2,101 matches
-
buruieni, cu taică-tău În urma ta azvârlind bulgări de albine. Te-ai scufundat, până la urmă, Într-un canal de irigații din care nu te-ai dat dus, deși Directorul urla ca să te convingă: «Ieși de-acolo, lașule! O să ajungi un nenorocit În viață! O să fie vai de steaua ta! O să ajungi să cerșești, o să crăpi de foame și de mizerie! Ieși imediat, prostul planetei, boule ce ești, tâmpitule fără demnitate, ce stai acolo la fereală ca un limbric pe maț? Parazitule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
arbitrul, deci, acest ticălos pe care pământul Încă Îl rabdă, În loc să se crape și să-l Înghită, a dictat patru lovituri de pedeapsă Împotriva alor noștri. Cum se găinăța o cioară sau o vrabie În capul vreunui jucător din acel nenorocit de sat, cum arbitrul acorda penalti de parcă jucătorii noștri se făceau vinovați de micțiunile Înaripatelor. Ținem să-l Încredințăm pe acel limbric corupt că, atunci când ne vom deșerta noi mațele În capul lui - și o vom face, cu siguranță -, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
repezea spre cabina lui Ghiță care, prevăzător, știind ce-l așteaptă, se Încuiase Înăuntru. Slăbănogul izbea, turbat, cu piciorul În ușa care bubuia și dădea să sară din țâțâni. Îi striga celui ascuns dincolo de ea că nu e decât un nenorocit de Avogadro, o huilă, un lignit, un antracit, un Mendeelev, un protozoar și o euglenă, un mojar și o retortă, o alveolă pulmonară și un colon Împuțit - adică mațul curului, cum Îi traducea el lui Ghiță, care apucase deja o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ea indispensabilele peticuțe de hârtie cu lipici. „Nu mai avem!” lătrase scurt scorpia. Altcineva!” Se așezase și el lângă Foiște, care Încerca să-l mângâie și să-l Îmbărbăteze, de parcă furia tânărului și neputința n-ar fi fost stârnite de nenorocitul lui dosar de suplinitor. În bazarul de lângă piața de legume Îi găsiseră și pe țiganii care vindeau documente fiscale. Pentru timbre cereau de douăzeci de ori prețul oficial. „Dragule, mă poți credita cu suma care să-i satisfacă pe acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În timp ce sporovăim despre casele ce le avem în față, în lungul uliței se aude tropot de cal, pocnet de bici și strigăt de durere... Ce se aude, părinte?întreb eu înspăimântat. Asta mă întreb și eu. Cred însă că vreun nenorocit care cine știe ce a făcut este fugărit de darabani... Nu a trebuit să treacă prea multă vreme, că prin fața noastră a trecut - alergând împleticit - un flăcăiandru a cărui spinare numai vârci sângerânde se vedea prin cămașa zdrențuită. În urma lui - doi darabani
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
și atunci îl vor lega burduf și îl vor duce la agie. Sărmanul flăcău. Oare ce o fi făcut? Se poate să fi furat ceva de mâncare de la cine știe care negustor. L-ai văzut doar ce slab era... Cu gândul la nenorocit, înaintăm în lungul uliței...La o vreme, bătrânul mă întreabă: Știi cumva cum se chema înainte această uliță? Nu știu. Ia adu-ți aminte ce spunea la 21 septembrie 1750 (7259) preotul Ion Zugrav. Iaca ce spunea preotul: „Adecă eu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
lor, colcăind de manele și expresii țigănești, nu este clar deloc ce este aia, dar li s-a spus de dom’ profesor la școală, că partidele care țin cu poporul, sunt comuniste. Halal logică au mai reușit să transmită elevilor, nenorociții aceștia de „coate goale, mațe fripte” numiți pompos profesori! În ultimii opt ani, am predat la liceu informatica și de aceea cunosc problema în mod nemijlocit. Am purtat și eu titlul acesta de profesor, dar am știut dintotdeauna interesul poporului
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
clopotul și ei lăsau uneltele acolo unde erau în momentul acela, și plecau să se spele. Săracii români, se uitau cu jind peste gardul despărțitor, la prizonierii nemți, care aveau barăci cu apă caldă și cu tot dichisul, pe când ei nenorociții de români erau cazați ca vai de ei. Dar rușii procedau așa, fiindcă aveau mare nevoie de nemți, care erau specialiști în mecanică și utilaje complicate, pe când românii făceau doar zidăria. Cred, că am lunecat puțin în latura aceasta a
