9,277 matches
-
El își asumă cu tristețe și resemnare acest destin. Totul seamănă cu una dintre multele înfrângeri punctuale din viața cotidiană. Întrebarea care se pune este dacă, în aceste condiții, viața mai merită trăită sau este doar o pauză plicticoasă în nesfârșita eternitate a morții? Un posibil răspuns îl oferă poemul ratându-mi sinuciderea la 13 ani pe urmă n-am mai încercat în care Nicolae Prelipceanu evocă elementele de actualitate despre care nu ar fi aflat niciodată dacă actul suicidal ar
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
viață fiind, rămâne de domeniul derizoriului: "ce liniște ar fi fost azi pe pământ/ dacă sforicica aceea nu se rupea/ și nici crenguța cu spini/ nu se încovoia// ce neîncovoiat ai fi rămas/ copil de 13 ani/ fluturând în vântul nesfârșitei grădini/ de la Marghita/ pe cărări numai de tine știute// tot acest sex care le iese pe nas/ și pe față/ celor de azi/ n-ar mai fi fost// nici visele de mărire și bogăție fără rușine/ ale sicofanților/ nu ar
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
Liviu Dănceanu Șir nesfîrșit de penetrabile semne. Nimic altceva. Cititorului îi revine menirea să scoată el însuși formele, culorile și sentimentele ce corespund acestor semne. Numai de el depinde ca o carte să fie ștearsă sau strălucitoare, aprinsă sau glacială. Și totuși există cărți
Reflecții și reflexe by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9974_a_11299]
-
prozatori - de a-și surprinde cititorii cu fiecare nouă apariție editorială ce îi poartă numele. Orice roman al său (e drept, nu a scris prea multe), odată încheiat, este un drum definitiv abandonat. Spre deosebire de alți autori care (re)scriu, la nesfârșit, variațiuni ale aceleiași cărți, Dan Perșa mizează cu fiecare nou roman care îi poartă numele, pe cu totul alte mize tematice, stilistice și naratologice. Dacă romanul de debut, Vestitorul (1997), era, practic, o rescriere a cronicilor medievale românești din perspectivă
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
mecanic, făceai. Nevoia de șef, de tătuc, de stăpân a decerebrat în asemenea măsură generații întregi, încât ei reprezintă materia primă perfectă a populiștilor și demagogilor. Ideea că există cineva care are grijă de tine, că statul îți dă la nesfârșit, are o lungă și sinistră carieră. În mod paradoxal, prin transformarea solidarității în dependență, a dispărut unul din cele mai nobile sentimente umane: compasiunea. Stăpânul abstract a eliminat din inima oamenilor mila și regretul. E simptomatic faptul că nici una din
Meschinul monopol asupra temelor publice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9982_a_11307]
-
sub privirile admirative ale unor gazde fermecate de monstruozitatea lor, cam în felul în care un șarpe își hipnotizează victima. Lecțiile de "patriotism" și "naționalism" ale fostului general de securitate Pleșiță și ale fostului mare activit Niculescu-Mizil sunt eșantioane din nesfârșitul depozit al monstruozităților comuniste. Vinovați până la ultima fibră pentru nenorocirea abătută asupra țării, ei încearcă, prin justificări jalnice, să abată atenția de la propria responsabilitate. Asasinul care ucide pruncul prin îmbrățișare nu e cu nimic mai inocent decât ucigașul plătit. În loc să
Meschinul monopol asupra temelor publice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9982_a_11307]
-
-se spre capătul lumii... Am sărit pe o stâncă și m-am uitat spre locul unde lumina părea să se adune în miliarde de solzi aurii, de parcă ar fi pornit de-acolo... Am adulmecat briza sărată, care povestea nebănuit despre nesfârșitele ape ale oceanului, necunoscute, întinse dincolo de zări... Valurile care se izbeau de roci se înălțau cu putere până aproape de vârful muntelui, aruncând stropi peste pereții uzi, chiar dincolo de unde ar fi ajuns oricine, poate doar câte un pescăruș rătăcit. Oceanul
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
eu, instantaneu cunoștea și el, prin absoluta corespondență care era valabilă pentru noi... prin miracolul energiei vieții care se afla pretutindeni... și adevărul esențial al evoluției... această libertate imensă a oceanului, într-un loc unde se întâlnea capătul pământului cu nesfârșita apă, ne aparținea implicit, și chiar aveam certitudinea că fusese așa întotdeauna... de parcă nu era prima oară când ajungeam aici. Am coborât cărarea îngustă, până la un loc plat, unde piatra era aproape lustruită, de parcă o neteziseră valurile. Jos, se vedea
