2,626 matches
-
aferent al reflexelor entero-enterice pe care le realizează devine polisinaptic, ceea ce ilustrează o dată mai mult complexitatea SNE. IFAN cu conexiuni centrale au corpurile neuronale în plexurile mienteric și submucos de la extremitățile orală și anală ale tubului digestiv. Axonii aferenți ai neuronilor IFAN de la nivelul stomacului iau calea ramurilor gastrice ale nervului vag și se proiectează în complexul nuclear dorsal bulbar, iar cei de la nivelul rectului iau calea nervilor hipogastrici inferiori și se termină în zona intermedio-laterală S2-S4 a măduvei spinării. Enteroneuronii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ale nervului vag și se proiectează în complexul nuclear dorsal bulbar, iar cei de la nivelul rectului iau calea nervilor hipogastrici inferiori și se termină în zona intermedio-laterală S2-S4 a măduvei spinării. Enteroneuronii aferenți intrinseci IPAN au morfologie Dogiel II, sunt neuroni AH din punct de vedere electrofiziologic și se găsesc predominant în plexul mienteric, dar și în cel submucos. Topografic, ei sunt mai numeroși în zonele cele mai active secretor și motor ale tubului digestiv. Studii cantitative pe jejunul de cobai
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a toxinelor acestora. I.2.2.12. Celulele interstițiale Cajal (CIC) au fost descoperite de Cajal în 1892 folosind impregnația argentică și colorația cu albastru de metilen, iar atribuirea eponimică se pare că aparține lui Dogiel (1899). Deși sunt asemănătoare neuronilor, ele sunt celule non-neuronale, deoarece nu conțin vezicule de neurotransmițător. Au corpul mic cu numeroase procese alungite care se interpun între ramificațiile terminale ale enteroneuronilor motori și fibrele musculare netede. În funcție de locația intraparietală, CIC se clasifică în mienterice (CICmi) situate
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
secretorii, electrice, imunologice). I.2.2.13. Enteroglia Celulele enterogliale (CEG), descrise pentru prima dată de Dogiel în 1899 constituie componenta cea mai numeroasă a SNE, numărul estimat al celulelor enterogliale fiind de 4 ori mai mare decât cel al neuronilor (50). Ele se găsesc atât în ganglioni, cât și în cordoanele nervoase interganglionare ale tuturor plexurilor parietale digestive și sunt dispuse atât perisomatic, în jurul corpurilor neuronale, cât și periaxonal, contribuind decisiv la compactarea structurilor ganglionare. Relația glie-neuron în sistemul nervos
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
extracelular care perturbă transmisia sinaptică și dinamica canalelor ionice ale enteroneuronilor. Funcția homeostazică a enterogliei este esențială pentru homeostazia SNE și este demonstrat experimental că distrugerea celulelor enterogliale are drept rezultat mai întâi alterarea codului chimic și, în final, degenerarea neuronilor enterici. Transportul unor dipeptide care contribuie la clearance-ul neuropeptidelor la nivelul SNE și sinteza factorului neurotrofic glial și neurotrophinei-3 sunt alte argumente în favoarea rolului trofic al CEG, dar se pare că integritatea de ansamblu, structurală și funcțională, depind de sinteza
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
format din enteroneuroni aferenți și motori, interneuroni și CIC organizați în microcircuite parietale cu o sinaptologie complicată, încă incomplet elucidată (fig. 20). Microcircuitul mișcării peristaltice, de tip arc reflex, aparține predominant plexului mienteric și brațul său aferent este reprezentat de neuronii IPAN mienterici, dar și ai plexului submucos. Axonii lor periferici se ramifică profuz în submucoasă până la membrana bazală a epiteliului intestinal (unde apar ca o componentă a plexului mucos) și sunt stimulați de distensie. Axonii centrali ascensionează în plexul mienteric
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
