11,656 matches
-
poate a făcut și o petrecere specială cînd, în 1935, împlinea cincizeci de ani. Estimp, Ion Minulescu făcea rapoarte în calitate de director general în Ministerul Cultelor și Artelor și scria versuri, proză, teatru în volumele Nu sunt ce par a fi..., Nevasta lui Moș-Zaharia, Ciracul lui Hegesias, Versuri, Cînd doi se ceartă, Cine-i autorul acestui roman senzațional? Cum se vor fi înțeles și ce vor fi vorbit, la o cafea, zilnic (cum ne asigură Paraschiva Baranga), boemul Minulescu și ursuzul Rebreanu
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
se ferească de nemți, îl regăsește obosit, resemnat. Era 8 mai 1941: la acea dată, consemnată în jurnal de Drieu, prietenul nu mai crede în nimic, s-a lepădat de comunism, neagă forța rusă, s-a retras la țară, face nevestei sale copii. Era faza de tăcere, când tolănit la soare își rumegă înfrângerea. În realitate, Malraux nu socotea că are rost să intervină. Înainte de sfârșitul războiului, el a înviat parcă din morți, s-a prezentat plin de forță la armată
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
întreabă Liza. - Cumpără, dar mai rar. - Lor cât le percepi? - întreb eu. - Ceva mai ieftin, ceea ce ar fi și în cazul tău. - Chit că nu-s femeie? - N-oi fi tu femeie, dar îmi ești camarad de școală. Și ai nevastă. La vorbele astea Liza mă luă de gât și-mi șopti la ureche: - Cumpără-mi și mie, te rog, cumpără-mi și mie! - Păi la cât m-ar aduce cu rabatul ăsta? - Te-ar costa două mii de evra. - Două mii de
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
fost colegi de școală, ai putea să-mi furnizezi gratis minunăția asta de vers. Șoptește-mi-l! - Nici vorbă, nici să nu visezi la așa ceva. - Faci mișto de mine, recunoaște. - Evident că fac mișto. Treaba e mult mai ingenioasă. Dacă nevasta ta șoptește această mantră printr-un sărut, înseamnă că vrea să aibă cu tine un copil și-n mod sigur va procrea. Această mantră se numește Zâmbetul Cybelei sau cum ți-o plăcea ție. - Cumpără-mi-l, cumpără-mi Zâmbetul
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
să scriu ceva. - Cum vine asta? Dar asta nu ține de domeniul tău de cercetare? - Și da și nu. Asta ține de ceea ce scriitorii antici numeau "taină împărătească", care tot ei spun "e ceva împărătesc să păstrezi o taină". - Dar nevestei tale o să-i dezvălui taina asta, nu-i așa? - O s-o fac, dar nu pentru că ești soția mea. Liza se bosumflă, mă privește fâstâcită și mă întreabă îngrijorată: - Cât? - Ci pentru că tu însăți ești pe cale să descoperi taina asta cu
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
logică, Henri Wald: "își însoțea vorbirea cu o gesticulație plăcută și avea o excelentă Ťmișcare scenicăť. Era bine crescut, snob, vorbea o română deosebit de îngrijită. Iubea restaurantele, mesele bune, spectacolele, ținea conferințe în lumea artistică, mișuna enorm social, avea o nevastă cu un corp superb care lucra la televiziune și înjura ca un birjar, fapt de care el era foarte mîndru pentru că dădea Ťșicť". Sau o satiră comprimată într-o pastilă apoftegmatică: "în timp ce Sorescu nu-l vedea pe Heidegger văzîndu-l chiar
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
procesul lui Eichmann și cartea pe care Hannah Arendt o va scrie cu acest prilej, ostracizarea lui Heidegger din considerente politice, întîlnirile ulterioare ale lui Martin cu Hannah și, în fine, revederea la bătrînețe, în triunghi clasic - el, ea și nevasta - pentru o împăcare serenă sub cupola ostenită a spiritului senectuții. Cartea are tot atîta atmosferă pe cîtă intrigă e de găsit în paginile ei, adică nici urmă de așa ceva, iar punctul culminant al cărții e chiar faptul că rivalele se
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
visând, în compensație, la fantasmagorice alternative biografice și istorii personale contrafactuale. E ceea ce îi leagă pe funcționarii din biroul friguros al Băncii (nuvela Iulia în iulie) atât de diferiți, altfel, între ei: Stere, stăpân peste o liotă de animale, după ce nevasta i-a fugit c-un motociclist, familistul Tudose, tată al unei viitoare fete bătrâne și soț tot mai plictisit de ritualul conjugal, fantele Norbert Miclăuș, cu voiajurile lui imaginare, și ciudatul Filip Cornea (apariție memorabilă), a cărui hipersensibilitate olfactivă îl
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
problema omului disfuncțional? - Frica. Frica indusă în el în atâția ani de comunism, care implică și teama de adevăr. Fac o paralelă care poate fi înțeleasă de oricine. într-o familie în care tatăl e bețiv și agresiv, își bate nevasta și copiii, această familie încearcă totuși să ascundă acest adevăr crunt. Deși e terorizată. Există și un proces pozitiv în condiții normale de existență: destui dintre acești oameni disfuncționali pot fi recuperați. Ceea ce s-a și întâmplat în România postdecembristă
