1,441 matches
-
și izbucni într-un hohot de plâns, care se prelungi într-un răcnet... și, leșină. Se lumina de ziuă... Raze năuce de lumină străbat de afară, timid, prin ochiul de geam. Opaițul arde cu flacăra dreaptă și liniștită. Anton își netezea tânara nevastă, pe creștet, cu palmele lui mari, neînvățate cu dezmierdări, plângând încet. Afară, pe lizieră, urletele lupilor, învălmășite cu frământările văzduhului, nu mai conteneau. Când Anton se uită spre fereastră, capul lupului era tot acolo. Se ridică, și, în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ceva, ea tace, parcă ar fi uitat dintr-o dată cuvintele. Bătrâna Zoița se uită la colții brodați de de ea cu migală ai cămășii ei albe, nu zice nimica, doar, cu privirea o îndeamnă la vorbă. Tânăra femeie oftează, își netezește fusta cu palma, ușurel, și te privește cu ochi senini. - Mama o murit cu mânie pe mine... Tata, tot nu vrea să mă ierti!... povestește ea cu zgârcenie, și zâmbește trist. Tace dintr-o dată, cu sfială, și se uită într-
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pădurarului, în ceardac... dondănit molcom de oameni. Anton povestea întâmplări, din război, cutremurătoare și despre Anul mântuirii... Bătrânul Toma, cu barba sprijinită în pumn, pufăind rar tabac, asculta cu fața încremenită. Și Domnica, sora lui Anton, cu Anuca în poale, netezindu-i cu degetele rășchirate părul pe creștet, asculta cu răsuflarea tăiată; doar, era vorba și de Ion, bărbatul ei, căzut în fața Griviței. Războiul se sfârșise demult... apoi, anii trecură așa, unul după altul, ca un tăvălug necruțător peste viața întregii
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ai grijă de el!“, atât i-a spus, și-și căută de treabă... parcă învinovățindu-se de ceva... „Măi, da‟ ci blăniță frumoasă ai, măi...!“, se miră bătrânul Toma, om care văzuse multe în viața lui de pădurar și vânător, netezindu-l ușor pe spinarea sură-cenușie. Puiul de fiară, de-o săptămână, cel mult două, ca drept răspuns la mângâierile bătrânului, scoase un scâncet subțirel, arătându-și agresiv colțișorii ca acele și limba roșie. „-Măi, măi da‟ rău mai ești... cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mult își iubea bătrânul Toma, nepoata... cât de mult! În ultima vreme, o ia tot mai des cu dânsu.. s-o învețe meșteșugu‟ vânătorii. Pi cât‟îi di gingașă, pe-atâta‟i di băiețoasă! murmură bătrânul. Și râse în barbă, netezindu-și-o, mândru de vlăstarul neamului său. Acum se simte slab și, ar fi vrut să-l roage pe Anton s-o lase mai mult pe acasă, cu dânsul.. simțea că are nevoie de ea, dar îi era rușine, i
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mic, formele lui armonioase îl făceau să semene cu o sculptură clasică, cioplită în piatră cu mare măiestrie. Uitându-se câteodata la el, Anuca rămânea ca vrăjită. În mușchii picioarelor lui zvelte simțea parcă țesătura subțire a nervilor. Când îl netezea pe spate cu mâna, părul catifelat, parcă, îi fremăta sub palme o lumină clară și palpabilă. Îi plăcea totul la căprior, dar mai ales aerul lui semeț și de măreție... maiestos. Căpriorul avea ochii luminoși, puri și expresivi. Anuca nu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cele mai bizare poziții. Întotdeauna fusese stângace în copilărie, chiar și în faza de prințesă. Acum se străduia din greu să nu mai fie. În oglindă arăta în regulă, în ciuda unei șuvițe de culoarea mierii încolăcite după urechea stângă. O netezi, deși își dădea seama că probabil era inutil. Părul ei avea o voință proprie. Machiajul însă arăta bine - o cremă hidratantă ușor nuanțată aplicată tenului său delicat și uniform colorat (din fericire, nici o erupție neplăcută în ultima oră), fard de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
vă speriați, croncăni Minette. Sunt în regulă. Se vede cât de colo că nu-i așa, îi spuse Amelie. —N-ai mai mâncat nimic de trei zile, zise și Tish. Asta în mod clar nu e în regulă. Minette își netezi părul care îi venea în ochi. Nu mi-e foame, anunță ea. —Înțeleg, zise Darcey. Dar tu mereu spui că ciocolata caldă e hrană pentru suflet. Și poate că ar cam fi timpul să-ți hrănești sufletul. Minette o privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