epiteliului intestinal (unde apar ca o componentă a plexului mucos) și sunt stimulați de distensie. Axonii centrali ascensionează în plexul mienteric și recrutează circumferențial un număr important de interneuroni atât ascendenți, cât și descendenți. La rândul lor, interneuronii ascendenți activează neuronii motori excitatori situați proximal care determină oral, o zonă circulară de contracție, iar interneuronii descendenți activează neuronii motori inhibitori care determină în sens anal o zonă distală de relaxare (9, 31, 36, 37). Astfel excitația se deplasează de-a lungul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ascensionează în plexul mienteric și recrutează circumferențial un număr important de interneuroni atât ascendenți, cât și descendenți. La rândul lor, interneuronii ascendenți activează neuronii motori excitatori situați proximal care determină oral, o zonă circulară de contracție, iar interneuronii descendenți activează neuronii motori inhibitori care determină în sens anal o zonă distală de relaxare (9, 31, 36, 37). Astfel excitația se deplasează de-a lungul peretelui intestinal imediat proximal față de bolul alimentar (fig. 21). Microcircuitele secretomotorii și vasomotorii sunt activate atât de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fig. 21). Microcircuitele secretomotorii și vasomotorii sunt activate atât de excitarea mecanică a mucoasei cât și de chimismul intestinal, prezența endoluminală a glucozei fiind unul din cei mai importanți factori fiziologici stimulatori. Calea aferentă a acestor circuite este reprezentată de neuronii IPAN ai plexului submucos, dar și de cei mienterici care au câmpuri receptoare mai restrânse. Axoni periferici ai acestor neuroni traversează submucoasa și emit numeroase ramificații (care intră și ele în componența plexului mucos) în strânsă relație cu membrana bazală
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
endoluminală a glucozei fiind unul din cei mai importanți factori fiziologici stimulatori. Calea aferentă a acestor circuite este reprezentată de neuronii IPAN ai plexului submucos, dar și de cei mienterici care au câmpuri receptoare mai restrânse. Axoni periferici ai acestor neuroni traversează submucoasa și emit numeroase ramificații (care intră și ele în componența plexului mucos) în strânsă relație cu membrana bazală a epiteliului glandular și polul bazal al celulelor enteroendocrine. Ei constituie calea anatomică a reflexului mononeuronal transsomatic care se închide
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și emit numeroase ramificații (care intră și ele în componența plexului mucos) în strânsă relație cu membrana bazală a epiteliului glandular și polul bazal al celulelor enteroendocrine. Ei constituie calea anatomică a reflexului mononeuronal transsomatic care se închide în corpul neuronului IPAN din plexul submucos și stimulează secreția în zona excitată (31, 36). Axonii centrali se colateralizează abundent și realizează două variante sinaptice (42). Colateralele cele mai scurte din plexul submucos bypassează plexul mienteric și relizează un arc reflex monosinaptic, făcând
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
submucos și stimulează secreția în zona excitată (31, 36). Axonii centrali se colateralizează abundent și realizează două variante sinaptice (42). Colateralele cele mai scurte din plexul submucos bypassează plexul mienteric și relizează un arc reflex monosinaptic, făcând sinapsă direct cu neuronul secretomotor/vasodilatator. Colateralele lungi ale neuronilor IPAN din ambele plexuri, submucos și mienteric, fac sinapse cu lanțurile interneuronale descendente și stimulează secreția distal (anal) față de zona excitată. În cazul excitării mucoasei intestinale prin agenți patogeni sau diferite toxine are loc
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
excitată (31, 36). Axonii centrali se colateralizează abundent și realizează două variante sinaptice (42). Colateralele cele mai scurte din plexul submucos bypassează plexul mienteric și relizează un arc reflex monosinaptic, făcând sinapsă direct cu neuronul secretomotor/vasodilatator. Colateralele lungi ale neuronilor IPAN din ambele plexuri, submucos și mienteric, fac sinapse cu lanțurile interneuronale descendente și stimulează secreția distal (anal) față de zona excitată. În cazul excitării mucoasei intestinale prin agenți patogeni sau diferite toxine are loc depolarizarea celulelor entero-endocrine și eliberarea de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și