6,179 matches
-
cavou în sufletul diaristului, chiar dacă la exterior hazul e în toi. Neavînd organ pentru dimensiunea sacră, Dan C. Mihăilescu descrie lucrurile în coaja lor fenomenală, lipsindu-i acea ochire care să-l aducă în condiția de degustător discret al tentelor nevăzute. Pînă la urmă e o dramă la mijloc, aceea a unui scriitor avînd convingerea că e un intrus estetizant, fără predilecție pentru trăiri ominoase. Fără această dramă subiacentă, cartea ar fi rămas în ton minor, de peripeție bufă. Cartea e
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
al Familiei Regale a României, realizează într-o postare pe blogul ”România, altfel”, o amplă analiză a evenimentelor care au loc în aceste zile în întreaga țară. Potrivit celor scrise, Ioan-Luca Vlad consideră că ”majoritatea profesionistă a României, de obicei nevăzută”, este ”nereprezentată” și militează pentru votul uninominal absolut, singura modalitate prin care se vindecă nevoia de reprezentare și, implicit, se vindecă sentimentul de abandonare al societății. Vă prezentăm integral materialul postat pe blog al avocatului Ioan-Luca Vlad: ” 21 ianuarie 2012
Avocat Ioan-Luca Vlad: Prin aura Coroanei () [Corola-journal/Journalistic/46345_a_47670]
-
mass-media care dau cuvântul acelorași „analiști” și oameni politici zi de zi. Ca el, în sensul de a fi muncitori și dedicați profesiei lor sunt cu siguranță sute de mii de români pe toate treptele societății. O majoritate de obicei nevăzută și din ce în ce mai neimplicată politic. Acești oameni, majoritatea profesionistă a României, sunt nereprezentați. Ei nu sunt decât în parte reprezentați de sindicate - mulți sunt liber-profesioniști, oameni de afaceri, funcționari publici. Nu sunt reprezentați aproape deloc de partide - marea majoritate nu vor
Avocat Ioan-Luca Vlad: Prin aura Coroanei () [Corola-journal/Journalistic/46345_a_47670]
-
căruia au trecut 10 ani), nu este invitat în România niciun reprezentant de seamă a ceea ce la noi se numește, în mod poate simptomatic, nonfiction. Francezii cred bine: Franța ne e accesibilă nouă, românilor, mai ales ca matrice a unei nevăzute Republici a Literelor. Și, ca atare, o dorim. Un simptom: majoritatea post-doctotranzilor POSDRU din echipa literaților de la Academia Română, dar și mulți doctoranzi în științe umane - și mai ales în literatură - se duc, și acum, la Paris, indiferent de limba străină
Nu vă supărați, caut Franța. Mai locuiește aici? by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4638_a_5963]
-
cuvinte, te duce la autor, și deîndată îți dai seama că știi totul despre el, prin construcția sa, el este acolo, viu, și cucerește în mintea ta un loc central. Faptul că se ajunge în extrema cealaltă, de la autorul abstract nevăzut, la autorul care-ți semnalează chiar zgomotos existența în romanul pe care-l scrie, nu face decât să sublinieze una și aceeași realitate: fie că își maschează prezența, fie că și-o afirmă răspicat, autorul este totdeauna prezent în orice
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
în scenă de el la Brașov au, parcă, o melodie aparte, o tandrețe anume față de locul acela, față de înțelegerea responsabilității, față de actorii cu care călătorește, aproape constant, într-o ficțiune sau alta. Astă iarnă scriam despre un spectacol remarcabil, aproape nevăzut, lăsat deoparte din clasamente și nominalizări, din analize, deși se joacă în buricul capitalei noastre, deși este, cu totul, sub semnul performanței pure. Cină cu prieteni de David Margulies. Cerasela Iosifescu, Nadiana Sălăgean, Vlad Zamfirescu, Marius Cordoș. Patru actori minunați
Portret al artistului la maturitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4571_a_5896]
-
mai accesibil, se știe, protagonistul descinde într-o sală plină de statui. Eminescu, Arghezi, Bacovia, Blaga. Toți intonând versuri proprii. (E un fel de a spune, desigur, căci totul e sub imperiul pastișei.) Ultimul colos, al cărui chip va rămâne nevăzut va declama nici mai mult, nici mai puțin decât începutul Levantului: „Floare-a lumilor, val verde cu lucori de petre rare, Mări pe care vase d-aur port piper și scorțișoare, Părând piepțeni trecuți molcom printr-un păr împarfumat, Strop
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