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
întotdeauna... de parcă nu era prima oară când ajungeam aici. Am coborât cărarea îngustă, până la un loc plat, unde piatra era aproape lustruită, de parcă o neteziseră valurile. Jos, se vedea apa mișcătoare a oceanului, limpede și puternică, ascunzând în imensitatea sa nesfârșite resurse de lumină care ieșea la suprafață în raze și vârtejuri. De acolo, se vedea o grotă în peretele rocilor, ca o poartă, săpată de veacuri întregi de munții de apă care se înverșunau să se împrăștie în mii de
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
ai dat seama că știai deja... Am băut apă, așteptând să văd ce avea să se întâmple. Și mi am dat seama, în acel moment, că izvorul miraculous despre care aflasem, miliardele de solzi ca niște sori aurii, întrun flux nesfârșit, era de fapt un miracol prezent pretutindeni... acest izvor infinit era însuși esențialul universului, adevărul său absolut... era în fiecare secundă, devenea un fluviu, un adevărat ocean... eram chiar noi, era vara și soarele și toate schimbările, era fiecare nouă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
trebuiau să afle toți despre acest adevăr universal, trebuia să merg înapoi, să le spun și licuricilor, să povestesc spiritului muntelui, să transmit ceea ce știam acum și altora... M-am întors înspre partea cealaltă, unde se zărea, în depărtare, țărmul nesfârșit cu vârfurile de munte, aproape încețoșate, lângă malul oceanului... și acolo, aștepta spiritul în rotocoale... am vrut să-i strig ceva, apoi mi-am spus că aveam să-i povestesc ce aflasem când ajungeam înapoi. „Acum trebuie să mă întorc
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
Tu ești Lupul Albastru, mi-a spus stânca, și trebuie să găsești drumul spre adevăr. Nu e acesta adevărul? Nu l-am găsit deja? m am mirat eu. Ceea ce ai găsit este esențialul adevărului tău propriu. Dar adevărul universului este nesfârșit și mult mai greu de descoperit... și pe acela trebuie să-l afli, de fapt, pentru a fi un lup albastru liber cu adevărat... Ia stai puțin. Eu știam că-s Hoinarul. Acum am devenit Lup Albastru? Nu ai devenit
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
calvar. Aceleași zile gri ce mi se repetă iar...și iar... Vreau să tresalt și să strig de fericire, Dar simt și suferința, inexplicabila durere. Este cumplit să-mi chinui interiorul cel pribegit Cu amarele păcate în fiece zi, la nesfârșit... Ce pot să fac atunci când vreau și nu pot? Prea multă dorință risipită in văzduhul tot... Eliberez freamăte, disperare și suspine Iar voi nu aveți parte de ceea ce vi se cuvine. Iubesc tot ce se perindă-n juru-mi îngust, Dar
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
valurile de șampanie au rămas o dulce amintire și astăzi, la un an de la acel moment istoric, observăm că Uniunea Europeană reprezintă o realitate variabilă, în funcție de cultura, imaginația, postul de televiziune preferat și preocupările fiecăruia dintre noi. Ubuesca noastră scenă politică (nesfârșitul scandal dintre președinte și prim-ministru, circul grotesc de la citirea în parlament a raportului de condamnare a regimului comunist, veselia tâmpă cu care faimosul lot de 322 de parlametari a călcat în picioare avizul Curții Constituționale privind suspendarea președintelui țării
UE dincolo de mit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8962_a_10287]
-
intră și banii contribuabilului reprezentat de "maestru" în Parlament și arginții clientului, culeși cu titlul elegant de "onorariu de avocat". În fapt, este posibil fiindcă în legislația noastră nu s-a vrut interzicerea acestei incompatibilități. Rezultatul? Procesele se amână la nesfârșit, iar lipsa de rezultate concrete îl face pe Olli Rehn să fluiere a pagubă la Bruxelles". Apusul Occidentului nu a venit (încă). Unitate în diversitate: cultură politică în Europa de azi de Victor Iulian Tucă este o carte excelent documentată
UE dincolo de mit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8962_a_10287]
-
a murit. Totuși o ființă i-a fost aproape, o "soră" înger și ea, personaj-cheie, cheie neorealistă, jucat cu studiată simplitate și finețe în imperceptibile nuanțe, de minunata Luminița Gheorghiu... Filmul s-a sfârșit. Pe ecran se prelinge parcă la nesfârșit lunga distribuție, cu mulțumirile aferente, iar publicul belgian copleșit, rămâne încremenit pe loc. Brusc izbucnesc aplauzele...