relațiile mele ratate. Povestește-mi și mie despre ale tale. Darcey o privi pe Anna gânditoare. Apoi deschise geanta și scoase invitația la nuntă, așa mototolită cum era acum. Probabil că asta este sursa problemelor mele cu relațiile, spuse ea netezind hârtia pe masă. Anna privi invitația și apoi pe Darcey cu o expresie de confuzie întipărită pe față. —Ce vrei să spui? întrebă. Nu te duci la nunta asta? Apoi se înclină spre ea. Ai vreun trecut misterios? Ai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mă luau mai în serios și îl luau și pe el mai în serios. Ciudat, adăugă ea, cât de mult contează aparențele. Făceam exact aceleași lucruri, dar pentru că arătam profesionist, oamenii aveau mai multă încredere. Stupid, dar adevărat. Darcey își netezi părul. — Poate că o schimbare radicală de înfățișare e exact ceea ce-mi trebuie ca să avansez la Car Crew. —Dar tu nu vrei să avansezi la Car Crew, obiectă Aidan. Doar te-ai plictisit de locul ăla. Ai zis-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pâine coaptă în cuptor de piatră, muiată în propriul lor ulei de măsline; cu toții stăruiseră că visul lor se împlinise. Poate că visul meu nu e să dețin o cocioabă dărăpănată, ci să devin director la InvestorCorp, își spuse ea netezindu-și fusta și întorcând-se la agentul imobiliar. Poate că în tot acest timp problema a fost că nu am înțeles care e visul meu cu adevărat. Tot drumul de întoarcere în oraș o lăsă pe femeie să vorbească despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și să le faci să rămână acolo. Te-am urmărit înainte să te salut. Ești impresionantă. Serios. —Ă, mersi. Uite ce e, nu vreau să fiu necioplită, însă... e vreun motiv anume pentru care te afli aici? În timp ce vorbea, își netezi pletele, constatând cu nemulțumire că smocuri rebele de păr se ițeau pe ici, pe colo din podoaba capilară. Neil își trase un scaun și se așeză în fața ei. Ea îi turnă un pahar de vin din sticlă. —Cum îți place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
spun. —De ce? Și să mă dau de gol? întrebă el. Că într-adevăr îmi aminteam? Că încă îmi mai păsa? Îl privi mută de uimire și își trecu degetele prin păr. Simți buclele moi și încercă din instinct să îl netezească. El o urmărea. —Părul tău arată bine, zise. Îmi place așa. —Neil, e o nebunie. Mă sperii. Știu, îmi pare rău. Doar că în ultimul timp și eu mă simt destul de speriat. —De ce? De când te-am întâlnit din nou, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
tot. Chiar pe acel loc a predicat Sf. Apostol Pavel. Este frumos marcat ca un altar, este din piatră albă ca marmura, așa e și muntele ca de marmură. Am privit-o cu drag și mult respect, ba chiar am netezit-o cu mâna și sufletul. Cugetând cuvintele, mesajele către cei care îl ascultau pe apostol. Aș crede că și astăzi mai transmite tainic mesaje către toți care ajung pe acel loc binecuvântat. Te luminează, iti dă o putere interioară. E
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
scotocesc printre bucățile de hârtie: hârtia de la un pachet de gumă de mestecat Wrigley’s, ediția de dimineață a ziarului Beobachter, jumătățile biletului de la Lessing Theater, o chitanță de la magazinul KDW și niște ghemotoace de hârtie. Pe astea le-am netezit. Una dintre ele era cu numărul de telefon de la Adlon, iar dedesubt era notat numele „prințesa Mushimi“, În dreptul căruia era pus un semn de Întrebare și peste care erau apoi trase mai multe linii În cruciș; lângă el era trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pleca Ashling, fie ea. Ca răsplată pentru anii de muncă grea depusă la revistă, lui Ashling i s-a permis să își păstreze slujba până când își găsea altceva. Ceea ce, sperau ei, va fi cât mai curând. —Ei bine? Ashling își netezi partea din față a jachetei și se întoarse către Ted. —Merge. Ted ridică din umeri. Sau e mai bine cu asta? Ashling scoase o jachetă care lui Ted i se păru identică cu prima. Merge, repetă el. —Care dintre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
