1,823 matches
-
politică” necesară acelor vremi și mai ales cuiva ce purta, ca și mine, nevăzută, pe creștet, vina, vina genealogiei sale: nepot, după mamă, al unui cneaz rus și general alb-gardist fugit de revoluția și hoardele lui Lenin și Stalin... Dar, nesocotiți cum eram, în loc să ne „fofilăm printre stâncile abrupte ale stalinismului și apoi „să fugim”, cum au făcut-o pe bună dreptate nu puține progenituri ale micii și marii burghezii românești, noi am îndrăznit să pătrundem în sfânta-sfintelor ideologiei comuniste, izbindu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
inși violenți, agramați și fanatici nu de un adevăr sau altul, ci de credința cea mai abjectă pe care o poate trăi un intelectual: „credința” într-un sistem și stat polițist, cel care exclude, minte și asasinează în numele unei idei! Nesocotiți eram, inconștienți, deoarece nu era vorba de curaj, ci pur și simplu de acea iluminare și energie pe care ți-o împrumută un vis. Vis insistent, tiranic, așa cum sunt unele vise ale unor adolescenți care iau în serios, împotriva sfaturilor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să nu-mi vorbești de legitimă apărare. Îți pierzi adică sufletul pentru a rămâne în viață? Poate că e scuzabil in extremis, atunci când nu mai ai de ales. Numai că sunt vreo patruzeci de ani de când vă comportați ca haiducii, nesocotind legea. Legea! Poate că ne datorăm nouă înșine unele lucruri, dar nu datorăm nimic dreptului internațional care ne-a abandonat întotdeauna când eram la ananghie. Vorbești ca unul din acei juriști plini de sentimente nobile de la Societatea Națiunilor, dar care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
le dă și lor. Un cucoșel care privește cu curiozitate, întinzând sacadat gâtul și privind când cu un ochiu când cu altul. Un magar: Ianoș (adă-ți aminte de Anghel) Moș-Brebu: Înnaintea celor mari nu fi îndrăzneț la vorbă și nesocotit la răspuns... Pe vorbe ești stăpân până nu-ți es din gură. La drum înnaintea tovarășului să nu pleci, ci așteaptă să mergeți împreună. Păzește-te de drum părăsit; vama împărătească să n-o ocolești și la crâșma unde vezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
solie formată din o sută de oameni, care i-au cerut lui Ștefan să-i elibereze fiul, altfel îl va pedepsi aspru. „Însă Ștefan, bărbat cu suflet mare, mâniat de acea solie, care pe altul poate l-ar fi îngrozit, nesocotind amenințările lui Manyak, taie pe fiul aceluia în patru bucăți în fața solilor, pe soli îi trase în țepi, afară de unul, pe care cu nasul tăiat, îl trimise la Manyak să-i dea de veste.” În Letopisețele Putna I și Putna
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
326, pentru a fi auzit de cel care-i imită pe zei. Două sunt aspectele care decurg din finalitatea însurătorii regale: inițierea constituie o condiție sine qua non a succesiunii la coroana ființei, iar tatăl eroului, care pare a-l nesocoti pe mezin (de fapt îi testează puterile morale, ceea ce îl face în mod implicit un maestru inițiator), a fost și el cândva un Întemeietor arhetipal. Calul, straiele și paloșul lui din tinerețe sunt un argument simplu în acest sens, la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și arme, și situat la o distanță securizantă de măr. Comportamentul zânelor surprinse la furat este similar cu cel al Dulfului din colindele de flăcău. Ele încearcă să-l îmbuneze pe „paznic” cu făgăduirea unei mirese speciale: zâna cea mică. Nesocotind sfatul surorilor ei de a o păzi îndeaproape, Ardiu cade victimă aceleiași puteri a neantului, somnolența, și o pierde, împreună cu copilul lor nenăscut. Necesitatea deplasării spațiale s-a creat prin prejudicierea de o ființă supranaturală, adoptată de planul profan și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
România s-au manifestat fără opreliști. La 13/26 ianuarie 1918, Puterea sovietică a hotărât, în mod unilateral, ruperea relațiilor diplomatice cu România și confiscarea Tezaurului ei, violând toate actele ofciale semnate în 1916-1917 de guvernul rus și cel român, nesocotind toate normele și uzanțele internaționale în domeniu. Este de reținut că Hotărârea din 13/26 ianuarie începe cu următoarea „explicație”: „Considerând că măsura preventivă de arestare pentru scurtă vreme a ministrului plenipotențiar român n-a avut efect și că crimele
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
din afară și a cotropirii păgâne; considerând că în 1774, prin vicleșug. Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei și cu de-a-sila alipită Coroanei Habsburgice; considerând că 144 de ani, poporul bucovinean a îndurat suferințele unei ocârmuiri străine, care îi nesocotea drepturile naționale și care prin strâmbătăți și persecuții căuta să-i înstrăineze firea și să învrăjbească celelalte neamuri, cu cari ei voiește să trăiască ca frate; considerând că, în scurgere de 144 de ani, bucovinenii au luptat ca niște mucenici
