București e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
l-ar fi străbătut un fulger. "Împreună" nu era decît "afacerea Cocoș". Turcul Ali Mehmet. Atunci îi spusese Mihail ceva asemănător. "Sigur, domnule director, o poveste inventată poate fi la fel de reală cît orișice lucru întîmplat." Era cu adevărat un tip nemaipomenit, acum se convingea că el, Leonard Bîlbîie, își găsise locul potrivit în lume, chiar se simțea fericit ca ieșise de la strîmtoare atît de ușor. Mihai Mihail ridică leneș pleoapele, recunoscu privirea albastră și rece despre care auzise atîtea, "așa-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de înțelegere. Radul Popianu își luase în chipul cel mai serios sarcina de a-i face fericiți pe tîrgoveții, pe negustorii din Vladia și voia su-i facă fericiți, chiar dacă ei nu-și dădeau seama despre aceasta. Avea un sentiment nemaipomenit de înălțare sufletească atunci cînd se gîndea la misia sa și i se întîmpla destul de des, din cauza singurătății n-avea altceva de făcut decît să mediteze, auzind cum țîrîie ploaia în streașină ori cum trosnește lemnăria în podul casei. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de copil. Prințul rămăsese un copil, un nevîrstnic, cu toate că arăta și putea fi un bărbat în toată firea, dar înlăuntrul sufletului său rămăsese necopt. Și se juca cu moartea cum se joacă un copil cu focul neștiind. Simțind o atracție nemaipomenită să probeze cu mîna lui dacă e adevărat sau nu ce i s-a spus. Cam așa era prințul, dar prea lunga apropiere, prea deasa întâlnire cu primejdia te poate face nepăsător la ea și încetul cu încetul omul poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
oricît de zdravănă și de controlată ar fi ea. Despre K.F. se discuta în fiecare zi și în orice colț al Vladiei. Apăruseră tot felul de povești despre ea, despre iubirea (?!) pe care prințul-aviator i-ar fi dedicat-o, despre nemaipomenitele, uluitoarele, amețitoarele baluri, despre risipa de frumusețe și bogăție care se petrecea cînd se bea șampanie din pantofii ei, cînd cînta gramofonul toată noaptea numai tangouri argentiniene și cînd, din pricina iubirii ce i-o purta, prințul se purta ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]