5,414 matches
-
de neverde și-o sete de imberbi și solidari, Păianjeni ațâțați de bezna verde a iazului mustind în premolari. Un peisaj cu urme de marasme, Îmi umple irișii ca pe un gol. Și-aș vrea la iarnă, să-mi mai ningi în basme cu renii tăi, imaginând un pol. Referință Bibliografică: DESFRUNZIRE / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2064, Anul VI, 25 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marioara Nedea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
DESFRUNZIRE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383848_a_385177]
-
compot și gem Voi aștepta cu calm, și pe alese Am să adun gutuile din pom Mușca-voi din gutuie, să o doară ! N-am să mă tem de tenta amăruie Căci am poftit-o chiar din primăvară Când mă ningea, cu floarea de gutuie Și isprăvind cu galbena gutuie Suratele i le așez frumos la geam Să vada toate cum poate să fie Ca să poftești la fructul de pe ram Veni-va vremea toamnei ca să plece Gutuile lăsându-mi-le-n dar... Parfumul lor
PARFUM DE GUTUIE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383857_a_385186]
-
capul și făcea cu mâna strigând: -Mergem la munte, la zăpadă multă și aer curat, bucurați-vă , copii. Cine nu merge, voi? Vă promit că vă aduc un brad plin de omăt , așteptați-mă aici? Ce rece era, ploua ai ningea! Deodată simți că umărul îi era atins de o mană parcă electrizata și deschise larg ochii: lângă ea se află, înalt și spătos, plin de zăpadă, cu o fată sigură și calmă, mecanicul din vis: -Doamna, fiul dumneavoastră se simte
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
Toate Articolele Autorului În doi durerea pare mai ușoară fiindcă amarul ei îl împărțim când câte un surâs ne oferim făcând să pară iarna primăvară. În doi nu ne mai pasă dacă plouă în jur cu lacrimi reci,că spaime ning, căci lacrimile dacă ne ating, pe ale noastre suflete par rouă. În doi speranța-i vie,visul zboară și-atâta timp cât o să ne iubim, doar daruri din destin o să primim și niciun trist regret n-o să ne doară. În doi și
ÎN DOI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383939_a_385268]
-
Acasa > Strofe > Atasament > TÂRZIU Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 1867 din 10 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Culoarea ochilor îmi spune Că nu ai nume... nu ai nume, Că strălucirea lor s-a stins De când a nins...de când a nins. Sufletul... suspină-n șoapte, E-atât de noapte... atât de noapte. Te-nvăluie în abur ceața, Nu-i dimineața... nu-i dimineața. Este apusul cald, curat Anost și gol...păcat...păcat! A mai rămas ceva...un pic? N-
TÂRZIU de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383946_a_385275]
-
Strofe > Atasament > TÂRZIU Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 1867 din 10 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Culoarea ochilor îmi spune Că nu ai nume... nu ai nume, Că strălucirea lor s-a stins De când a nins...de când a nins. Sufletul... suspină-n șoapte, E-atât de noapte... atât de noapte. Te-nvăluie în abur ceața, Nu-i dimineața... nu-i dimineața. Este apusul cald, curat Anost și gol...păcat...păcat! A mai rămas ceva...un pic? N-a mai rămas
TÂRZIU de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383946_a_385275]
-
din ierbi covor de-acolo vin ! *** Blestemul Dragobetelui blestemat sunt să mă țes nou veșmânt pe corp ales vânt să-ți fiu să te adie pe sânii-ntăriți sub ie rouă-nrourată crudă pe trupul de paparudă apoi raze calde ninse peste picături prelinse să te ardă ca de focuri cerc de brațe pe mijlocuri să te zbați să simți arsură când te-oi săruta pe gură să te-ascunzi ca luna-n nori când te-oi lua de subțiori unde
DRAGOBETE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383960_a_385289]
-
tâmpla-ți caldă O adâncești îngândurat Privirea ți-e pierdută, fadă, Pe unde ești? Când ai plecat? Unde-i lucirea ce furase Un colț de-albastru de pe cer , Și unde-i zâmbetul pe care Îl adoram , copil stingher? Zăpezi te ning și-n gând și-n suflet Mâhniri ce stau să răbufnească Te strâng la piept și simt în tine Toată durerea omenească. Nu plânge, iarna de pe creste Va coborî cu ghiocei Și săruta-va la fereastră Frumoși albaștri ochii tăi
