2,523 matches
-
Și mai este un motiv: odată cu venirea Domnului am trecut de la copilărie la maturitate. Ni se poate spune adevărul. Ni se poate vorbi pe șleau. Ni se poate da ca hrană carnea, nu laptele. (6) Lumea crede că Vechiul Testament este nemilos și strașnic, iar Noul Testament blând. Este o eroare: Noul Tstament se încheie cu un act de ferocitate și barbarie, săvârșitor de deznădejde și absurd. De ce? Pentru că numai așa este suferința adevărată și autentică dacă este deznădăjduită și inexplicabilă, absolut de
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 22 [Corola-blog/BlogPost/374584_a_375913]
-
amețitoare, bolnăvicioasa, Cu mirosul ei izbitor, de putreziciune. Încerc să îi desfac de pe trupul meu degetele lungi și noduroase, Care cresc în mine unghii adânci, ascuțite, dureroase, Ce vor să mi se înfigă în suflet, să mi-l rănească. Singurătate nemiloasa, Călătoare blestemata prin garsoniera sufletului meu, Ai spart oglindă În care mă priveam, Admirandu-mi tinerețea și elanul, Și ai lăsat doar cioburi ascuțite, Care rânesc, macină, dor. Singurătate sordida, Lumânare arsă pe altarul ființei mele, Ia inima mea în
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
amețitoare, bolnăvicioasa,Cu mirosul ei izbitor, de putreziciune.Incerc să îi desfac de pe trupul meu degetele lungi și noduroase, Care cresc în mine unghii adânci, ascuțite, dureroase,Ce vor să mi se înfigă în suflet, să mi-l raneasca.Singuratate nemiloasa,Călătoare blestemata prin garsoniera sufletului meu,Ai spart oglindaIn care ma priveam,Admirandu-mi tinerețea și elanul,Și ai lăsat doar cioburi ascuțite,Care rânesc, macină, dor.Singuratate sordida,Lumânare arsă pe altarul ființei mele,Ia inima mea în palmele
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
Într-o nouă și însetata dorința:... XXI. RENAȘTERE, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1628 din 16 iunie 2015. Noapte, atmosfera apăsătoare... Nările îmi sunt asaltate de un miros greoi de mucegăi, Păienjeni uriași invadează cameră Târând după ei, nemilos, Victime nevinovate și neputincioase. Ies din toate colțurile, Inspaimantandu-ma. Cu guri înfometate, Le sorb acestora ultima răsuflare, ultimul strop de seva. Așa mă simt și eu, spectator nefericit... E ziua în care camarile sufletului se deschid larg Și, din
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
uitării, Trag capacul greu, ce scârție înspăimântător și mă ridic ușurată. Mă rematerializez într-o ființă nouă, Imponderabila, ... Citește mai mult Noapte, atmosfera apăsătoare...Nările îmi sunt asaltate de un miros greoi de mucegăi,Păienjeni uriași invadează cameraTarand după ei, nemilos,Victime nevinovate și neputincioase.Ies din toate colțurile,Inspaimantandu-ma.Cu guri înfometate,Le sorb acestora ultima răsuflare, ultimul strop de seva.Asa mă simt și eu, spectator nefericit...E ziua în care camarile sufletuluise deschid largSi, din sertare întunecoase
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
mi-ar pune sticker pe frunte:Femeia aceasta nu trece!... XXIII. MONOTONIE, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1623 din 11 iunie 2015. Cioburi de dimineață monotona Se împrăștie peste tot astăzi, Mă lovesc dureros în ochi, Ascuțite și nemiloase Și îmi zgârie dispoziția Deja iritata. Mă uit galeș la cafeaua plictisita și ea De atâta sorbit leneș. Până și aroma ei a șters-o ștrengar În dimineața asta Și și-a găsit locul într-o ceașcă mai veselă, De
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
ștrengar În dimineața asta Și și-a găsit locul într-o ceașcă mai veselă, De îndrăgostiți. Muzică îmi obosește auzul. Leneșa și greoaie Își scurge notele asonante și zgomotoase, Fără nicio armonie sau stil, Și, măi obraznic de-atât, Trece nemilos și absurd la note de jazz. Un iz greoi de mâncare Îmi gâdilă impertinent mirosul Ducandu-ma cu gândul La stomacele înfometate și zgomotoase. Al meu îmi spune categoric Că refuză să digere, Că e satul deja de atâta stat
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
a șters-o strengarIn dimineață astaSi și-a găsit locul într-o ceașcă mai veselă,De indragostiti.Muzica îmi obosește auzul.Lenesa și greoaieIsi scurge notele asonante și zgomotoase,Fără nicio armonie sau stil,Si, măi obraznic de-atât,Trece nemilos și absurd la note de jazz.Un iz greoi de mancareImi gâdilă impertinent mirosulDucandu-ma cu gandulLa stomacele înfometate și zgomotoase.Al meu îmi spune categoricCa refuză să digere,Că e satul deja de atâta statSi nemișcare, și nimic.... XXIV
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
