1,301 matches
-
realizeze obiectivele, un instrument menit să răspundă printr-o politică definită, printr-o procedură de decizie colectivă, în domenii în care piața nu reușește, în anumite circumstanțe în care soluția cooperării este preferabilă celei a acțiunilor izolate și concurente. Abordarea neoclasică are tendința de a considera Statul ca un fel de întreprindere. Ea neagă orice specificitate a nevoilor publice, considerînd că nevoile colective nu sunt diferite de cele individuale. Rezultă că, dacă Statul asigură producția anumitor bunuri și servicii, aceasta are
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
individuale. Rezultă că, dacă Statul asigură producția anumitor bunuri și servicii, aceasta are loc datorită unor nevoi tehnice (bunuri indivizibile). La urma urmelor, așa cum spunem, Statul nu este decît suma indivizilor care decid să acționeze într-un mod colectiv. Pentru neoclasici, intervențiile economice ale Statului sunt legitime dacă ele au ca obiectiv să mențină condițiile concurenței pure și perfecte și să corecteze deficiențele pieței. De asemenea, Statul poate produce și aplica legi antitrust; el poate chiar, în cazul existenței randamentelor crescătoare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
este el însuși un serviciu public; 2) deoarece serviciul căilor fera-te, în măsura în care transportă produse sau servicii de interes privat, este un monopol natural și necesar care, pe cale de consecință, trebuie transformat într-un monopol economic al Statului". În fine, pentru neoclasici, Statul trebuie, în egală măsură, să intervină în cazul existenței bunurilor colective indivizibile și a celor care au efecte externe: Bunurile colective indivizibile sunt bunurile disponibile pentru toți indivizii, nimeni neputînd fi exclus de la consumul său, chiar dacă nu plătește pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
neluate în seamă de mecanismele de piață. Există efecte pozitive atunci cînd, de exemplu, albinele unui apicultor polenizează florile din grădina altui agent. Similar, există efecte negative atunci cînd o întreprindere poluează totul în jur. În acest din urmă caz, neoclasicii consideră că Statul trebuie să "internalizeze" efectul extern prin intermediul unei taxe, după principiul "poluatorul plătește" și/sau prin reglementări mai drastice în domeniul mediului înconjurător. 1.1.1.2. Concepția organică Teoria organică a Statului apare mai întîi la socialiștii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Proximitatea agenților publici și/sau privați care produc și/sau furnizează bunul sau serviciul respectiv poate fi, de asemenea, un avantaj. Din punct de vedere teoretic, alocarea optimă a resurselor se realizează atunci cînd beneficiile marginale sunt egale, în termeni neoclasici, cu costurile marginale. Dar acest optimum nu poate fi realizat decît ca tendință, datorită atît imperfecțiunilor pieței, cît și ale guvernării, indiferent de nivelul acesteia, deși se pare că acestea din urmă sunt mai reduse în cazul guvernărilor locale. La
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
a căror traducere în viață a fost încercată (nazismul, fascismul, comunismul) au degenerat și au eșuat în mod lamentabil. Dar și promotorii sistemului capitalist au avut, de-a lungul timpului, opinii diferite referitoare la această chestiune. Autorii liberali, clasici și neoclasici, rezervau autorității guvernamentale un rol minor în economie. Adam Smith, patriarhul științei eco-nomice, admitea ca legitimă și necesară intervenția statului atunci cînd vizează asigurarea cadrului legal necesar garantării libertăților individuale, ordinea publică, apărarea, educația de masă, dreptatea socială și chiar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
ocupă de alocarea factorilor de producție insuficienți (munca, capitalul, pămîntul), pentru producerea de bunuri necesare satisfacerii consumatorilor. Conceptul de eficiență alocativă își are originea în noțiunea de utilitarism prezentată mai sus, căpătînd un caracter formal elaborat mai întîi în școala neoclasică (Pareto) și apoi la Keynes. 5) Diagrama lui Pareto. Este un alt criteriu de evaluare a acțiuni-lor guvernamentale. Ea cuprinde trei condiții ce trebuie îndeplinite pen-tru a se putea afirma că o economie a ajuns la maximum de eficiență. a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
adaptare progresivă a serviciilor publice, a gestionării acestora, la regulile și la rigorile pieței. Funcțiile economice ale Statului (alocativă, redistributivă, reglatoare, stabilizatoare) se află în interacțiune și este necesară înțelegerea lor corectă pentru construirea unei bune politici economice. Conform microeconomiei neoclasice, există cel puțin două cauze posibile ale eșecului pieței: Prețurile nu egalează costurile marginale în toate sectoarele economiei; Prețurile nu reușesc să înglobeze toate costurile și beneficiile. Totuși, aceste situații nu reprezintă un îndemn automat la acțiune din partea guvernului. Intervențiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