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
unele litere, ceea ce le dă farmec. Omul se exprima însă într-o limbă ex catedra. Era, ca să vedeți, un profesor de limba română, pensionar, din Muscel, care venise în capitală să-și vândă producția, avea în livada lui moștenită de la nevastă-sa (că intraserăm imediat în vorbă) cinci nuci bătrâiori, dar harnici! Sunt și astfel cazuri, deși rare. De atunci, nu mă mai joc de-a vorbitul așa și-așa... * Ajungând cu bine acasă, am pus le beethoveniene, care în ultimul
Bagatele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9943_a_11268]
-
Dar Joao de Castro, cu lancea care-i servea ca să împungă caracatițele printre stânci, i-a tăiat monstruosului șarpe căpățâna diabolică, cucerindu-și astfel dreptul de a mă păstra. Acest paznic de far, de-acum înainte tatăl meu, locuia cu nevasta, Joana Correia de Castro, la Cabo da Roca (n.n. Capătul Stâncii, punctul cel mai vestic al Europei), și pentru că nu aveau copii îi interesa să rămână cu pruncul abandonat, aproape normal odată ieșit din găoace. Și m-a purtat, când
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
Pandrea își extrapolează originile în codul mandarinului, care nu exclude supunerea la prescripțiile existenței "simple", de tip rural: "Să-ți faci singur patul, să-ți cîștigi pîinea zilnică, să te speli, să nu calci pe bătături pe altul, să ai nevasta ta, copiii tăi, spița ta, cu grijile lor cotidiene". Mandarinul nu e decît tipul omului tradițional al unui topos idealizat prin esențializare. Semnificativ, Pandrea a refuzat totdeauna soluția emigrării: " Cine se refugiază în mapamond este o canalie sau un neputincios
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
comunică prin scrisori, însă Catinca, însărcinată, va muri în casa soțului său, avându-l, însă, lângă ea pe Mihai: "Alecu pătrunse primul și pentru moment se-nfurie de imaginea ce se deschidea sub ochii tuturor: un bărbat strângând în brațe nevasta lui. El, inutil, un rătăcit care se asigurase de ospătarea musafirilor și nu veghease la căpătâiul ei așa cum ar fi trebuit, așa cum făcuse celălalt. Din nou pierduse, din nou alesese altceva" (p. 217). Eșantioanele de mentalitate configurează specificul regional și
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
autoritățile. Alții, fără să pretindă că au fost disidenți, se poartă ca și cum Dumnezeu însuși le-ar fi încredințat misiunea sacră de a da note la purtare semenilor lor. Dacă cineva le-ar studia viața particulară ar descoperi că își bat nevestele sau că își neglijează copiii sau că fac combinații financiare veroase sau că își trădează prietenii ca să obțină funcții avantajoase și așa mai departe. Buna-cuviință ne oprește să săvârșim asemenea indiscreții. În schimb, ei, lipsiți de bună-cuviință, dar și de
Vocea intransigentului naționale by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9020_a_10345]
-
de la un punct (destul de avansat), într-un roman al Revoluției din 1989. Din primăvară până-n toamnă se întind peripețiile lor, așa zicând, apolitice. După care, ajunși și rămași în Timișoara, în casa acelui Pepino care nu mai apare, în compania nevestei lui surdo-mute și a unui brotac "înveșmântat doar în crusta aia de jeg și muci", eroii (Relu și Andrei, fiindcă Laur o va șterge cu toți banii și cu muta) sunt prinși în tăvălugul mișcării protestatare. Romanul acesta al Revoluției
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
schimbă. Însă scena de vârf, extraordinară, a cărții e una de interior. În apartamentul mizerabil al lui Pepino, care li se deschide numai dacă aruncă înăuntru, pe geam, cu bulgări de pământ, cei trei fugari sunt întâmpinați de surdomuta Steluța, nevastă disponibilă și mamă aprigă a unui copilaș jegos, chinuit de țigănușii de pe scară. Foamea, frica și instinctul sexual, plus cel matern, gătitul și îndestularea stomacului, avansurile "părințelului" și complicitatea amoroasă a gazdei, spectacol live reflectat și de ochii holbați ai
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
în mod sigur interesul cititorilor care doar au auzit, până acum, despre petrileanul Ion D. Sîrbu (modelul real al lui Victor Petrini din Cel mai iubit dintre pământeni, asistentul universitar la Filozofie ajuns în închisoare și în mină, trădat de nevastă ș.a.m.d.). Dacă primul proces și prima condamnare se datorează unei discuții cu Marcel Petrișor, în redacția revistei "Teatrul", unde Sîrbu și Doinaș lucrau, al doilea proces și a doua condamnare sancționează - în logica perfect-aberantă a regimului - scrierea unei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9110_a_10435]