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mai famelic, numit Arie care nu făcuse nici arte marțiale și nici nu venise cu ceva ciomege, proprietate personală, la această întâlnire bisericească, ci se gândise că îi sunt de ajuns ideile sale, expuse frumos și pe înțelesul tuturor. Gândise nenorocitul de Arie, că va avea acolo un schimb de idei și nu unul de șuturi în fund și ghioage după ceafă, însă după câte s-a consemnat, pentru prima dată a fost demonstrat principiul că necunoscute sunt căile Domnului și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
-l identifice pe individul acela și să depună apoi plângere la poliție, care va cerceta cazul.” Minunată rezolvare, nu? De fapt, dacă stau să mă gândesc bine, poliția, prin glasul purtătorului său de cuvânt, a dat un semnal clar: bă nenorociților, bă români neisprăviți, ce este așa de greu să înțelegeți? De acum suntem un stat mafiot, și nu mai încercați dracului să vă opuneți. Iar de după gardurile înalte din fier forjat, din palatele fastuoase, păzite de câini și bodyguarzi, se
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
statal, nerespectarea măcar a cerințelor 60 minime, a unui trai decent pentru cei dezavantajați, ni se păreau atunci basme de adormit copiii. Ce-am dorit și ce am primit! Așa a fost și cu perioada comunistă, deci ar trebui ca nenorocitul acela de redactor să-l lase pe Nichita Stănescu să se odihnească în pace fiindcă poetul a scris ceea ce simțea atunci... Avem un președinte? Îmi bătea mie obrazul, mai zilele trecute un cunoscut care mă asigură că îmi e prieten
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Dacă Boc a luat bani, cât și-a pus în plan și lumea nu i-a sărit în cap să-i facă de petrecanie, înseamnă că balta mai are pește. Și vorba ceea, unde merge mia, merge și suta iar nenorociții jupuiți la sânge, nu au decât să se mulțumească și ei cu mare mila Domnului. Vedeți ce iarnă grea s-a lăsat afară? Ia uitați-vă pe fereastră și spuneți-mi și mie, păcătosului, nu-i așa că vedeți cum popi
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
părea croit pentru o veșnicie, acum mi se pare extrem de îndepărtat în timp, însă destul de luminos, parcă mult mai plin de viață și de speranțe, decât timpurile acestea pe care le trăim noi în ziua de azi. Chiar dacă vreun oarecare nenorocit, ce face de obicei parte din generația pampers, m-ar învinui la un moment dat că aș suferi de o nostalgie acută după vremurile acelea, tot nu miaș pune cenușă-n cap, fiindcă erau vremuri în care, deși era greu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
lor în colțuri, că orice perioadă din istoria unui popor are în mod inerent și petele ei negre și dacă le evidențiezi doar pe acestea, rămâi fără nimic. Totuși ca om logic, nu pot să nu admit, că și din nenorocitul acesta de popor, va apărea la un moment dat, un conducător care să ne dea o istorie, în care fiecare să-și aibă locul său, cu ce a făcut bine și ce a făcut rău. Să stea alături de domnitorii Țărilor
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
nu mai este. Azi dimineață la ora 7,15, inima sa care a bătut atât de mult pentru un întreg neam, a încetat să bată. A plecat, poate spre țărmuri mai bune, unde să nu mai fie mușcat de orice nenorocit, care a auzit și el la o țuică despre comunism și să se ia de cel mai anticomunist poet din vremurile comuniste. Dar asta este o altă poveste, pe care poate istoria, nu numai cea literară, o va scoate limpede
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
înmormântat cu onoruri militare, lângă poetul Mihai Eminescu, că gunoaiele literare nu au fost duse în totalitate de valuri, ci se mai ițesc rânjind, pe după colțuri, încercând să mânjească pe cât se poate imaginea poetului cu noroi. Un neica nimeni, un nenorocit de pe la revista vrednicilor mâncători de rahat, a vechilor și noilor trădători de neam și țară, numită „22”, unul care nici nu vreau să știu cum îl cheamă (care cică ar fi filosof, alege-s-ar praful) vorbea cu bale la
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
urma să-l mai văd vreodată. ― Nu ai idee câte griji ne-am făcut! ― Ei bine, sunt În regulă acum, așa că lasă-mă În pace, am bombănit Într-un târziu. Dacă Maria ar fi apărut un minut mai târziu...un nenorocit de minut mai târziu... Maria a ezitat puțin Înainte de veni lângă mine. ― Ce e cu tine? Arăți de parcă ai de să leșini dintr-o clipă În alta. ― N-o să leșin. Am Încercat chiar să-i zâmbesc, dar probabil a ieșit