publice derivă din caracteristicile lor. Un echilibru se stabilește pentru un bun public atunci cînd capacitatea totală de a plăti pentru output-ul public este egală cu prețul la care producătorul este dispus să furnizeze acel nivel de output. Teoria neoclasică sugerează că "pentru ca un bun public pur să poată fi disponibil pentru consum, el trebuie să fie furnizat în mod colectiv, fie prin aranjamente private voluntare, fie în mod public, prin intermediul bugetului"18. Există, deci, două posibilități de finanțare a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Rawles 20 afirmă că bunăstarea societății de-pinde de bunăstarea individului care o duce cel mai rău. Dar stabilirea unei funcții reale de bunăstare socială, adică determinarea, curbelor de indiferență socială necesare pentru determinarea optimului general este cu neputință. Instrumentele economiei neoclasice pot reprezenta doar un mod util de rezumare și evaluare a efectelor politicilor alternative, cu evidențierea limitelor acestora. Nu se pune în discuție solidaritatea umană, ci modul cel mai bun de aplicare a acestui principiu, fără risipirea resurselor limitate ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
nega orice capacitate a oamenilor de filantropie și altruism. Democrația nu este decît un mit, redescoperit de vălul pudic al umanismului. 4.1.2.1. De la homo oeconomicus la homo contractor, sau de la utilitate la reducționism metodologic În tradiția economiei neoclasice, actorii economici sunt asimilați cu niște ființe raționale și care calculează, care caută în orice împrejurare, într-o manieră pur egoistă, să-și maximizeze utilitatea. Oliver Williamson a reluat această ipoteză și a întărit-o. După orice logică, egoismul proiectat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
și Mussolini, de pildă, nu erau lipsiți de charismă. 4.2. Economia bunăstării și alegerilor colective Economia bunăstării se preocupă de identificarea condițiilor în care se poate asigura maximum de satisfacție indivizilor care compun societatea. Într-un prim timp, teoria neoclasică demonstrează că piețele perfect concurențiale conduc la o alocare optimală a resurselor, în sensul accepțiunii lui V. Pareto. Dar acest fapt nu este valabil decît în absența randamentelor crescătoare, a bunurilor publice (serviciilor colective) și a interdependențelor dintre satisfacțiile indivizilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
individuale pare insuficientă. De aceea, s-a încercat dezvoltarea unei teorii economice a alegerilor colective (sau alegerilor publice). Dar analiza economică are destule dificultăți în a servi ca ghid acestor decizii publice. Într-adevăr, criteriul lui Pareto, pe care economia neoclasică își fondează propunerile normative nu este decît unul de eficacitate. El permite eliminarea soluțiilor neeficace, dar nu ne spune nimic în privința alegerilor între mai multe soluții eficace, ce se disting printr-o repartiție diferită a bunăstării între indivizi. Or, analiza
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
din urmă să preia riscuri benefice pentru calitatea serviciului public? 4.4.3.1. Asimetrii informaționale și incitații: un nou orizont al analizei economice Cum economia publică e o prelungire a analizei economice în general, și mai ales a economiei neoclasice, reînnoirea acesteia din ur-mă a dat economiei publice un nou elan. Ceea ce s-a schimbat în mod radical în teoriile economice contemporane este luarea în considerație a faptului că informația nu e repartizată de o manieră omogenă între actori. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
liberalizare fiscală și politici monetare restrictive. Iată cum se prezintă comparativ principalele elemente caracteristice ale celor două abordări majore ale politicii de dezvoltare regională: cea neoliberală și cea intervenționistă: Abordarea neoliberală Abordarea intervenționistă Fundamente teoretice și doctrinare Economics (teoria economică neoclasică); Capitalismul liberal și popular; Dereglementarea și privatizarea; Sector public redus; Cultură antreprenorială. Macroeconomia keynesiană reconstruită (teoria dezvoltării economice); Susținerea ofertei în industrie și comerț; Intervenția Statului. Cauzele disparităților economice regionale Ineficiența în problema regională este dată de rigiditățile pieței; Lipsa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
reglare și cea de reglementare, accentele modificîndu-se periodic și de la stat la stat. 6.1.1. De la reguli la reglare "Laissez faire, laissez passer!". Aceasta era doctrina fiziocraților, economiști de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, precursori ai clasicilor și ai neoclasicilor. Citind această formulă, luăm act de forma ei imperativă. Fiziocrații se adresau suveranului, adică reprezentantului cel mai înalt al statului. Generația fiziocraților vorbește prima oară în epocă despre faptul că o dereglementare masivă va avea efecte pozitive asupra comunității. Este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Samuelson a publicat un faimos articol despre bunurile colective, a căror natură releva carențele pieței, el deschidea calea unei justificări teoretice a intervenției Statului în economiile de piață. El oferea de asemenea economiei publice scrisorile sale de noblețe, în perspectivă neoclasică. Doi ani mai tîrziu, un alt economist american, Charles Tiebout, prelungea raționamentul lui Samuelson, punîndu-l însă și parțial în cauză. Trebuia să remarcăm faptul că bunurile colective nu sunt accesibile tuturor în aceeași măsură. Totul depinde într-adevăr de localizarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