mienteric, fac sinapse cu lanțurile interneuronale descendente și stimulează secreția distal (anal) față de zona excitată. În cazul excitării mucoasei intestinale prin agenți patogeni sau diferite toxine are loc depolarizarea celulelor entero-endocrine și eliberarea de 5-HT (35, 39). Aceasta stimulează neuronii IPAN din submucoasă, iar axonii lor centrali fac sinapsă cu interneuronii interplexuali care, la rândul lor, activează neuronul secretomotor/vasodilatator VIP-ergic determinând vasodilatația preinflamatorie. În tubul digestiv același tip de stimuli declanșează atât fenomene motorii cât și secretorii, între cele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
excitării mucoasei intestinale prin agenți patogeni sau diferite toxine are loc depolarizarea celulelor entero-endocrine și eliberarea de 5-HT (35, 39). Aceasta stimulează neuronii IPAN din submucoasă, iar axonii lor centrali fac sinapsă cu interneuronii interplexuali care, la rândul lor, activează neuronul secretomotor/vasodilatator VIP-ergic determinând vasodilatația preinflamatorie. În tubul digestiv același tip de stimuli declanșează atât fenomene motorii cât și secretorii, între cele două activități existând un sincronism funcțional asigurat de SNE (31). I.3. DATE SUMARE PRIVIND GENEZA ȘI CONDUCEREA
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
scurtă durată și ample (100-130 mV), conduse sau propagate nedecremențial de-a lungul întregii suprafețe a membranei neuronale, asigurând transmiterea la distanță a influxului nervos. Amplitudinea potențialului de acțiune se păstrează, de asemenea, neschimbată de la un capăt la altul al neuronului (fig. 23). Declanșarea potențialului electric de acțiune are la bază depolarizarea cu viteză maximă (1,5-2 msec) a membranei plasmatice neuronale de la valoarea potențialului de repaus variabilă între -70 și -90 mV până la limita superioară a depolarizării cu valoare maximă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
realizată de influxul în avalanșă a ionilor de Na+, continuată cu trecerea în zona valorilor pozitive denumită „overshoot” (suprastimulare) cu amplitudine de 120-130 mV și durată medie de 1,5 msec; Repolarizarea rapidă produsă de acumularea masivă a Na+ în interiorul neuronului urmată de creșterea de 10-40 ori a conductanței membranare pentru ionii de K+ și revenirea potențialului spre zona valorilor negative; Postpotențialul negativ reprezentat de partea finală a repolarizării produsă de excesul sodiului intracelular; Postpotențialul pozitiv de revenire la valoarea de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nervilor periferici. În hipoxia prelungită atât excitabilitatea cât și conducerea nervoasă diminuă progresiv datorită acumulării de acid lactic și reducerii capacității de resinteză a ATP și creatinfosfat prin glicoliză. Ajunsă la nivelul terminațiilor axonale sau dendritice, excitația se propagă la neuronii sau organele efectoare cu care acestea sunt articulate sinaptic prin contiguitate cu ajutorul mediatorilor chimici. Particularitățile structurale și funcționale ale teritoriului sinaptic vor fi prezentate în continuare. I.4. PARTICULARITĂȚI STRUCTURALE ALE ARTICULAȚIILOR SINAPTICE Ion HAULICĂ Noțiunea de sinapsă folosită inițial
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cărui conținut privește fenomenul de cuplaj și comunicare interneuronală. În sensul strict al cuvântului, sinapsa este zona diferențiată morfofuncțional care asigură ca un macaz, comutarea și transmiterea într-o singură direcție (tip valve-like) a impulsurilor excitatorii sau inhibitorii de la un neuron la altul sau de la terminațiile nervoase la organul efector. Criteriile de identificare a sinapselor sunt, în linii, mari următoarele: -Sinteza neurotransmițătorului la nivelul terminațiilor presinaptice; -Depunerea mediatorului în vezicule secretorii presinaptice; -Eliberarea reglată a mediatorului în spațiul sinaptic; -Prezența receptorului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