LACRIMĂ ÎN IARNĂ de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383983_a_385312]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ZBOR Autor: Cora Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 1865 din 08 februarie 2016 Toate Articolele Autorului ZBOR În nopțile cu lună plină când ninge floare prin grădină, când genele sărută vise și sufletele de iubire sunt cuprinse... Pe jilavele urme ale ploii ne-om ridica încet către senin. Și vom zbura,atunci, precum cocorii spre miazăzi, urmând să revenim la cuibul nostru agățat în
ZBOR de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384000_a_385329]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > AMINTIRI Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 1865 din 08 februarie 2016 Toate Articolele Autorului AMINTIRI Îmi ninge soarele-n păr Amintiri, vise din copilărie În șuvițe zâmbesc flori de măr Amintiri ce au fost și n-or să mai fie Mi-e dor de nopțile târzii Când ne jucam sub clar de Lună În timpul când eram copii
AMINTIRI de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384004_a_385333]
-
fi măsurată decât cu sufletul. Zile, ore sau secunde stau sub semnul misterului existențial. “Degeaba-ți spun că nu există mâine,/ Tu uiți că a trecut un veac de ieri,/ Că nu s-a copt nici grâul de sub pâine,/ Că ninge iarna peste primăveri.”. Așa arată implacabila fatalitate în viziunea autorului : “Când inima s-a îmbătat în sânge,/ Cireșii fără floare nu dau rod,/ Nu poți să cânți când sufletul îți plânge,/ Nu poți să râzi în vreme de prohod.” ( Implacabila
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
nr. 1874 din 17 februarie 2016 Toate Articolele Autorului dor dor-odor mă doare dorul sânge sângerând doară dor și-adorm dorințe cântecul cântând. dar o văd și trece norul dorul liniști liniștind. *** mai rabd un dor pe coapsa ta voi ninge mângâiere de ghiocei cernuți pe iarba udă stârni-voi dans nebun de paparudă torcând în negrul nopții mlădiere adie voaluri dezvelindu-ți nurii ademenind poftiri de trup măiastru înveșmântată-n astre și albastru vârtej pierdut în freamătul pădurii mai rabd
DORUL [PARTEA I] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384027_a_385356]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ÎMI TROIENESC DORINȚELE SUB VERSURI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Ce viscol ai stârnit în iarna asta! Ce groaznic ninge peste un cuvânt, Ce-l am în suflet și-mi va fi năpasta, Ce duce-o-voi cu mine în mormânt! Îmi troienesc dorințele sub versuri Și oameni de zăpadă-mi pun pe cale. Jaloane pentru miile de sensuri, Desprinse din
ÎMI TROIENESC DORINŢELE SUB VERSURI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384014_a_385343]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > DIN ILUZORII OAMENI DE ZĂPADĂ ... Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1865 din 08 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Se termină o iarnă de romanță Sporind în mine vârste cuvenite, Cu fulgii ninge-n suflet și-o speranță, Că nu-s prea iute tâmplele albite. Din iluzorii oameni de zăpadă Clădit-am vreme lungă stări de suflet, Atunci când ochii-nchiși cercau să vadă, Că vii printre nămeți cu linu-ți umblet. Dar stratul de
DIN ILUZORII OAMENI DE ZĂPADĂ ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384052_a_385381]
-
Acasă > Strofe > Atașament > SFÂRȘIT DE POVESTE... Autor: Dorina Omota Publicat în: Ediția nr. 1867 din 10 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Se-aștern nămeți pe visele noastre, Ninge cu durere și cu dor nespus, Unde-s azi tăcerile albastre? Clipele frumoase pe unde s-au dus? Viscolul durerii bate la fereastra Ochiului rănit de-atât interzis... Florile iubirii se usucă-n glastra, În care cândva dragoste au scris