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
străine de izbucnirea și mersul revoluției comuniste din Rusia. Consimțământul aliaților, de a garanta României 310 milioane din aurul Băncii Naționale care se afla la Moscova, fiind dat numai verbal din partea d-lui Clémenceau ministrului României la Paris, a fost nesocotit la Conferința Păcii, la fel ca și celelalte intervenții ale delegației românești. Aceeași soartă a avut-o și intervenția lui Ion I. C. Brătianu cu memoriul trimis la 23 iunie 1919 d-lor Clémenceau, Klotz și mareșalul Foch. Lui Ion I. C
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
transformând Bodega în Restaurant [...]. Și astăzi aceste locuri își păstrează cu fidelitate imaginea din trecut. Doar sergentul de stradă cu fluierul de gât aflat în mijlocul intersecției spre a veghea la ordinea din zonă și eventuala trecere a unei căruțe ce nesocotește regimul de viteză [...] a dispărut.“ Nu-i voi ascunde cititorului că textul din care am decupat fragmentul de mai sus prezintă pentru mine, pe lângă interesul istorico-literar, și un interes personal. Căci este recompus acolo, din câteva elemente, chiar spațiul copilăriei
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
lui Eminescu, reanexarea acesteia la Imperiul rus considerând-o, odată cu poetul, a fi "o mare nedreptate istorică", insistându-se asupra faptului că "Eminescu nu poate fi taxat drept xenofob, pentru că nu naționalitatea "înstrăinaților " îl revoltă, ci modul în care aceștia nesocotesc istoria, valorile materiale și morale, nevoile ancestrale și viitorul unui neam străvechi, fără de ale cărui fapte de vitejie și glorie soarta Europei întregi ar fi fost cu siguranță alta". Tocmai de aceea trebuie apreciată "franchețea cu care Eminescu și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
fost greu, spre disperarea vecinilor și automobiliștilor, să găsesc unul negru, lucru ce nu mi-ar fi fost la Îndemână acum 10-20 de ani. Ca să-mi dovedească cât de adaptat e, micul meu prieten a găsit cu cale să-mi nesocotească preocupările și convingerile provocând o catastrofă ecologică printre vrăbiile din balcon și o mulțime de mezalianțe cu siamezele din cartier. Spre deosebire de mine care, blond fiind, deci bogat doar În feomelanină (nu În bani), risc să rămân În postura albatrosului lui
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Cauza acestei evoluții diferențiate se află aprecia Foerster în sistemul educațional defectuos intelectualist și individualist. Școala vremii sale era criticată pentru că punea accentul pe dezvoltarea fizică și intelectuală, urmărind îndeosebi întărirea organismului și dezvoltarea inteligenței. Se neglija însă educarea caracterului, nesocotindu-se faptul că nu e nici o relație pozitivă între gradul de inteligență și valoarea caracterului. Spiritul vremii, promovat mai ales de filosofia lui Fr. Nietzsche, a condus la afirmarea individualismului ca unul din scopurile prioritare ale școlii. În consecință, aprecia
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
interes exprimat cu atîta căldură de Ellen Key, au condus către o nouă concepție asupra educației, fundamental diferită de aceea promovată în secolul al XIX-lea. Se aprecia că, dacă aceasta pusese în centrul preocupărilor sale educatorul și conținutul învățămîntului, nesocotind atît cerințele copilului, cît și pe cele ale societății, noua concepție făcea după expresia lui J. Dewey o "revoluție coperniciană", promovînd o școală "axată pe copil", pe trebuințele lui specifice. Noua concepție și-a conturat profilul în primul deceniu al
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
preocuparea pentru dezvoltarea raporturilor de colaborare interumană raporturi pe care Dewey le punea la baza societății democratice. În procesul de instrucție continua pedagogul american critica sa se separă activitatea intelectuală de cea fizică, ceea ce trebuie știut de ceea ce trebuie făcut, nesocotindu-se atît legile cunoașterii umane, cît și cerințele societății industriale. În sfîrșit, urmărind atingerea unui scop al educației, școala tradițională nega principiul evoluționismului, impunînd întreruperea procesului de dezvoltare a ființei umane. Acestea sînt numai cîteva din cele mai semnificative obiecții
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
punctul de vedere al lui J. Dewey se întemeiază pe cu totul alte teze, care au dus-o la impas. Astfel, această școală îi distanțează pe copii de experiența lor anterioară, punîndu-i în contact cu un mediu artificial, știința. Se nesocotește faptul că în evoluția speței umane știința a fost precedată de experiență. Chiar copilul, în viața familială, cunoaște prin experiență. Rupînd cunoașterea de experiență, școala a separat activitatea teoretică de cea practică. Această separare a activității minții de cea a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Introducerii în pedologie și pedagogia experimentală aprecia că pedagogia modernă se va sluji, în continuare, de filosofie, dar se va întemeia pe datele disciplinelor legate de experiență. Este acesta un punct de vedere înțelept, pe care mulți ,,experimentaliști" l-au nesocotit, în dauna cercetării însăși. Experimentarea, lipsită de orientare filosofică, devine limitată și lipsită de un criteriu care să confere unitate interpretării datelor obținute. Se cunoaște, de asemenea, că, de cele mai multe ori, reprezentanții pedagogiei experimentale au tins spre o educație individualistă