-
educațional: rigoarea, disciplina, simțul mizei, respectul de sine. Numiți politic, directorii de școli au înțeles să transforme unitatea din subordine într-un fief personal, în care abuzul, subiectivitatea agresivă și terorea au făcut și fac în continuare legea. Cumetriile, promovarea nevestelor, amantelor sau a fiicelor (învățământul e, vai, o ramură preponderent feminină, deși la vârf se află mai ales bărbați!) au devenit o practică firească, de care nu se mai miră nimeni. "Clanificarea" învățământului a atins cote pentru care societatea feudală
Criza din învățământ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9133_a_10458]
-
rolul nic nu era prea ofertant. De departe, cel mai interesant este acest Mr. Hertz, figură de birocrat, egocentric, dacă nu chiar paranoic, cult, fără a se transforma într-un estet, ca Hannibal Lecter, cu o replică scînteietoare și o nevastă care intră pe fir în momente inoportune și cu care indiferent de gravitatea situației, el face conversație domestică. Mr. Hertz are un soi de falsă bonomie ludică, iar limmerick-ul precum și alte apoftegme pe care i le servește lui Mr. Smith
Pistoliada: foc cu foc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9146_a_10471]
-
mirase ea, n-ar fi crezut că un om atât de cucernic s-ar fi putut gândi... Pe tine, așa a zis el, mințise Vasi, și a mai zis că te vrea și că te ia, dacă vrei, și de nevastă..." și Anca s-a dus, mai spunea Vasi, și din acel moment Bodnarenko îi ieșise complet din minte, nu își mai aducea aminte nimic de el, decât că în zilele următoare îl vedea râzând tot timpul, prostește. Nu mai știa
Clopotul spart (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9228_a_10553]
-
a se informa asupra creștinismului." La ce? Că se vede cu ochiul liber. Cât de stricați sunt, fără a mai intra în detalii. Totul este o chestiune de timp, - lichidarea lor. Și mai e ceva. Musulmanii pot să-și ia neveste câte vor și pot. Femeia rămâne obiectul de la 1400,... după Cristos, să fim bine înțeleși. Creștinul... doar o nevastă, și-atât. Amante, ibovnice, câte vrei. Ipocrizie în toată regula. Și să nu uităm că relația cu o singură femeie este
Cum vede un musulman creștinismul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9255_a_10580]
-
mai intra în detalii. Totul este o chestiune de timp, - lichidarea lor. Și mai e ceva. Musulmanii pot să-și ia neveste câte vor și pot. Femeia rămâne obiectul de la 1400,... după Cristos, să fim bine înțeleși. Creștinul... doar o nevastă, și-atât. Amante, ibovnice, câte vrei. Ipocrizie în toată regula. Și să nu uităm că relația cu o singură femeie este garantată chiar de religie. Mai ales la catolici. Nu zice franțuzul, pus în dificultate, cu umorul lui: în lipsă
Cum vede un musulman creștinismul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9255_a_10580]
-
în toată regula. Și să nu uităm că relația cu o singură femeie este garantată chiar de religie. Mai ales la catolici. Nu zice franțuzul, pus în dificultate, cu umorul lui: în lipsă de altceva mai bun, te culci cu nevasta... Are vreo alternativă? N-are. Decât necinste, prefăcătorie...
Cum vede un musulman creștinismul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9255_a_10580]
-
Nu fiindcă între dânșii ar fi un conflict ideologic. Cum sunt la noi catolicii cu protestanții. Inchiziție, ... arderi pe rug... Nema. Sau ceva în genul Dogmei Filioque... E mai simplu. O chestiune de genealogie. De familie, la propriu, cu încuscriri, neveste, neamuri și moștenitori. Un fel de... patriotism și fanatism... Exact ce resping creștinii, importante fiind înrudirea, neamul... Se spune direct: " Citind cartea lui Barnaby Rogerson, afli că forța islamismului stă în genealogie. Musulmanii sunt preocupați până la obsesie de origini și
Șiit sau sunit?... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9275_a_10600]
-
Ion Simuț Primul așezat în Groapa lui Ouatu, adică în "câmpul întins și pustiu al Cuțaridei", de la marginea cartierului Grivița, e Grigore, paznicul: Când își adusese nevasta și lopata să-și sape bordeiul, împrejur nu era țipenie de om. Un an de zile păzise tinichelele gropii și gura ei adâncă" - se spune în capitolul introductiv al romanului (prima ediție apare în 1957; a doua, cu modificări și
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]