2,172 matches
-
revene. 30tc "30" M-am despărțit de Vichi din frică. Acel soi de teamă difuză care intrase în mine - nu numai eu eram otrăvit de ea - încă din copilărie. Tulbure la început, în pruncie, în primii ani ai tinereții aproape neobservată, pentru ca, mai apoi, să se transforme într-o paralizantă temere de toți și de toate. Vedeam peste tot turnători, delatori, sperjuri și hăituitori. Și chiar erau. Nu-i cunoșteam, dar îi aflam din povestirile altora, după fel și fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care nu e „Personaj de o simetrie perfectă, Catindatul stabilește, prin modul în care este construit și prin rolul pe care îl are, superioritatea din punct de vedere tehnic a operei D’ale carnavalului față de celelalte comedii. Aparent, el intră neobservat și inutil în scenă și la fel de nevinovat iese din scenă. Dar în plătit, Catindatul are satisfacția de a nu i se reține din salariul pe care nu-l primește. La candidatura perpetuă se adaugă o altă nefericire minoră, dar autentică
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
de afară, din Întunericul dens, știi că Încă nu riști să fii descoperit. Așezi rucsacul pe jos, lângă pervazul ușii. Îți scoți hanoracul și rămâi cu pulovărul cenușiu de lână amestecată cu PNA. Știi că astfel vei trece mai ușor neobservat și În timp ce-ți Îndeși hanoracul În rucsac Îi aștepți pe cei doi care au plecat cu roaba. Vei intra Împreună cu ei și deja ai ales locul retras și neluminat În care te vei așeza după ce vei intra. Majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
spații sunt montaje de unități discrete), așadar orice mică schimbare În el determină transformarea totală. Pentru categoriile de persoane denumite mai sus ambientul ar fi, În acest caz, tocmai ceea ce nu se vede, nu se aude, nu se simte, trece neobservat. Ei nu percep decât modificările și acestea numai În funcție de ierarhii bine stabilite, ierarhii adesea personale și greu de folosit În comunicare. În ce fel persoane situate cvasi-constant În același ambient pot vorbi despre ambientul lor? De ce, la schimbarea locului ambiant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se făcea pâinea. Încă nu lucram. doar ne trambalam de colo, colo. dintr-un sat În alt sat. toată ziua ședeam degeaba și răbdam de foame și tremuram de frig. La Început prezența mea În spațiul Încercuit de povestitor trece neobservată. Am timp să mă gândesc la detaliile acestei imagini și să Încerc să definesc prin ea caracterul povestitorului. Curând devin un prizonier al lui, așa cum sunt toți ceilalți, dar mai Înainte mă Întreb ce fel de om e. Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
vaca o mănâncă cu poftă și dă lapte mai dulce, iar smântâna e mai bună și brânza mai gustoasă. De aceea este așa de bună brânza cu smântână pe care o face bunica! Printre atâtea întrebări, drumul a trecut pe neobservate și cei doi călători au ajuns la marginea pădurii. Când au intrat sub umbra ei răcoroasă, prichindelul s-a simțit de parcă a pătruns într-o altă lume, într-o împărăție misterioasă. Bunicul i-a arătat multe minunății ale pădurii și
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
cel mai scurt spre regatul Angelicăi și a ajuns sub zidurile Albraccăi tocmai în momentul când armata vrăjmașă asedia cetatea. În vreme ce atenția garnizoanei era absorbită de bătălia ce se da jos, el a escaladat zidurile, s-a apropiat de prințesă neobservat, ia tras, pe nesimțite, inelul din deget și izbuti să fugă nevăzut. S-a grăbit apoi să ajungă la marginea mării și, găsind un vas ce sta gata de plecare, s-a îmbarcat sosind în scurt pimp la Biserta, în
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cei mai populari băieți din școală, jucătorul de fotbal șarmant și atletic care lua note bunicele și era suficient de sexy ca să i se ierte faptul că era foarte, foarte arogant. Din câte mi-am dat seama, ea trecuse Întotdeauna neobservată, așa cum li se Întâmplă tuturor fetelor de o drăgălășenie exotică la vârsta când tot ce contează e să fii blondă și să ai sânii mari, petrecuse mult timp străduindu-se să ia note mari și Încercând cu disperare să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