Nici o intent ie de consolare sau de speranță în cuvintele lor. Doar o voință acerbă că, spunînd adevărul, să nu deformeze realitatea înfrumusețînd-o cu ficțiuni liniștitoare. În van ai aștepta de la ei atitudini ideale, întreținute de un entuziasm al cauzelor nevăzute. Pur și simplu mintea lor n-are imbold de alipire la scopuri vagi. Șunt preciși și practici, purtați de o luciditate a cunoștințelor verificabile, de aceea nu e om care să fie mai încredințat că moartea ne face pe toți
În pragul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4384_a_5709]
-
la aceea de mai tîrziu, din ce în ce mai mult încărcată de tensiuni dramatice. Apar trimiterile la o lume contemporană dezaxată, explicite câteodată, aceste trimiteri, până la a da sentimentul că vor să impună o teză, impresionând totuși puternic prin imaginea degradării văzutelor și nevăzutelor, fenomen mereu în extindere, atingând zone, cum e aceea a sacrului, care păruseră inatacabile. Invazia mașinismului, care la începutul celuilalt secol fusese una din temele poeziei, revine ca motiv de reflecție în lirica de acum a Anei Blandiana, proiectându- ne
Revenirea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5759_a_7084]
-
colaborare și alături de lumea reală. Lumea concepută face concurență stării civile printr-o gesticulație ațintit cathoptrică. E Creație. Reproducere. Atoateștiutor și ubicuu, prozatorul nu-și neagă prezența, dar și-o păstrează în umbră, lăsând cititorului senzația că e singur și nevăzut în mijlocul lumii descoperite prin gaura cheii practicate în text. Totul e „ca în viață”, supunerea de bună voie și aplicată la tipologii consacrate ori în curs de consacrare conferă poveștii verosimilitate, valabilitate, farmec. Și când e vorba de aventuri, acestea
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
pagină după pagină, pînă am uitat de spaimele legate de criza care ne amenință și ne întunecă mințile. N-a mai contat că ar trebui să-mi caut job, am însoțit-o pe femeia aceea pînă la capăt. O ață nevăzută mă tot trăgea acolo în fiecare dimineață, cînd normal ar fi fost să deschid povestea mea, nu pe a ta. Habar n-am de ce mi-a venit s-o traduc, n-o mai făcusem pînă atunci. Nu știam cum se
Micile fascinații by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5789_a_7114]
-
cu fructele roșii și cărnoase. - Dumneata nu suporți costuri suplimentare, auzea Anna, așa că de ce trebuie să plătim același preț ca în magazin? - În magazin, domnișoară, nu se vînd căpșuni proaspăt culese. Nu ca astea. - Zău așa, domnule, zise Molly, făcîndu-se nevăzută cu casoleta ei albă plin de fructe roșii. Asta-i hoție pe față! Vînzătorul de căpșuni, tînăr, gălbejit, slab și nevoiaș, își înălță chipul mîrîind, fixînd cu privirea fereastra la care tocmai reapărea Molly. Cînd le văzu împreună pe cele
Doris Lessing - Carnetul auriu () [Corola-journal/Journalistic/5788_a_7113]
-
mai evită să stăruie, ci apasă pe pedala laitmotivelor ce, prin insolitul lor, surprind ca niște disonanțe cu bătaie lungă: „De undeva, de sus, venea un foșnet metalic, un freamăt de arme, o fîlfîire grăbită de aripi metalice. Păsări mari nevăzute sau păduri urnite din loc coborau lovindu- și aripile, crengile“. Într-un spațiu vădit arhetipal, unde „totul păru oprit pe loc, desprins din timp“ - pe munte, într-o pădure întunecată - se petrece un misterios război transcendent între cer și măruntaiele
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
repezit să-l vadă. - Al nostru fuse, Marine?... - țipa strident un oltean, cum țipă oltenii, parcă „din cap”... Nu, nu fuse al lor, - și parcă mă bucurasem. Era tot un mistreț, după mărime... Un mistreț solitar trebuie să moară singur, nevăzut de nimeni. Este legea străveche a speciei lui să moară neasistată de nici un membru al turmei din păduri - și nevăzut... (Reportaj, 1968)
Oltenia sprintenă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5860_a_7185]
-
fuse al lor, - și parcă mă bucurasem. Era tot un mistreț, după mărime... Un mistreț solitar trebuie să moară singur, nevăzut de nimeni. Este legea străveche a speciei lui să moară neasistată de nici un membru al turmei din păduri - și nevăzut... (Reportaj, 1968)
Oltenia sprintenă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5860_a_7185]
-
a „sfiit totdeauna să scrie pentru tipar la persoana întâi”, după cum declară în Cred, Liviu Rebreanu nu poate ascunde o vinovăție, mai mult sau mai puțin inventată, decât prin tertipurile sublimării într-un imaginar care răscumpără și disculpă prin alambicurile nevăzute, dar deslușibile, ale inconștientului.
