1,553 matches
-
și unde va amplasa contrafortul umorului. Lucru într-adevăr dificil, pentru că, principial, un volum care nu-și schimbă, măcar în glumă, tonalitatea nu are cum să ducă prea departe. Soluția aleasă de autor, care încheie întreaga poveste într-o acalmie neverosimilă și puțin suspectă, confirmă din nefericire precaritatea aceasta compozițională. Chiar și așa, dezavantajat de a doua lectură, nepărăsind granițele cetății daneze fie și doar pentru a-și reîntâlni cititorul, opul înseamnă, repet, în scrisul lui Horia Gârbea, o importantă miș-care
Căderea Elsinore-ului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10096_a_11421]
-
amplificându-i eroului spaima, starea de angoasă. În Amiază de vară același aer halucinant și aceeași ciudățenie a întâmplării cu mașina de cusut care lucrează singură. Întâmplarea celor două cumetre care, cu un aer tenebros-complice își transmit vestea despre absurdul, neverosimilul eveniment ("mașina mea coase singură, o auzi"...?), patinează între real și ireal, între comic și inexplicabilul neliniștitor. Și în Strigoaica, de asemeni neinclusă în prima ediție a Întâlnirii din Pământuri, însă datând din aceeași perioadă, avem imaginea unei vieți țărănești
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
județ după județ, folosită într-un foileton din ACADEMIA CAȚAVENCU. În foiletonul din Academia Cațavencu, Grosan vede printre fruntașele aderării per județ la NATO, județul Vaslui. Prins, se pare în propriul său scenariu absurd, Grosan își imaginează un alt scenariu neverosimil, prin care Ungaria ar putea da comenzi NATO, în ipoteza că are de gînd așa ceva, comenzi de pe urma cărora, repet citatul, "să fim primiți în NATO mai întîi cu județele din Transilvania". Dacă luăm de bune asigurările mai multor state membre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18046_a_19371]
-
calea de mijloc). Articolul Hertei Müller pare o ilustrare a celei de-a doua forme de raportare la trecut. Relatând experiența sa de educatoare în mijlocul unor copii de grădiniță îndoctrinați de regimul comunist, autoarea se angajează, "obsesiv", în speculații psihologice neverosimile ca, de pildă, cea referitoare la pedeapsa corporală: "Acești copii căutau să mă silească să le satisfac nevoia de bătaie. Și se simțeau abandonați, suspendați într-un vid isteric, deoarece nu-și încasau de la mine cuvenita porție de bătaie. Plânsetele
Dialoguri de calitate by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14644_a_15969]
-
imposibil să nu observi cîteva scheme de caracterizare (în momentele importante, toate personajele stau cu spatele drept, rigid și tuturor ridurile li se atenuază ca prin farmec cînd urmează să spună ceva epocal), e imposibil să nu te enerveze dialogurile neverosimile, artificiale sau să nu observi lipitura fragmentelor de ziar care nu reușesc în ruptul capului să construiască atmosfera dorită. Și totuși, nu forma și nici scriitura nu sînt de amendat în primul rînd în cazul acestei trilogii. Cum, necum, lectura
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
în care și-a citit textul despre „Personajele Cărții șoaptelor”) a găsit că o precondiție a romanului ar fi „să scrii despre întâmplări, teritorii ori obiceiuri mai puțin cunoscute, dar pe care tu să le cunoști foarte bine”, a definit neverosimilul ca un „cristal de stâncă al realității” și a concluzionat că romanul nu oferă concluzii. Dumitru Radu Popescu ne-a surprins spunând: „nu știu ce este un roman și nici cu ce se mănâncă”. Apoi ne-a vorbit despre eroi de roman
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
sau mișcări de interes, de plăcere, de admirațiune și chiar de entuziasm". Cînd a încercat, fără succes, să devină nuvelist cu Mihnea-vodă cel Rău, Odobescu scria singura sa bucată de proză cît de cît reușită. Cu toată acțiunea simplistă și neverosimilă, cu toată linearitatea aproape infantilă a caracterelor, există în nuvelă o concentrare salutară a acțiunii, o surprindere de situații extreme și violente în cîteva fraze: dar există, mai ales, un personaj ce împinge la extrem toate defectele umane, alergînd nestăpînit
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
zboare, ci să urce pieptiș: ,Moșii mei împlîntau cuțitul în piatră:/ deasupra se învolburau norii/ pe rîuri se-nchegau apele./ Un cuțit în mîna dreaptă/ un cuțit în mîna stîngă/ apoi răsucite în inima ciutei de piatră". Peste lumea asta neverosimil de primitivă, ridicată pe oase tari, pe pietre tari plutesc, însă, pene colorate de iarmaroc. Un circ meschin, de oraș - ,în fața blocului e o baltă prin care se tîrîie inși" se înfruntă cu un carnaval de munte, unde obrăzarele sînt
Iubirile unui uituc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11360_a_12685]
-