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
apoi ridică din umeri și Îmi făcu cu ochiul. Îmi dădeam seama cu groază că În mod sigur, dacă nu-i făceam pe plac, le-ar fi spus. Nu aveam de ales. ― Bine, o lună, am spus strângând din dinți. Nenorocitule! Chipul Îi fu luminat de un nou zâmbet. Mam strâmbat la el. ― Ești satisfăcut? ― Da, spuse el calm. Deocamdată. Toată afecțiunea mea anterioară pentru puștiul ăsta enervant se evaporase la fel de repede cum apăruse. Am hotărât să mă retrag În camera
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
tata simțea indiferent unde era. Chiar dacă era la patru mile depărtare și juca golf, tot ciulea urechea. Dacă formam mai mult de șapte cifre și îmi îndreptam degetul către a opta, tata apărea în hol, tunând și urlând „Lasă dracului nenorocitul ăla de telefon!“. Ceea ce mi-a distrus șansele de a vorbi cu Luke, dar valora cât greutatea gestului ăluia în aur când venea vorba de capitolul nostalgii de demult. în momentele astea mă năpădeau amintirile din anii adolescenței. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Așa ți-a spus? l-am întrebat intrigată. Și după aia ce s-a întâmplat? Presupun că ar fi trebuit să fac gestul cel mai potrivit, a răspuns el gânditor. —Care? Să te rogi pentru el? Nu! Să-i dau nenorocitului un cap în gură! Deși surprinsă, am izbucnit în râs. —în loc să fac asta, m-am dat în spectacol întorcând și celălalt obraz, după care i-am spus c-o să dau un acatist cu numele lui. Iată bucuriile unei copilării catolice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
prin minte că se putea ca lipsa aceea de posibile ascunzători să fie deliberată. îAm aflat mai târziu că chiar așa și era.) Cât de paranoici puteau să fie? m-am gândit sub imperiul unei furii neputincioase. Paranoici nenorociți, ciudați nenorociți, nebuni nenorociți, nenorociți! Am rămas în picioare, cu sticla în mână. Simțeam că mă ia cu amețeală în timp ce furia mi se transforma în teamă și invers. Trebuia să scap cumva de sticla aia! Era foarte important să nu fiu prinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spus ea cu o voce ca de clopoțel, dar de fapt el e patronul. Noi suntem patronii. Cum zice Durm’t tot timpul „ Se scot bani buni de pe urma celulitei“. După ce-a zis chestia asta, s-a întunecat la față. —Nenorocitul! a șuierat. Chaquie n-avea nici o problemă cu dezbrăcatul. Pur și simplu s-a despuiat în fața mea. Am încercat să nu mă uit, dar mi-a fost practic imposibil fiindcă a rămas în chiloți și sutien mult mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
l-am trimis vineri prin fax. —Ce fel de chestionar? Inima îmi bătea să-mi sară din piept. Un chestionar despre tine și abuzul tău de droguri. —Abuzul meu de droguri! Mă încălzisem și tremuram de nervi. Cum rămâne cu nenorocitul lui de abuz de droguri? Despre asta l-ați întrebat? Ei, l-ați întrebat? —Rachel, te rog să stai jos, a spus Billings cu o voce monotonă. —Luke ia o grămadă de droguri! am scrâșnit eu, cu toate că nu era așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-i pese de tine. Mai mult ca sigur că știa că dezvăluirile lui o să te facă să suferi. Nimeni nu se simte bine făcând așa ceva persoanei pe care o iubește. —Tu nu-l cunoști. începusem să scot fum. —E un nenorocit. Nu e vorba numai de chestionar. Luke a fost întotdeauna un mincinos. Chiar așa? s-a întrebat surprinsă o parte din mine. Cui îi pasă? mi-a replicat o altă parte a creierului. E un mincinos acum. OK? Nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Celine, ceilalți pacienți au ieșit și ei de la terapia de grup. Venise vremea să revin cu picioarele pe pământ. Când am ajuns în sala de mese, somnoroasă din cauza șocului și a zahărului, mi s-a părut că lipsisem multă vreme. Nenorocitul de Neil era în continuare în centrul atenției, fiind înconjurat de un cerc de oameni care dădeau din cap compătimitor, murmurau și scoteau tot felul de exclamații aprobatoare. Am tras concluzia că toți erau niște bețivi mincinoși care-și băteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]