-o și am insistat În sinea mea că paranoia era de vină și nimeni nu mă privea, gândindu-se ce prietenă groaznică sunt. Jumătatea de oră trecu Într-o clipă. M-am gândit că e mai bine să mă furișez neobservată decât să mă dau În spectacol și să le dau explicații tuturor, așa că am Încercat să-i atrag atenția Penelopei și am plecat pur și simplu când mi s-a părut că mă evită deliberat. Pe trotuar, i-am oferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
vor exprima noua sa identitate. Până când, Într-o noapte, va părăsi caravana. Și, În zori, va găsi o alta, mult mai În față. Unde va fi, din nou, altcineva. Era un alt fel de a fi Nimeni. Trebuia să treacă neobservat. Altminteri, miracolul din deșertul Gobi nu se va repeta. Atunci știuse totul despre cei care voiau să-l ucidă. Îi urmărise din depărtare, așa cum călăreții arabi În burnuzuri albe urmăreau acum caravana. Știa câți sunt, ce arme au, cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sălbatic. Va fi sacrificat oare Alexandru? Va fi oare lăsat să lupte mongolul care Încercase să ucidă Întreaga familie Frassetti? Mai putea, oare, căpitanul Oană să se ridice și să țină În mână faimoasa lui spadă de Toledo? Încet, aproape neobservat, mâna stângă a căpitanului urcă spre umăr și strânse mâna lui Amir. Asistența auzi, apoi, un singur cuvânt șoptit: - Luptă! Amir răspunse strângerii de mână și spuse, privindu-l În ochi pe căpitan. - În fața lui Tengri m-ai iertat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Rim la biroul lui masiv. Dar colaboratorul ei la științele viitoare ale "trupului sufletesc 1' lipsea. 35 - Rina? întrebă, negăsind gestul imediat următor salutului" lipsit. - Dincolo! arătă Linia misterios spre camera de culcare. Această schimbare a obiceiurilor trecu azi aproape neobservată de Mini. Se așezase pe fotoliul scund care îi aparținea după articolul de lege: possession vaut titre și își scotea mănușile. - Ger! . . . zise distrat, și se plictisi că Lina nu se astâmpăra și ea pe un scaun. Potrivea minuțios la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
clădirea spitalului și s-a îndreptat într-acolo. La poartă, un nene cu șapcă și cu haine negre ridica și cobora o bară colorată în roșu și alb ori de câte ori intra sau ieșea o mașină. Când a vrut să se strecoare neobservată spre intrarea în spital a oprit-o acel domn întrebând-o: Unde mergi, fetițo? Pe cine cauți? Am venit să-mi iau frățiorul acasă. De ce n-a venit taică-tu? De ce nu aștepți până se externează maică-ta și ți
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
închipuie soții lor. Sacre. Merită să-ți verși sângele pentru ele. Aceste femei îl sperie pe Pran la fel de tare ca și soldații care le păzesc. Se simte ca un delincvent, un cuc în cuibul cu ouă albe. Încearcă să treacă neobservat, conștient că nu există băieți de seama lui. Adevărații băieți englezi sunt la internate, în țara lor. Unele femei încep să-l urmărească, să caute în amintiri, să-l plaseze undeva. De fiecare dată când se simte urmărit, observat, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
integreze în ritmul vocii tale. Va sta la fel ca tine, va face observații care par să fie pe placul tău, să se potrivească umorului pe care-l ai. Cu toată eleganța, frumusețea și strălucirea sa, Bobby dorește să treacă neobservat. Capacitatea lui de a imita orice îl ajută nespus în munca sa. Poate prelua accentele regionale ale soldaților englezi simpli: oroight there, mate? Och ye dinnae wanna worrit yersel, pentru ca mai apoi să le spună direct: și acum, domnilor, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
asta. Îi dă adresa tatălui său, iar el promite să-i scrie, deși știe că n-o va face ( și simte cum i se strânge stomacul). De acum pornesc în direcții diferite: unul pleacă, altul își continuă drumul cât mai neobservat cu putință. La trei și jumătate îl urmăreau pe Briggs care înșeua calul bătrân și agitat. — Rămas bun, zice Gertler. — Uite ce este Paul, începe Jonathan. Ar vrea să-i spună despre situația lui, să-i spună ceva adevărat, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la pat într-o situație similară, dar Chapel are o constituție mai solidă. Se poate controla în general, lucru care însă nu se mai întâmplă în cazurile de stimulare extremă, dar de obicei rutina este destul de neînsemnată și poate trece neobservată. Poate foarte puțini ar remarca faptul că fluieră invariabil „Odă Bucuriei“ în magazinul de brânzeturi (erotism, aroma de brânză, un moment intim, 1899) sau că lasă să treacă întotdeauna trei vehicule înainte de a traversa drumul în fața