și scîrba de mai tîrziu a lui Plotin, căruia, copleșit de coerciția de a trăi în corp, îi era rușine să iasă cu el pe stradă. Al doilea curent e al „matematicilor”, savanți absorbiți de dezlegarea misterului aritmetic, grație ipotezei neverosimile că numărul nu e doar principiul intern al armoniei universale, dar pe deasupra e temeiul a toate. Să recunoaștem, intuiția e enormă prin contrazicerea bunului-simț, numărul fiind o abstracțiune seacă din care nu te aștepți să iasă concretețea pipăibilă a lumii
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]
-
capătul puterilor și oferind astfel animalului hrană pentru câteva zile. Unidirecționalitatea vânătorii tradiționale era în acest fel suspendată. Omul vâna animalul în aceeași măsură în care animalul îl vâna pe el. Graful nu mai contenea să povestească expediții ce păreau neverosimile. În pădurile Engliterei ademenise, cu ajutorul fecioarelor, licorni îndrăgostiți, pentru a pune mâna pe roș-alb-negrul și spiralatul corn unghios, ce te face imun la veninuri și insensibil la dureri. Aceeași slăbiciune o speculase și la vânarea cerbilor. Primăvara, cu o cochilie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
dirigenție începe să capete pentru Dumitru Dascălu o desfășurare de videoclip, în care percepțiile se amestecă în chip neașteptat cu imaginile într-o succesiune obositoare și stresantă. Trăiește senzația că pe retină i se proiectează concomitent două filme, unul mai neverosimil decât celălalt. La un moment dat are impresia că se află în fața clasei a IX-a de acum... și discută cu elevii despre „factorii dezvoltării personalității: ereditatea, mediul, educația”. Care dintre acești factori este mai important? Ce întrebare stupidă! E
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
pe un ton prudent. Ceva care să justifice incidentul. — Dar numai celui mai blond, preciză celălalt. — Desigur, Excelență. Alatriste și bărbatul cu capa neagră schimbară o privire profesională, consultându-se parcă asupra Înțelesului cuvântului Înțepătură și asupra posibilităților - mai degrabă neverosimile - de a deosebi un blond de altul În toiul unei Încăierări și al nopții. Închipuiți-vă tabloul: sunteți domnia voastră atât de amabil să veniți aici unde bate lumina și să vă dați jos pălăria, mulțumesc, văd că sunteți cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În unele momente, îl stînjenea sentimentul de fericire care îl cuprinsese. - Liuda, Liuda, spuse el, ia gîndește-te numai, să știi că eu nu m-am căit, nu m-am închinat, nu i-am scris scrisori. El însuși, el a telefonat! Neverosimilul se înfăptuise! Intensitatea celor petrecute era colosală. Să fi fost el, Viktor Pavlovici, acela care se zbuciumase, nu dormise nopți în șir, tremurase completînd formulare, se apucase de cap gîndindu-se la ce s-a vorbit despre el la consiliul științific
Vasili Grossman - Viață și destin by Laurențiu Checicheș () [Corola-journal/Journalistic/6442_a_7767]
-
se adaugă o presiune suplimentară: e legat afectiv de Murillo Ponti. Refuză, deci, comanda și încearcă să afle cu ce și pe cine a putut supăra tânărul autor. Bineînțeles, reia, pentru aceasta, legătura cu Cristina (prilej pentru alte efecte de neverosimil: discuții dintre cele mai „periculoase” se poartă, absolut imprudent, prin email). Intervine, firește, o nouă serie de complicații: aflată într-un mariaj luxos, dar nefericit, tânăra de odinioară, încă pasionată de literatură și aproape alcoolică ascunde la rândul ei povești
Ezitările artistului la tinerețe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3181_a_4506]
-
decât i s-ar cere. E și cazul acestui Carlos Murillo Ponti, pe care Marin Mălaicu-Hondrari îl construiește cu remarcabilă finețe: debordând de talent, însă supus pericolelor vârstei. Inventariam mai sus câteva din scenele pe cât de antrenante, pe-atât de neverosimile. Constantin, Cristina și Carlos (personajul) trăiesc în plin exces de intensitate vitală. Culmea e atinsă atunci când Cristina, urmărindu-ș i minuțios senzațiile, ajunge să citeze, pentru un plus de precizie, dintr-un volum al Angelei Marinescu (exact așa !) apărut chiar anul
Ezitările artistului la tinerețe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3181_a_4506]
-
fazele inițiale). Cea mai de răsunet tribună a fost Congresul pentru libertatea culturii, din 1950. Atmosfera politică încinsă de atunci, marcată de procese și de scandaluri cu urmări dramatice și de polarizarea până la ură și crimă a pozițiilor, poate părea neverosimilă, caricaturală, celor care au deschis ochii asupra lumii în vremuri mai putin marcate de încrâncenări și fanatisme. Moscova regiza în țări-satellit, începând cu Ungaria, procese soldate cu măcelărirea liderilor comuniști căzuți în dizgrație. în Franța, deși nu se lăsau cu
Maniheism la două capete (3) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6252_a_7577]
-
de memorialist, eseist, istoriograf nu mi-a apărut altminteri decît un produs de scriitor deplin, cu o solidă înzestrare, emergență a muzei și nu a vreunui compromis estetic sau de altă natură. După cum nici strădania de foarte stăruitor cercetător, aproape neverosimilă pentru un om cu altă 9specia-lizare, e departe de a-i știrbi ținuta literară, de a-i prejudicia emoția subtilă strecurată între liniile tot timpul caligrafic cumpănite. Și încă o notă bună pentru d-sa. Cu toate că extrem de atașat de locul