-Sinteza neurotransmițătorului la nivelul terminațiilor presinaptice; -Depunerea mediatorului în vezicule secretorii presinaptice; -Eliberarea reglată a mediatorului în spațiul sinaptic; -Prezența receptorului specific în spațiul postsinaptic; -Inactivarea mediatorului chimic eliberat. I.4.1 FORMAREA SINAPSELOR Realizarea contactelor între terminațiile axonale ale neuronilor și celulele-țintă nervoase, musculare și glandulare, constituie o treaptă esențială, indispensabilă supraviețuirii neuronale și stabilirii conexiunilor sinaptice. Lipsa contactului axonal cu celula-țintă duce adeseori la atrofierea și moartea neuronului. Dependența neuronilor de țintele respective are la bază eliberarea de factori
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
I.4.1 FORMAREA SINAPSELOR Realizarea contactelor între terminațiile axonale ale neuronilor și celulele-țintă nervoase, musculare și glandulare, constituie o treaptă esențială, indispensabilă supraviețuirii neuronale și stabilirii conexiunilor sinaptice. Lipsa contactului axonal cu celula-țintă duce adeseori la atrofierea și moartea neuronului. Dependența neuronilor de țintele respective are la bază eliberarea de factori trofici de la nivelul acestora. În timp ce factorii trofici sunt importanți pentru supraviețuirea neuronilor, factorii de creștere nervoasă asigură diviziunea, dezvoltarea și maturarea neuronală. Supraviețuirea neuronilor este reglată de interacțiunea cu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
1 FORMAREA SINAPSELOR Realizarea contactelor între terminațiile axonale ale neuronilor și celulele-țintă nervoase, musculare și glandulare, constituie o treaptă esențială, indispensabilă supraviețuirii neuronale și stabilirii conexiunilor sinaptice. Lipsa contactului axonal cu celula-țintă duce adeseori la atrofierea și moartea neuronului. Dependența neuronilor de țintele respective are la bază eliberarea de factori trofici de la nivelul acestora. În timp ce factorii trofici sunt importanți pentru supraviețuirea neuronilor, factorii de creștere nervoasă asigură diviziunea, dezvoltarea și maturarea neuronală. Supraviețuirea neuronilor este reglată de interacțiunea cu țintele lor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
supraviețuirii neuronale și stabilirii conexiunilor sinaptice. Lipsa contactului axonal cu celula-țintă duce adeseori la atrofierea și moartea neuronului. Dependența neuronilor de țintele respective are la bază eliberarea de factori trofici de la nivelul acestora. În timp ce factorii trofici sunt importanți pentru supraviețuirea neuronilor, factorii de creștere nervoasă asigură diviziunea, dezvoltarea și maturarea neuronală. Supraviețuirea neuronilor este reglată de interacțiunea cu țintele lor, iar maturarea apare dependentă de comunicarea realizată între terminațiile nervoase și țintă. Mecanismul formării și menținerii conexiunilor sinaptice centrale și periferice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
adeseori la atrofierea și moartea neuronului. Dependența neuronilor de țintele respective are la bază eliberarea de factori trofici de la nivelul acestora. În timp ce factorii trofici sunt importanți pentru supraviețuirea neuronilor, factorii de creștere nervoasă asigură diviziunea, dezvoltarea și maturarea neuronală. Supraviețuirea neuronilor este reglată de interacțiunea cu țintele lor, iar maturarea apare dependentă de comunicarea realizată între terminațiile nervoase și țintă. Mecanismul formării și menținerii conexiunilor sinaptice centrale și periferice constituie obiectul unui mare număr de cercetări experimentale. S-a precizat printre
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
interacțiunea cu țintele lor, iar maturarea apare dependentă de comunicarea realizată între terminațiile nervoase și țintă. Mecanismul formării și menținerii conexiunilor sinaptice centrale și periferice constituie obiectul unui mare număr de cercetări experimentale. S-a precizat printre altele că supraviețuirea neuronilor motori medulari depinde de activitatea mușchilor inervați de către neuronii respectivi și că supraviețuirea altor tipuri de neuroni (senzitivi, vegetativi, corticali, reticulari etc.) este dependentă de prezența factorilor de creștere, ca NGF (Levi-Montalcini, 1972), neutrofinei, factorilor neurotrofici NGF-like, factorului neurotrofic derivat
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]