individual, oricît de utilitarist, nu este numaidecît un egoist feroce, incapabil să sesizeze ne-cesitatea unei solidarități. Mai precis și contrar opiniei avansate de criticii naivi sau insidioși ai utilitarismului, este cu totul normal să integrăm în raționamentul economic de inspirație neoclasică alegeri etice, reprezentate prin faptul că fiecare individ poate să țină seama și de situația celorlalți. Este ca într-o mare familie, unde părinții nu se comportă cu copiii doar ca și cu o forță de muncă prezentă sau viitoare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Ch., Markets of Governments, Choosing between Imperfect Alternatives, The MIT Press, Cambridge (Mass.), 1988. CUPRINS CAPITOLUL 1 ARHIPELAGUL ADMINISTRAȚIILOR 7 1.1. Concepții despre Stat 7 1.1.1. Două concepții "angelice" 7 1.1.1.1. Concepția clasică și neoclasică 7 1.1.1.2. Concepția organică 9 1.1.2. Două concepții "machiavelice" 11 1.1.2.1. Concepția marxistă 11 1.1.2.2. Școala "Public Choice" 12 1.2. Definiții și delimitări ale sectorului public 14 1
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
orice școlar indonezian, printre care chiar Domnul Trăsnetului, oferă o su gestie privitoare la comportamentul olandezilor pe atunci. Sub conducerea lui Daendels, la Weltevreden s-au construit cazarme, iar pentru ofițerii de rang superior și pentru funcționari, case cu fațade neoclasice cu piatra fortului demolat. Au fost Înălțate impozante clădiri administrative și erau organizate strălucite baluri la Clubul militar, numit, e de presupus că mai degrabă cu ironie, Concordia. De câte ori era cucerită o nouă insulă din arhi pelagul indonezian sau de câte ori
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cuștile de ogari și cele pentru dulăii-barzoi fuseseră dezmembrate în grătare și grilaje pentru creșterea porcilor din rasa Marele alb. Din fumurile senioriale ale cocoanei fostului proprietar, coborâtor în linie dreaptă al fanarioților, și din belșugul vechiului conac în stil neoclasic, nu rămăseseră decât pisicile, care trăiau hrănindu-se cu șobolani de pădure și cu șoareci de câmp. O singură grijă și un singur necaz aveau aceste pisici, descendente ale unor extraordinare exemplare de rasă birmaneză, cu ochi de smarald și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
iar stilul moldovenesc al fațadelor se înlocuiește cu motivee arnamentale muntenești (brâul median, arcade oarbe, firide dreptunghiulare și rotunde etc.) De la jumătatea secolului al XVII-lea apar influențe eterogene venite din Occident (prin Polonia). Ele alternează stilul moldovenesc prin motive neoclasice care ornează fațadele așa cum vedem la Golia. Combinațiile cu stilul baroc și cu cele mai vechi, dau naștere în Moldova unui hibrid de decor exterior. La sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea apare un curent
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
fațadele așa cum vedem la Golia. Combinațiile cu stilul baroc și cu cele mai vechi, dau naștere în Moldova unui hibrid de decor exterior. La sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea apare un curent de artă neoclasică venit prin Rusia, așa cum vedem la Iași la bisericile Sfântul Spiridon și Frumoasa. La Cetățuia planul bisericii a menținut binecunoscuta împărțire în: altar, naos, pronaos și pridvor. Apar și elemente noi cum ar fi arcadele sprijinite pe coloane puternice, cu
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
-i năucească pe străini. Castelul Swyre arăta atât de drăguț, încât aproape că am contemplat ideea de a renunța la repulsia pentru casele de la țară. Construită din piatră de culoarea mierii, este una din casele acelea englezești imaculate, în stil neoclasic, din secolul al optsprezecelea - știți care, alea care arată ca o căsuță de păpuși uriașă, doar că au atașate două aripi vaste. În depărtare se zăreau un lac și niște grădini frumos îngrijite. Știți ceva? În cele câteva minute în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
claritate. Și vrînd să vadă cum triumfă dragostea asupra dezordinii. El strălucește de Încredere În sine Însuși și, asemenea lui Heracles, are oroare de tot ce contrariază ordinea firească a lucrurilor. Într-o sculptură realizată În cea mai bună manieră neoclasică, Tezeu și centaurul, pe care am văzut-o la intrarea În galeriile muzeului de artă din Viena, Antonio Canova l-a reprezentat viguros și irezistibil. Tezeu nu e Însă un gînditor și nici un poet. E obișnuit să meargă la țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]