O carte somptuoasă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8400_a_9725]
-
la o mătușă a ei, unde s-a căsătorit cu un comerciant de cereale, îndrăgostit de Hilda din prima tinerețe și rămas neconsolat după căsătoria ei cu Ludwig. Noua căsătorie este deci împlinirea unei iubiri juvenile. Prozatorul inserează senzațional și neverosimil informații despre dispariții misterioase și rupturi temporale, ca în proza lui Mircea Eliade, fără să aibă însă capacitatea speculativă a acestuia sau un vizionarism adecvat. Miza lui Ury Benador este una psihologică. Va profita de jurnalul Hildei (pe care nu
Gelozia maladivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11185_a_12510]
-
multe personaje - reale sau fictive, autori sau subiecți - care să poată fi asemuite cu Claude Lanzmann. Cartea lui de memorii, Le lièvre de Patagonie (Iepurele din Patagonia), Gallimard, 2009, este o colecție de situații de viață și de aventuri raportate neverosimil la un singur om, la un anume Claude Lanzmann, dotat cu prea multe fețe, cu prea multă vitalitate, cu o istorie prea complicată ca să aibă coerență, să încapă într-o structură. Din 1925, anul nașterii lui, încoace, Claude Lanzmann și-
Sub semnul adorației by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5939_a_7264]
-
Peste cîțiva ani, compromis ca profesor și atins de coptura nebuniei, Nietzsche va renunța la învățămînt, punînd punct unei cariere ce începuse meteoric și se termina lamentabil. Partea publică a vieții i se încheia, dar începea cealaltă parte, a fierberii neverosimile la o tensiune de profet luminat, genul de apostat războindu- se cu valorile unei lumi din care boala îl împiedica să facă parte. Dar la Bayreuth, în preajma Paștelui din 1873, în spiritul lui Nietzsche mocneau umori mai senine: la cererea
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
Cînd am încasat prima bătaie zdravănă, am înțeles că nu trăiesc de pomană.ť" (p. 16) Alexandru Pascal, nepotul lui Teofil, este un fost dizident, arestat la începutul anilor '80 pentru că a introdus în cutiile poștale manifeste anti-Ceaușescu. Scapă însă neverosimil de ușor, pentru că soția sa Gilda și-a oferit serviciile sexuale mai multor șefi de partid și din Securitate. În partea acțiunii sale eroice, idealiste, Alexandru are ceva din Radu Filipescu. G.C. Trușcă este omul marilor inginerii financiare. Suferind de
Marea debusolare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11249_a_12574]
-
examinare riguroasă, fondul originar stabil al caracterului ioanidian ni se revelă în candoarea omului rămas un copil, în ciuda complexității sale cu totul neobișnuite. Într-adevăr, tot ce săvârșește arhitectul, până și malițiile și vicleniile, dezvăluie o detașare, o dezinvoltură aproape neverosimilă la un adult, iar ceea ce pare la el mizantropie este, în realitate, doar nonconformism. Când vorbește despre "esența vieții reale" cu amara repulsie, afirmând incompatibilitatea dintre aceasta și lumea sa ideală, arhitectul - suflet plin de candoare - se referă concret la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
erau, de fapt, ai altcuiva care îl urma. îl trecură fiorii. Se lipi de un gard viu și așteptă. Pașii străini șovăiră, apoi își continuară cu hotărîre drumul. în obscuritatea înnourată a ceții, apăru o umbră care degaja o densitate neverosimilă de negru, apoi silueta zveltă a Rimei trecu pe lîngă el, aruncîndu-i doar o privire scurtă. El alergă după ea și o strigă bucuros: Rima! Eu sînt! — Așa, deci. Te căuta Provost Dodd. — Cine-i Provost Dodd? întrebarea fusese formulată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
șenalelor cu o exaltare și un sentiment de vinovăție intense, pînă ajunse într-un loc în care copacii creșteau din iarba moale de lângă pagoda unei fîntîni ornamentale. Pajiștile cenușii, cu galaxiile lor întunecate de margarete, siluetele copacilor și fîntîna erau neverosimil de diferite de cele pe care le văzuse cu cîteva ore înainte, cînd se întorsese de la școală. Pășind peste o plăcuță cu „Nu călcați iarba“, se duse la un copac în care dorise întotdeauna să se urce. Nu avea nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am intrat în acel tunel de case neliniștitoare mergând cu pași mici, încercînd din răsputeri să recunosc, să reconstitui, să retrăiesc. În cele mai adânci vise mai întrezărisem ceva din porțiunea asta complet zidită a vieții mele. Și atunci ambiguu, neverosimil, colat cu alte obiecte disparate, din alte straturi ale minții. Mergeam cu sentimentul că-naintez prin propriul meu creier, că nimic nu era real, sau că peste realitate se suprapunea, ca o proteză dentară peste niște cioturi pilite de dinți
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]