biserici lui Christos (ușurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se schimbase nu aveau să se manifeste decât mai târziu. Până atunci, ar fi fost dificil pentru oricine altul în afară de Nobunaga să-și înțeleagă propriile sentimente. Singurele semne privind ceea ce s-ar putea întâmpla în viitor, care n-au trecut neobservate, au fost faptul că Nobunaga nu părea revoltat de nesupunerea și de neglijența lui Hanbei - nici chiar după ce primise o asemenea scrisoare de la Nobumori - și că, după acest eveniment, chestiunea a fost ignorată. Cel puțin, el, unul, n-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care vorbiseră gălăgios tăcură, privind de la Mitsuhide, la Nobunaga și înapoi. Nobunaga privea fix capul pleșuv al lui Mitsuhide. Există momente când un ochi prea perspicace descoperă o stare de fapt nefericită care ar fi fost mai bine să rămână neobservat; acest lucru provoacă dezastre inutile. De două zile, Nobunaga îl vedea pe Mitsuhide în acest mod. Mitsuhide își dăduse toată străduința să simuleze un stil vesel și vorbăreț, care nu i se potrivea deloc și, după părerea lui Nobunaga, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aceea, n-au mai rămas decât cei din clanul Shibata și aliații lor, care discutau ceva în secret, foarte pătrunși. N-am înțeles despre ce era vorba, dar situația îl neliniștea și pe Maeda Geni, așa că amândoi, i-am ascultat neobservați. Tăcând dintr-o dată, marele preot aruncă o privire, pe furiș, sub plasa pentru țânțari, ca spre a fi sigur că Hideyoshi îl asculta. O insectă albastră bâzâia în colțul plasei, iar Hideyoshi stătea culcat, la fel ca înainte, cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Hideyoshi în ziua aceea număra peste treizeci de mii de oameni. Toți se străduiau să-l întrezărească pe Hideyoshi în mijlocul lor, dar marele comandant era atât de scund și de banal la înfățișare, încât, înconjurat de generalii săi călări, trecea neobservat. Hideyoshi, însă, privea mulțimea și, în secret. zâmbea încurajat. Osaka va prospera,“ își spunea el. „Deja pare să înflorească, iar acesta este semnul de cel mai bun augur dintre toate.“ Oamenii purtau haine cu modele stridente și culori vii, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se adune oamenii! Hideyoshi trimise imediat mesageri cu glugi galbene la fiecare divizie, cu ordine de urgență, și, într-o oră, de la Gakuden plecară douăzeci de mii de soldați, grăbindu-se spre Nagakute. Acel transfer rapid de trupe nu trecu neobservat la cartierul general al clanului Tokugawa de pe Muntele Komaki. Ieyasu plecase deja și pentru apărarea taberei rămăsese doar un mic număr de oameni. Se pare că Hideyoshi însuși e în fruntea armatei. Când auzi vestea, Sakai Tadatsugu, unul dintre generalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
transpus în anii tinereții. Din această cauză am o adevărată satisfacție moral-intelectuală și chiar sentimentală, atât de tonică pentru persoana mea. Unele telefoane mi-au fost date și în ziua următoare de la persoane apropiate care n-au lăsat să treacă neobservat evenimentul în sine. Totuși, ca vârf al acestei zile aniversare, puțin după ora 20, m-a sunat d-l Andrei Pandrea din Paris și am vorbit cu ambii soți, cam o jumătate de oră, semn al unei statornice prietenii ce
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
care l-am cunoscut de la vărsta de 12 ani, pe care îl găseam în biserică în fiecare seară pe timp de vară, iar la toate slujbele când vremea nu era prielnică muncii în grădină, era Ioachim. Venea la slujbe aproape neobservat de nimeni, se închina la icoane și se așeza în ultima strană. Avea trupul aplecat de muncă și bătrânețe, dar în ciuda neputințelor trupești se dovedea sprinten la mers. Toți îi spuneau grădinarul. A fost călugăr în obștea de la Sihăstria Voronei
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
sunt? -Încă nu mi i-a dat Dumnezeu... -Tu i-ai cerut? Mă gândesc puțin derutată și constat că fetița avea dreptate, niciodată nu-i cerusem... deși undeva, în adâncul meu speram să se întâmple și asta... Incidentul a trecut neobservat de către ceilalți copii și fetița s-a amestecat repede printre ei, bucuroasă că mai putea să alerge prin clasă nestingherită... Întrebarea ei a început să atârne greoaie în mine mult timp. Ca un ecou al nevinovatei întrebări, în mine se
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]