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
incomparabil cu celelalte figuri grotești. Susținător entuziast al regimului și admirator al lui Ceaușescu ca lider provindențial, Dan Zamfirescu își manifestă simpatia față de vechii adversari de la E.L., avînd ca justificare pentru poziția partinică, asumat-antiamericană, argumentul lui Doiaru din California dreamin' (Nesfîrșit) al lui Cristian Nemescu: "americanii ne-au vîndut rușilor". Dincolo de cinismul corifeilor regimului, cinism surprins în avîntul său inept se adaugă aportul adus de o parte din intelectualii care au făcut servicii serioase Securității, cum este "sursa Laurențiu", om de
Un exercițiu de libertate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8972_a_10297]
-
au petrecut lucrurile pe scurt: Pedeapsa am executat-o în întregime, că așa mi-a fost dat: să plătesc în viață totul, uneori cu dobânzi foarte sângeroase. Și ca să nu stau degeaba, fiindcă la închisoare zilele sunt lungi, iar nopțile nesfârșite, am scris cartea de față. Cum o fi ieșit, nu știu, întrucât e scrisă pe furiș. Cititorul să hotărască..." Jilava-Văcărești 1942 Eliberat, și după ce a publicat "Rogojina", în 1945, autorul ei n-a mai avut parte decât de doi ani
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
un nu hotărât armelor textuale, autorul apropiat de Sorin Preda este mefient față de orice convenționalizare, de sublinierea (fie și în răspăr) a procedeelor și tehnicilor cu care se fabrică proza. Nu este suficient să demontăm și să realcătuim textul, la nesfârșit, pentru a obține o carte adevărată. Literatura înseamnă mai mult decât atât. Pentru Sorin Stoica, ea este în primul rând o problemă (personală) de memorie. Născut "infirm", "un neisprăvit cu auzul în pioneze", el va ajunge să scrie texte de
Un testament literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8982_a_10307]
-
de conotații sexuale, grobianismul cu aere de rafinament, aluzia porcoasă din vârful buzelor. Fascinați de flagrantul filmat și de arestările spectaculoase, asistăm plictisiți la cohortele de infractori de toate calibrele păsuiți ani de zile de la actul de judecată prin amânări nesfârșite sau din cauza viciilor de întocmire a dosarelor de urmărire penală. Așteptăm cu sufletul la gură bipurile din declarațiile lui Gigi Becali și ne scoatem pălăria în fața "diplomației" lui Mitică de la Ligă și a artei lui de a împăca pe toată lumea
Supușii regelui rating by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8985_a_10310]
-
Sadoveanu, în bronz, privește mâhnit în altă parte. Sigur, ar contesta folosirea numelui său pe un așa imobil acultural. N-are cum să știe că idolul "cultural" al așezării natale a ajuns, aproape exclusiv, o sticlă. Pe care fug, bezmetic, nesfârșite imagini de nimic. ...Pe o stradă din Iași, o secvență, ca să zic așa, văzută și auzită în direct, ne dă aceeași neliniște, poate, mai adâncă decât indiferența autorităților politico-administrative față de cultură: o mamă își târâie puștiul de mână, parcă ar
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
Urmărim drumurile pe care actrițele le fac de colo dincolo. Scena se umple de cuiburi cu ouă. Peste tot, pete de alb. Nimeni nu se grăbește. Ritual înseamnă și ritmul unui ceremonial. Fetele intră, ies, intră, ies și aduc, la nesfîrșit, ouăle. Așa găină, cine n-ar vrea?... Cine n-ar fi dispus să-i administreze și o mamă sau chiar două, trei de bătaie pentru astfel de bogăție?! Ce fac bărbații în timpul acesta? Chefuiesc, bag sama. Așadar, totul începe cu
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
Mircea Mihăieș Una din cele mai reconfortante imagini din ultima vreme a fost, pentru mine, aceea a unui șir, parcă nesfârșit, de tinere femei coborând cu plase grele de plastic în mână. Urcam spre pavilionul Romexpo, la Târgul de carte Gaudeamus, iar ele ieșeau fericite că reușiseră să găsească tot ce doreau. Imaginea s-a suprapus uneia pe care-o știam
Ultimul zâmbet al cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9022_a_10347]
-
avutul lui Victor Gomoiu, moșul stăpân peste jalnicul atelier de la Glina și care, aplecându-se mereu cu mari chinuri, are o vorbă preferată: "Futu-te-n cur, spate". Văru' Laur, care tot "se smiorcăie, se maimuțărește și se gudură cu nesfârșită voluptate", are un râs de "curviștină nătângă" și nu se dă în lături de la nimic. Atuurile lui cele mai importante sunt ascunse tot la spate. Vine un moment când tovarășii mai vârstnici și mai experimentați află cu stupoare că "scârba
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
viața primește atributele umanității, atinge cotele ei maxime". Așa cum se cuvine pentru o natură introspectivă. în chipul specific al istoriei, ieșirile peste hotare ale poetei au fost, înainte de 1989, rezultatul unui conflict între "nelibertate și noroc", deoarece depindeau de "suspansul nesfîrșit" al obținerii sau al refuzului vizei în chestiune. Circumstanță ce intensifica satisfacția plecărilor spre alte orizonturi pînă la alura de miracol: "Așa se face că lumea pe care am văzut-o eu a fost cu siguranță mai frumoasă decît adevărata
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]