1,484 matches
-
doua zi după ce hoțul de buzunare Îl Încolțise, se duse În East Side să-l viziteze pe Gruner. Îl găsi cu gâtul bandajat. — Ei, unchiule Sammler? Elya - ce mai faci? Arăți binișor. Și bătrânul, Întinzându-și brațul lung sub el, netezind dedesubtul trenciului, Îndoindu-și picioarele subțiri, se așeză. Între vârfurile pantofilor negri, crăpați, ridați puse vârful umbrelei și se sprijini cu ambele palme de mânerul curbat, aplecat spre pat cu politețe oxfordian-poloneză. Vizitatorul de spital până la cel mai mic amănunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
putea foarte bine să se ducă la spital. Nepotul său Gruner avea nevoie de el. Acel lucru Îi sfârâia În creier. Țărâna era presărată pe fața lui. Privește atent. Trebuie că vezi niște fire de pământ. Așa că, ridicându-se, Sammler netezi așternutul, cuvertura. Niciodată nu lăsa patul nefăcut. Își trase ciorapi curați. Până la genunchi. Păcat! Păcat, adică, să fii izbit Încoace și-ncolo atât de anormal de către tribunale, ca o minge Între jucători puternici. Sau pradă unor circumstanțe furtunoase. O, nemilos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
medalioane. Nu Îl puteai jigni pe Eisen pentru că era atât de Încântat de realizările sale. Ca și cum ar fi inhalat o aromă rară, Începu să Închidă ochii și să-și arate acele oase fără seamăn, dinții, și cu ambele mâini Își netezi buclele după urechi. Am inventat un nou proces În turnătorie, spuse el. Începu să explice În limbaj tehnic În rusește, dar Sammler Îl opri: — M-ai pierdut, Eisen. Nu cunosc termenii. Metalul arăta neprelucrat, În parte de culoarea bronzului, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Cunoștea drumul spre dugheana-cafenea unde o aștepta Bill. — Salut, scumpo, a zis el. — Mi se face silă când te-aud zicându-mi așa! — A fost o vreme când nu-ți făcea silă. Mi-aduc aminte foarte bine, să știi! Își netezi părul subțiat din creștet, deși nici o șuviță nu se mișcase de la locul ei. Nu pierduse nici un fir În toți anii de când Îl cunoștea Margaret. Arătase Întotdeauna așa, ca un băiețel cu trup de adult, unul care deprinsese gesturile vârstei mature
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o păstreze. Pe la Începutul trimestrului de toamnă, pentru el, primul, pentru ea, ultimul pe care Îl petrecuse la Universitatea Cornell, Îl zărise la Arts Quad, vorbind cu un grup de prieteni. Purta o haină bleumarin și pantalon gri și Își netezea părul cu gesturi lungi, languroase, așa cum făcea și acum. La Început Își imaginase că era un gest nervos, Însă, după ce avea să stea de vorbă cu el de câteva ori, Își dăduse seama că nu era el omul care să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cute alături de părinții mei fără ca vreunul dintre noi să scoată vreo vorbă. Singura piedică e Însurătoarea. Așa ceva nu mă-ncântă! Margaret a zâmbit și ea. Ținea În mână cinci foi de hârtie mototolite și le tot mângâia sperând să le netezească. A privit prima foaie, rândurile scrise de mână, care o umpleau cu volute. Scrisul acela părea că iese dintr-o lume trecută, pierdută, o lume În care nu existau nici mașini de scris și nici tipografie ieftină. Literele erau ca
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tatăl. Sau ne-am mulțumit cu o bărbătească strângere de mână? Oare am fost economi până la zgârciți cu cuvintele: „Ai grijă de tine, băiete!“?, „Pe curând, papa“? Oare și-a scos pălăria când trenul a plecat din gară? Și-a netezit, încurcat, părul lui blond? Mi-a făcut semn, vânturându-și pălăria de velur? Ori chiar batista, ale cărei patru colțuri le înnoda vara, pe căldură mare - caraghios, mi se părea mie - ca acoperământ pentru cap? I-am răspuns făcându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fence me in... Aveam de celebrat supraviețuirea și de uitat coincidențele acesteia, așa cum mi le regizase războiul. Ceea ce fusese rușinos sau cumplit și ne pândea din urmă rămânea neinvocat. Trecutul și peisajul deluros care se formase din cauza gropilor comune era netezit de sâmbătă până duminică pe podeaua plană pentru dans. Abia atunci când, peste ani, am reușit să iau distanță și i-am pus pe pacienții de mai târziu ai clinicii să danseze în numita Löwenburg din Grafenberg un foxtrot pe melodia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aminte, adică fără să exagerez peste măsură, putea să fluiere chiar pasaje întregi din Arta fugii a lui Bach. În timp ce le fluiera celorlalți studenți motive cunoscute și, în ceea ce mă privește pe mine, încă neauzite până atunci, veteranul de război netezea îndelung, cu o scândurică plată de modelaj, suprafața unui personaj de lut de sex feminin în mărime naturală, care avea ceva de mumie din Egiptul antic, până când un allegro fluierat îl convingea să asprească suprafața mumiei cu un instrument zgrunțuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