rând, i-am dat lui Ellis un raport în care am scris că am primit o informație de la un sifonar de încredere cum că Nash s-a cărat de sub jurisdicția noastră. — Ai înnebunit?! Șșștt. Ascultă! N-am făcut decât să netezesc calea. Nash încă-i dat în urmărire generală, hogeacul e sub supraveghere și fiecare polițist din zona de sud este gata să-i facă felul nenorocitului. În noaptea asta o să stau eu însumi la pândă în șandramaua aia. O să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mergeam la cinematografele non-stop din centru, alteori la cluburile de jazz din South Central. Bop-ul era în perioada lui de glorie, iar o cură de noapte cu o halbă de cocteil în față era, în general, de ajuns ca să-mi netezească drumul spre casă și spre un somn fără vise la scurt timp după plecarea lui Kay la serviciu. Când însă nu ținea figura, mă zvârcoleam în somn și transpirat, visam clovnul zâmbitor al lui Jane Chambers, pe francezul Joe Dulange
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în legătură cu uciderea lui Elizabeth Short. — Pe naiba! — Ba pe bune. • • • După ce am făcut duș, m-am bărbierit și mi-am schimbat hainele la El Nido, arătam ca un detectiv de la Omucideri. Telefonul lui Dick Cavanaugh la Wayside avea să-mi netezească drumul. Am luat-o spre nord pe autostrada Angeles Crest și mi-am făcut socoteala că sunt cincizeci la sută șanse ca doctorul Willis Roach să fie ucigașul lui Elizabeth Short. Drumul până acolo mi-a luat ceva mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mână. Arma a aterizat pe covorașul din paie de la ușă, pe care era scris FAMILIA SPRAGUE. Ramona își mușcă buzele și rămase cu privirea pierdută în gol. — Martha merită ceva mai bun decât o criminală, i-am replicat. Ramona își netezi halatul și își aranjă coafura. I-am etichetat reacția drept un semn de distincție al unei drogate bine-crescute. Vocea ei sună rece, în buna tradiție a familiei Sprague: Nu i-ai spus, nu-i așa? Am ridicat arma și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mână agitată flutură În dreptul ochiului umflat și se forță să-și pună un zâmbet pe față. — Sunt bine, spuse, cu vocea ușor iritată. N-am fost nicicând mai bine. Dumneavoastră ce mai faceți? — V-a lovit cineva, doamnă Henderson? Își netezi bluza uniformei de asistentă și răspunse că nu. Se lovise de o ușă. Fusese un accident. Asta era tot. Logan o trată cu una dintre tăcerile patentate de inspectorul Insch. Încetișor, zâmbetul fals Îi alunecă de pe față, lăsând În loc paloarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu cearcăne adânci din cauza nesomnului, a disperării arzătoare, neputincioase, îi spuse patetic: — Te vom salva. El ridică o mână, îi îndreptă o șuviță din părul frumos, strâns dezordonat, și șopti: Întotdeauna te-am văzut aranjată, atât de frumoasă... Ea își netezi părul cu palmele; el reuși să zâmbească. În acest timp, în încăperile îndepărtate, medicii le confirmau fidelilor lui Germanicus cea mai neagră ipoteză: „O otravă rară, cu efect foarte lent...“ Cei doi fii mai mari erau indignați și nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dusese proiectul mult mai departe decât credeau ceilalți, fără să spună nimănui. Thryphiodoros spuse: — Mi-ai poruncit să reprezint ritul astfel încât nimeni să nu-l poată distruge peste secole. Cred că te-am ascultat, Augustus. Desfăcu sulul de papyrus, îl netezi cu degete nervoase. Era un dreptunghi mare. Trasată cu cerneluri colorate, cu linii răbdătoare și drepte, se vedea o compoziție complexă de imagini misterioase, împărțite în pătrate. Împăratul se aplecă să privească. — M-am gândit că mensa isiacă nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu codexul în mână; se apropie de fereastră. — Așteaptă! îl rugă Helikon. Avea instinctul unui câine de vânătoare și tremura așa cum tremură unii ogari când simt mistrețul ascuns în tufe. El însă rupse sigiliul. Codexul se deschise. Conținea multe foi netezite cu grijă, de mărimi și cu grafii diferite. Împăratul îl închise la loc. Simțea că-și iese din minți. — Nu-ți servește la nimic, nu te uita în el, îl imploră băiatul. Fără să-i răspundă, se duse să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
am zis eu. Te-ai încheiat greșit - stai, lasă-mă pe mine. Serios, ești mai rău decât un copil. Îmi amintesc cum am întins mâna spre fața lui și l-am mângâiat pe păr, încercând în zadar să i-l netezesc și să-l aranjez la loc în spatele urechilor. Era unul dintre obiceiurile mele, iar degetelor mele le este acum dor să-l simtă, la fel de mult cât le este dor urechilor mele de vocea lui sau la fel de mult cât corpului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]