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
însăși. Experimentarea, lipsită de orientare filosofică, devine limitată și lipsită de un criteriu care să confere unitate interpretării datelor obținute. Se cunoaște, de asemenea, că, de cele mai multe ori, reprezentanții pedagogiei experimentale au tins spre o educație individualistă. Ghidionescu însă nu nesocotește influența factorilor sociali în dezvoltarea ființei umane, și, prin urmare necesitatea unei discipline care să cerceteze relația educației cu acești factori. Se observă că rădăcina "arborelui" pedagogic îl constituie pedologia. Menirea ei era tocmai aceea de a studia copilul, dar
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și-i strică viața întreagă" (40, p. 67). Iată, așadar, spiritul "educației noi", manifestat în scrieri românești, din aceeași necesitate de a da o nouă direcție educației, mai potrivită naturii copilului. Ideea era exprimată însă de un pedagog care nu nesocotea exigențele vieții sociale. 6 REORGANIZAREA ÎNVĂȚĂMÎNTULUI ÎN PERIOADA INTERBELICĂ Îndată după încheierea celui mai distrugător război pe care-l cunoscuse omenirea pînă atunci, în timp ce popoarele își vindecau rănile și visau la o viață pașnică, statele își îndreptau atenția spre școală
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
NEILL (1883-1973), despre care Ad. Ferrière spunea că este "copilul teribil al pedagogiei extremiste din Anglia". Astfel de "inovații", ca și diversele modalități de a realiza selfgovernment-ul cu puternice influențe ale "educației libere" au supraapreciat potențele copilului, interesele sale spontane, nesocotind vîrsta la care apar tendințele spre cooperare; în consecință, ele au dus la eșec. Asemenea încercări, care nu erau toate integrate în spiritul educației noi, n-au dus, totuși, la scăderea prestigiului acestui curent pedagogic. În 1921 a avut loc
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
spiritul acestora, și anume, caracterul filosofic. Într-o perioadă în care se confruntau mai ales două tendințe pedagogice una care pornea de la copil, de la legile de dezvoltare a acestuia, iar alta, de la societate, de la cerințele ei imediate Spranger, fără a nesocoti psihologia, diferențele individuale, construiește un sistem de educație pornind de la conceptul de cultură; distinge apoi cultura obiectivă și subiectivă, face o clasificare a valorilor și de aici ajunge să stabilească tipurile de personalitate. Este într-adevăr o modalitate originală de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
valori (15). Nu era negată posibilitatea de dezvoltare a teoriei pedagogice; se admitea însă o dezvoltare organică, evolutivă, prin întemeierea noului pe vechi și continuarea vechiului prin nou. G. G. Antonescu adopta o poziție de mijloc între conservatorismul acelora care nesocoteau contribuția noilor teorii în explicarea fenomenului educației și pretinsul revoluționarism al unor contestatari ai vechii pedagogii. Poziția sa găsea o justificare într-unul din principiile de bază ale științei și filosofiei secolului al XIX-lea: evoluționismul. Pedagogul român nu s-
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pedagogia voluntaristă face din activitatea elevului momentul central al educației. Fiecare din aceste teorii reduce un fenomen atît de complex ca educația la un singur aspect al vieții psihice; la cel cognitiv prima și la cel volițional a doua, ambele nesocotind complet viața afectivă. Potrivit concepției promovate de pedagogia culturii, fenomenul educației, ca act de cultură, implică trei momente: a) receptarea bunurilor culturale; b) trăirea, vibrarea pentru idei; c) creația culturală, ca obiectivare a spiritului subiectiv. Și iată cum, prin asimilarea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
condiții, urma să se acorde prioritate ridicării satelor, dar nu imitîndu-se orașele, ci numai din inițiativă țărănească. Nu se poate spune că multe critici ale lui Motru la adresa capitalismului nu erau întemeiate; el idealiza însă relațiile de tip feudal și nesocotea direcția obiectivă de dezvoltare a societății. Făcînd constatarea întemeiată că țărănimea era "tratată vitreg", nu se oprea și asupra lumii din mediul urban. Întemeiate erau și unele aspecte ale criticii îndreptate împotriva politicii școlare: școala rurală neglijată, școala secundară subordonată
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]