suprafața unui personaj de lut de sex feminin în mărime naturală, care avea ceva de mumie din Egiptul antic, până când un allegro fluierat îl convingea să asprească suprafața mumiei cu un instrument zgrunțuros. Apoi, un pasaj lent îl ajuta să netezească din nou. Lemnul lui luneca în sus și în jos. Numai când Mages își celebra tura de corecturi, virtuozul își înterupea programul de concerte. Astfel am ajuns să beneficiez, în treacăt, de educație muzicală și, însetat de cultură cum eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
venit i se păruse, după înfățișare, suspect. Motiv pentru care fusese obligat să mă vadă ca pe un flăcău cu intenții necurate, de la care ar fi fost de așteptat ceva rău, provocator, poate chiar tulburarea întrunirii scriitoricești. Abia când am netezit telegrama cu invitația și i-am prezentat-o, a mai pierdut ceva din aerul sever. „Care va să zică, dumneavoastră sunteți. Corect, pentru după-amiaza asta ne mai lipsea un poet.“ Apoi, bărbatul pe nume Richter, care și-a făcut apariția în basm precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cicălea prietenește, cu accentul moldovenesc, pe care îl relua de îndată ce aveau vreo preocupare familială, dar se vedea bine că medicul Lina nu era mulțumit. Se uita în ochii Lenorei, ca și cum ar fi văzut acolo în pupilă ceva interesant, și o netezea mereu pe gât în stânga, unde vâna sta încordată subt carnea albă, grasă. Elena, totuși, nu se mișcase. Zisese numai cu glasul ei grav ca și al bronzului pendulei: ,,Mamă!" și cu oarecare nerăbdare poruncitoare - dar nu-i venise în ajutor
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
picioare așteptânde. -Știai că așteptarea este cel mai neîmblânzit cuvânt din toate dicționarele lumii? Da. Așteptarea vântului, a tunetului, a ploii, a liniștii de după furtună? Așteptarea ta. -Nu știam, îmi spui ascunzându-ți fața în palme pe când eu îți mai netezesc din gânduri... Șoptești sfârșit: -Eu caut doar răspunsuri... răspunsuri... spunsuri... suri... uri... ri... ri. Un lotus își înfingea adânc rădăcinile, hrănindu și fumusețea cu noroiul din mine. Ca niște oameni sinceri (Eu și Umbra) Încui în mine ecoul cu o
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
alb. Sufletul se va trezi încorsetat în așteptare. Femeia din oglindă îmi zâmbește încurajator, de sub nuferii negri, tatuați ostentativ pe fruntea de zeiță renăscută... Ochii ei sunt oglinzile mele. Imaginea mea se bifurcă: viața se scaldă în apa ochiului drept, netezindu-și formele fine, moartea se zbate în apa ochiului stâng, fulgerându-mi sufletul. Vreau să le împac pentru eternitate. Dar mă dor anotimpurile din răscruce. -Ingrato!... Îmi strigă inima. -Câte femei, mult mai frumoase, nu zac la colț de stradă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
îți va tăia respirația. Să nu renunți. Trupul meu te veghează doar pentru a te obliga să-mi privești aura arhanghelică pictată de păduri pe deasupra petalelor mele ascuțite... -Privește ochiul de gheață care mi se odihnește pe frunte! Îți poți netezi cutele sufletului în oglinda ochiului veșnic deschis. Pletele-mi curg într-un râu înspumegat, în care picură de veacuri aceeași lacrimă albastră a sufletului nostru, prăvălită într-un ecou răsunător din universul vorbelor regăsite în sipetul îmbătrânit. Lacrima e cristalină
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cu bretele subțiri, băsmăluțe colorate, ochelari de soare ieftini. Te aștept de jumătate de oră. După ce telefoanele se închid cu zgomot abia perceptibil pe fundalul vocilor lor ridicate, își ia geanta și pleacă. Singură. Îi tremură buza de sus. Degetele netezesc inconștient o cută inexistentă. Telefonul alunecă în geantă. Hotelul rămâne în urmă. Româncă, vârstă incertă, fustă albastră de stambă. Singură. La moartea Leei, mama și cu mine am moștenit casa de pe Intrarea Vâlcului. Ne-am dus acolo într-o dimineață
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
El a purtat caftan, ciubote și sabie, nu cojoace mițoase, opinci și măciuci de carpen ca niște mișei. Și s-a încins cu brâie de mătasă, nu cu lutină calicească de haldani și de coji de tei. Bunicii mei au netezit calea spre revenirea pământurilor înstrăinate prin urgie la Țara Mamă, iar părinții au plămădit organizația mazililor și răzeșilor din Țara de Sus a Moldovei, numită Bucovina, ce a apărat drepturile, obiceiurile, tradițiile, credința și limba strămoșească în acest ținut supus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