cel aspru, Lacrimi își sapă șanțuri negre, adânci, Ochii caută osteniți în lung și-n lat Să recunososca un colț de răi pierdut Și nu văd decât un gol imens. În jur, casele par mici și sărăcăcioase, Decolorate de timpul nemilos, Cocoșate de veri aride și ierni aspre, Abia le mai aud respirația bolnăvicioasa. Miroase a bătrânețe, a nemișcare, a tăcere, a neputința, a nimic. Doar icoane, tablouri cu fețe triste, Moartea ce-și pune pecetea pe pereții caselor, Pe unde
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
de vântul cel aspru,Lacrimi își sapă șanțuri negre, adânci,Ochii caută osteniți în lung și-n latSa recunososca un colț de răi pierdutSi nu văd decât un gol imens.In jur, casele par mici și sărăcăcioase,Decolorate de timpul nemilos,Cocoșate de veri aride și ierni aspre,Abia le mai aud respirația bolnavicioasa.Miroase a bătrânețe, a nemișcare, a tăcere, a neputința, a nimic.Doar icoane, tablouri cu fețe triste,Moartea ce-și pune pecetea pe pereții caselor,Pe unde
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
-naripeze iară Ai ucis-o fără milă, aruncând-o-n ploi de ceară. Mi-ai încercănat privirea, răvășind un vis tomnatic Și acum mă uit prin tine la tic-tac-ul fantomatic; În clepsidra dintre coaste-a mai rămas nemuritoare O secundă nemiloasă travestită-n dor, și doare Când îmi spui că, la picioare mi-ai lăsat un as de pică, (Să îl am ca apărare, când din Iad nu mă ridică Niciun cântec de speranță), nicio carte nu contează Într-un joc
VOI ÎNVIA DIN TINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373425_a_374754]
-
atacă nici vulturi, nicic lupii hoinari. Pe pajiștea mea se nasc mări de lapte și miere Și pot fi orice, pot face-desface orice nod gordian... Aici mă simt veșnic, aici capăt de fiece dată putere Să plec din răscrucea oricărui nemilos an. Acasă la mine în suflet, pe pajiștea mea, Nu-mi pasă de viscol, de avalanșe de nea... Simt susur de ape și cântec de îngeri Și-nvăț a străbate orice mare de plângeri. (PREMIUL III la Concursul International de
PREMIUL III LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373585_a_374914]
-
sale, românismul autentic prin care transpare dragostea imensă pe care acesta o resimte față de locurile dragi, de ființele dragi, dorul de acest loc minunat, binecuvântat de Dumnezeu cu frumuseți unice. Acestei frumuseți paradisiace, poetul îi contrastează sărăcia omului de rând, nemilos spoliat de lăcomia unei „clase“ politice lipsită de scrupule, vicioasă, coruptă, cu sufletul înnegrit de goana nebună după partea materială a vieții, lux și huzur. Inedită este și includerea în volumul poetului gorjean a doi autori - Alexie DUȚĂ și Ionel
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 1 MAI 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371349_a_372678]
-
în capul meu, știu că te gîndești aiurea dar după cum au spus și tovărășii n-am avut de a face cu nimeni...,, 02.05.1989 ,,...și am intrat în singura luna pe care o voi sta în întregime între zidurile nemiloase ale momentului, care se vor nărui în totalitate în august - la mijlocul lunii -...,, ,, ...Mi-e tare dor de tine iubițel dar odată și o dată trebuie să înțelegem că viața nu-i o socoteală pe care o poți face de două ori
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE XIV de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371273_a_372602]
-
în august plouă uneori cu mama mea cu mama mamei mele de când există ceruri în august nopți la rând din cer plouă cu ceruri de stele Pe înger Pe înger, înger unge-l Pe cel ce plânge plânge-l Pe nemilos însânge-l Pe cel de-o seamă strânge-l Pe păcătos constrânge-l Pe cel mizer înfrânge-l Pe luminat ajunge-l Pe cel bicisnic frânge-l Pe ticălos străpunge-l Pe cel neplâns deplânge-l Pe înger, înger unge-l
GRUPAJ CU POEZII RECENTE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371353_a_372682]
-
deodată toți norii cei negrii au acoperit cerul și seninătatea acelei zile de duminică... Îmi amintesc cum m-am adăpostit sub castanul bătrân și stufos... Știi tu care... Cel de lângă singura mănăstire aflată în buricul târgului, străjuită de înfierbântata și nemiloasa cale ferată... Atunci ne-am cunoscut. Tremurai de frică sau poate tremurai de frig din cauza vântului care arunca cu gheață... Un tunet te-a adus în brațele mele sau poate te-a adus destinul... Au fost cele mai minunate clipe
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