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
Heliade din aceste cărți au fost treptat identificate (prin contribuțiile lui Dimitrie Popovici, Paul Cornea, Radu Tomoioagă și Mircea Anghelescu), stilul acestei ultime perioade nu s-a bucurat încă de o examinare atentă. Biblismul instinctiv al autorului, atracția sa pentru nevăzut întîlnesc în sfîrșit un limbaj propriu. Acest limbaj a fost extras din multitudinea gînditorilor care au combinat creștinismul cu doctrinele socialiste egalitare, într-un fel de sinteză confuză și funambulescă. Lui Pierre Leroux (cel din De l’Humanité), Aimé Martin
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
numaidecât slobozirea tunurilor împotriva mulțimii: aproximativ patruzeci și cinci de morți, bărbați, femei și copii, au rămas în nisip și cine știe câți alții dintre răniții târâți în tufișuri de către ai lor nu și-au dat mai târziu duhul în taberele lor nevăzute. Domnul Banks a fost încântat să constate că, în mare parte, cadavrele celor abandonați erau în stare bună, iar armele și podoabele lor - sulițe, coliere de scoici, coșuri de stuf, piei și altele - se păstraseră și ele nestricate, așa că pe
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
să-mi scape. Sînt cele două luni Lilith. Cea neagră se întregește doar cu cea albă, fiindcă puritatea mea e scînteia desfrîului iar abstinența mea, începutul posibilului. Sînt femeiaparadis care a căzut din paradis și sînt căderea-paradis. Sînt virgina, fața nevăzută a desfrînatei, mama-amantă și femeiabă rbat. Noaptea fiindcă sînt ziua, dreapta fiindcă sînt stînga, Sudul fiindcă sînt Nordul. Sînt Lilith, cea cu sîni albi. Irezistibil mi-e farmecul, am părul lung și negru, ca mierea-mi sînt ochii. Legenda spune
Joumana Haddad - Întoarcerea lui Lilith (fragmente) () [Corola-journal/Journalistic/5584_a_6909]
-
mai evită să stăruie, ci apasă pe pedala laitmotivelor ce, prin insolitul lor, surprind ca niște disonanțe cu bătaie lungă: «De undeva, de sus, venea un foșnet metalic, un freamăt de arme, o fâlfâire grăbită de aripi metalice. Păsări mari nevăzute sau păduri urnite din loc coborau lovindu-și aripile, crengile». Într-un spațiu vădit arhetipal, unde «totul păru oprit pe loc, desprins din timp» - pe munte, într-o pădure întunecată - se petrece un misterios război transcendent între cer și măruntaiele
Alte dileme ale identității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5648_a_6973]
-
lor dînd naștere flerului psihologic: îl simți pe altul fiindcă mai întîi te-ai simțit pe tine. Tarangul are ochi de observator și nas de ogar psihic și pe deasupra are acea sensibilitate religioasă care îl deschide spre taine și noime nevăzute. Toată cartea se mișcă în afara logicii diurne a cetățeanului modern, fiind străină de obișnuințele de gîndire ale dresajului mediatic. Majoritatea paginilor sunt scrise noaptea, întunericul predispunînd la echivocuri de interpretare. Unele pagini comunică perplexități sau dificultăți de înțelegere, altele transmit
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
n-a coborît cu mai trupeșă elocvență la nivelul regnurilor pămîntene. Împărtăș indu-se din aceeași ecuație emanaționistă, berbecele robust și vîlvoarea aeriană a înaripatelor își croiesc, peste discordanțe, omologii care obligă. Îngeri, afecte și embleme, legînd săgetător văzutele și nevăzutele, fauna se înalță spre ambiții care integrează un legat intelectual caracterisitic; acela, identificabil în lucrări suedeze de extraordinară anvergură, ce premerg gîndirii lui Swedenborg, opere ca giganticul Lexicon harmonicum, totalizînd, în 1715, o masă de 15.000 de foi. Autorul
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
pe felii”25, „unii scoteau de din gât din faringe/ cârpe de aer, bureți și hârtii”26, „Să pleci la drum nedormit neaerisit/ pavilion de vânătoare în care stăpâna/ a îmbătrânit de dragul amanților”27, „Prin aer se pornește o ploaie nevăzută/ cu bile/ doborând popicele/ călătoare/ băutoare/ cântătoare la trompetă”28, „Eter, eter, brancardier !/ gâfâie anaerobii”29. Prin urmare, a raporta limitativ „aerul cu diamante” la „cerul” celor patru Beatles se dovedește nu incorect, dar incomplet. În sfârșit, colaționând textele, se
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
Andrei Moisoiu (Google) Mai mulți copii au fost martorii unei scene de groază în județul Timiș. Un bărbat a împușcat cu o armă cu alice un ponei, în plină stradă, chiar sub ochii copiilor, apoi s-a făcut nevăzut, informează româniatv.net. Incidentul s-a întâmplat după lăsarea întunericului în localitatea Moșnița Nouă. Bărbatul a oprit mașina, a împușcat poneiul care se afla legat de gard, apoi a fugit. Totul se putea transforma într-o tragedie, pentru că în curte
Mai mulți copii, martorii unei scene de groază în Timiș by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/34412_a_35737]
-
starea sa inițială. În temeiul acestui principiu se poate explica mișcarea planetelor, a sateliților și a cometelor, dar și fluxul și refluxul sau chiar mișcarea de precesie a Pământului. Într-un cuvânt, se poate măsura și explica vizibilul. Pentru partea nevăzută, ascunsă, a lumii avem la dispoziție fantasticul, magicul, fantezia... Universul descris de Newton e unul familiar, cunoscut și accesibil puterii de înțelegere a intelectului nostru. De la mișcările planetare la mișcările mărilor și oceanelor, totul se conformează sistemului nostru de percepție
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]