căldură lăsînd să curgă din ele sensul așa că fluxul, de-ar veni acum, ar fi inutil. Totul se preschimbă repede și amintirile îmbătrînesc. Eternitatea nu-i o speranță ci un timp geriatric. O operație făcută lumii tăindu-i gușa și netezindu-i zbîrciturile. Proptindu-i puțin tremurul genunchilor. Iată-mă, tînărul scriitor V. Căutînd în zadar o disciplină a sufletului care să-mi vindece crisparea care mă macină, să alunge regretele și nenorocirea și să mă lase fericit, dănțuind, lăsînd picioarele
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
într-un șir de scînduri zornăitoare, cu echipamentul strîns înăuntru, cu spătarul scaunului cîrmaciului slăbit, cîrma așezată pe pupă și ținută cu propria sfoară. Pe stelaje, lungile și subțiraticele vase de competiție, cu învelișul lor pe măsură, alunecoase precum țiparii, netezite în fiecare an cu cel mai fin glas-papier și lăcuite cu atenție ca să confere minimum de rezistență. În rasteluri, vîslele scurte și cu o fîșie de zinc împotriva uzurii, pentru bărci, mai lungi, cu lame elegante în formă de lalea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
rapid om alb din lume care pierduse numai în fața a doi negri americani la o sută de metri. Schneiderhahn a întins mîna și a întors foile către sfîrșitul cărții, unde se afla relatarea despre rame. Cu un gest tandru a netezit hîrtia fotografiei perechii fără cîrmaci. Barca, sau măcar acea porțiune a ei care încăpuse în micul dreptunghi al reclamei la tabac, era așezată în diagonală pe apa albastră, liniștită. Vîslașii își întinseseră brațele în față într-o poză nefirească, care
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
vârste, înalt și uscat, cu pielea palidă, cu vase de sânge vinete brăzdându-i fața. Avea sprâncene negre, stufoase și împreunate, pomeți proeminenți de asiatic și două arcade ieșite în afară, ca un prag. Stătea ca o plantă, cu creierul netezit de riduri. Flacăra lumânării părea a fi singura vietate din cameră. Bătrânul încercă să-l privească în ochi, dar nu descoperi decât două oglinjoare negre, purtând imaginea fetei din sicriu cu lumânarea aprinsă între mâini. Aveam zece ani când am
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
uniformat de pradă, cu pieptul doldora de fireturi, diagonale și decorații. în locul capetelor personajelor era câte o gaură ovală în care îți băgai capul, prin spatele panoului, ca într-un locaș de ghilotină. Câte un zarzavagiu rânjind știrb, se descoperea netezindu-și părul rar cu palmele însalivate. Capul pleșuv, cu fața nerasă, înnegrită de colb și arsă de soare până la dunga lăsată de căciulă în mijlocul frunții, cu ochii supți și afundați în găvane, cu nasul osos și coroiat, și-l așeza
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
patului ni se părea că îmbătrânim mai repede, dar nu îndrăzneam să spunem. Apoi intră mătușa Aura și puse pe noptieră cele trei bucăți de sfoară pentru momentul în care unchiul Traian avea să adoarmă. O urmăream cu privirea cum netezește cu palma bucățile de sfoară, așezându-le la distanțe egale, cum îi șterge unchiului transpirația cu prosopul, împăturindu-l apoi în patru și cum în drum spre ușă se apleacă să ridice o scamă de pe covor. Ne întoarcem din nou
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Pe la nouă sosiră câțiva prieteni de-ai unchiului și întrebară cum e. Mătușa Aura vru să le spună ceva, dar o năpădiră lacrimile și se duse la bucătărie. Nu îndrăznirăm să scoatem un sunet, ne uitam doar după ea, cum netezește fața de masă cu ambele mâini înainte să iasă. În timp ce prietenii erau înștiințați de ultimele schimbări, se auzi claxonul unei mașini, iar după câteva minute în sufragerie fură aduse crucea și sicriul. Noi doar o auzeam pe mătușa cum plângea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ființa ca atare, nici ceva ce ar fi mai presus de ființă, binele însuși. Dimpotrivă, acolo vei întâlni tocmai nimicul, cu puterea și semnele sale, odată cu voința omului de a institui noi și noi valori în această lume. Căci îi netezește drumul omul însuși, cel care s-a voit dintotdeauna singura măsură a lucrurilor, a celor ce există și a celor ce nu există. Însă cineva precum Carnap nu vede așa ceva când privește afară, în lume, nu aude nimic atunci când se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]