deodată toți norii cei negrii au acoperit cerul și seninătatea acelei zile de duminică... Îmi amintesc cum m-am adăpostit sub castanul bătrân și stufos... Știi tu care... Cel de lângă singura mănăstire aflată în buricul târgului, străjuită de înfierbântata și nemiloasa cale ferată... Atunci ne-am cunoscut. Tremurai de frică sau poate tremurai de frig din cauza vântului care arunca cu gheață... Un tunet te-a adus în brațele mele sau poate te-a adus destinul... Au fost cele mai minunate clipe
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
după dreptate ar fi trebuit aplicată legea, spuse el contrariat. Dreptatea în cele din urmă e o noțiune de care se pot servi, pe care o pot invoca și o pot cere a se aplica și cei miloși și cei nemiloși deopotrivă. Și cei iertători și cei neiertători. Și cei cruzi și cei blânzi. Mă fac avocatul acuzării Serah și spun că starea de păcătoșenie a acelei femei atinsese probabil punctul în care doar pedeapsa mai putea aduce reparație comunității respective
AL TREILEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374757_a_376086]
-
vreme să învețe pe cel care a greșit, ceea ce este bine. În schimb cu toții avem timp să pedepsim cu cea mai mare asprime greșelile celorlalți! Suntem ignoranți când ar trebui să facem ceva spre a îndrepta, dar suntem duri și nemiloși când trebuie să pedepsim. El a salvat-o pe femeia aceea de la o moarte sigură. Dar salvarea cea mare este însă întoarcerea femeii la o viață fără de păcăt, prealuminate, căci învățătorul i-a spus acesteia să abandoneze păcatul, ceea ce femeia
AL TREILEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374757_a_376086]
-
cum ședea el acolo pe o piatră de lângă drum pusă tocmai în fața tristei sale căsuțe, iată, în zare, ca o himeră, apăru un grup de oameni care înainta încet de tot, în arșița zilei. Spre prânz, când soarele pălea chiar nemilos, acel grup de oameni ajunse chiar în dreptul său. Călătorii păreau a fi o familie, un bărbat, o femeie și un copil, iar în urma lor, tras de o frânghie subțire, pășea anevoios un măgăruș încărcat cu ceva desăgi pe spinarea sa
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
drum lung și de secetă. Pe spinarea măgarului se vedeau niște haine și niște acareturi prăfuite. Cum mergeau ei așa, deodată zăresc smochinul cel frumos al bătrânului! Atunci se gândiră să oprească un ceas la umbra lui, prea ardea soarele nemilos. - Tată! Vezi ce rod minunat are smochinul acesta? Iar noi suferim de sete și de foame! zise fata din grup, care părea cam de optsprezece ani. - Da, draga mea Hannah! Minunat smochin, minunate roade! Dar Iehova ne-a dat poruncă
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
satul lor, găsiseră casa dărâmată, totul jefuit, sătenii împrăștiați. Oștenii străini încă umblau prin sate după jaf și ucidere. Atunci ei deciseră să iasă din sat pe o potecă ascunsă, luând drumul refugiului spre Iudeea, sperând să scape acolo de nemiloșii invadatori. Așa se treziseră ei pe drumuri, fără casă, fără agoniseala lor de-o viață. Doar cu sufletele salvate și cu câteva lucruri încărcate pe măgăruș s-au ales! Era o situație tristă. Fugarii plângeau. Și Hannah era cât se
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
Acasa > Strofe > Timp > DE TOAMNĂ... Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului M-ajunse ruginita tânguire a ramurilor sfârtecate nemilos sub vântul părăsit prea lesne de fiecare anotimp orgolios. Desculță, m-a întâmpinat, plângând, pădurea, iar pașii mei prin lacrimile ei s-au rătăcit, căci au plecat demult, cu zvon de aripi, acele călăuze care vara mi-au uimit. Scrisorile
DE TOAMNĂ... de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374924_a_376253]
-
săpate-n trunchiurile nude păstrează amintirea amorului duios ce soarele-l purtase pădurii despletite în mângâierea blândă a vântului sfios. Când ziua își pierdu măsura, citind și ea povestea cu un final misterios, m-ajunse ruginita tânguire a ramurilor sfârtecate nemilos. Referință Bibliografică: DE TOAMNĂ... / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1782, Anul V, 17 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
DE TOAMNĂ... de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374924_a_376253]
-
Delia. Astfel s-au cunoscut. Era brașovean. Timpul nu-i permitea prea multă libertate, după cum spunea el, venea rar în Poiană. Era medic, holtei convins, bărbat frumos. A fost dragoste la, prima vedere! Delia s-a lăsat prinsă în jocul nemilos al pasiunii. El avea o vacanță de trei zile, nici nu voia să coboare în oraș. Când Delia se pregăti de plecare, vacanța fiind pe sfârșite, el îi propuse să o însoțească. Au plecat la drum la sfârșit de săptămână
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374998_a_376327]