SFÂRȘIT DE POVESTE... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384046_a_385375]
-
cu dor nespus, Unde-s azi tăcerile albastre? Clipele frumoase pe unde s-au dus? Viscolul durerii bate la fereastra Ochiului rănit de-atât interzis... Florile iubirii se usucă-n glastra, În care cândva dragoste au scris! Și încă mai ninge cu fulgi de tăcere, Flori de gheață plâng în suflet la noi, Chiar și amintirea că un abur piere Mâine vom uita că eram doar doi! Și uite așa s-a sfârșit povestea; Zăpadă uitării un vis ne-a furat
SFÂRȘIT DE POVESTE... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384046_a_385375]
-
vrei să pleci cu mine.Să mă chemi... Cum aș zbura pe marea de Lumină! Mi-s ancorele fara sol.... S-au stins... Și transformate-n aripi, vor să vină Să fiu zapada ta din alb de vis... Doar dacă ninge, ninge infinitul Peste-amândoi cu daruri nelumești- Aștept să cadă primii fulgi, iubite, Și-nzăpezit de ei, ...să mă iubești! Shanti Nilaya Referință Bibliografică: Primii fulgi / Shanti Nilaya : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1392, Anul IV, 23 octombrie 2014. Drepturi
PRIMII FULGI de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384136_a_385465]
-
să pleci cu mine.Să mă chemi... Cum aș zbura pe marea de Lumină! Mi-s ancorele fara sol.... S-au stins... Și transformate-n aripi, vor să vină Să fiu zapada ta din alb de vis... Doar dacă ninge, ninge infinitul Peste-amândoi cu daruri nelumești- Aștept să cadă primii fulgi, iubite, Și-nzăpezit de ei, ...să mă iubești! Shanti Nilaya Referință Bibliografică: Primii fulgi / Shanti Nilaya : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1392, Anul IV, 23 octombrie 2014. Drepturi de
PRIMII FULGI de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384136_a_385465]
-
-n fărâme să se rupă. M-am rătăcit și nu mai știu pe unde aș mai putea ieși spre mântuire, când nici ecoul nu îmi mai răspunde la mult prea obosita-mi tânguire. Din cerul negru s-a pornit să ningă și frigul care-ncepe să se lase va reuși-nsfârșit să mă învingă și să-mi pătrundă-n sânge și în oase. Mai e puțin și-or să apară-n haită înfometații lupi care de-o vreme vor să-mi scurteze
DE-O VIAŢĂ URC DIN CE ÎN CE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383342_a_384671]
-
vreme bună vine-n zână arătoasă, purtând petale-n cunună. Când vremea-i capricioasă, cu lapovițe și ninsori, nu mai vrei să ieși din casă, puterea cu ea să-ți măsori. Înbrăcată-n haină nouă, vremea este schimbătoare. Într-o zi ninge sau plouă, în alta e cald și soare. Când zăpada se topește de o vreme însorită, cu zăpadă fulguiește iarna pe iarbă-ncolțită. Peste munți și văi se-așterne omăt nou, să amorțească mugurii de aspră vreme; pe flori să le
Editura BabelE DIN MITOLOGIA POPULARĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383354_a_384683]
-
ălor mici năzdrăvăniile știute, meșterea întruna la o șuierică. Părea că n-avea s-o termine curând, așa de îndatorat se-arăta înfățișării acesteia. Întrebat de vreun îndrăzneț care-i zăbava, zicea că fi-va până la urmă o minune. Atât. * Ninsese și-acum duium peste bordeie, ca-ntotdeauna. Poclada așternută scânteia, făcând din Cer noaptea o boltă de poveste cu ce a fost... Fumurile adăposturilor tremurau sfielnic în aerul tare. Locul părea de basm, oprit într-un ceas al așteptării... În
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
povești și să te-ascult înfiorat de bucurie că retrăiesc acel demult sperând c-ar mai putea să fie. Să ni se facă iarăși dor de-a alerga desculți prin lanuri intrând voioși în viitor cu-aceleași tinere elanuri. Să ningă florile de tei peste iubirea noastră nouă, uimită că în ochii mei se-așterne a speranței rouă. Să se-mplinească tot ce-a vrut iubirea noastră minunată, când locuiam într-un sărut și nu-n acest „A fost odată !“... Și
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383363_a_384692]
-
cheamă vântu-n depărtare, Să culeagă dintre ramuri frunzele care-au murit. Și pe trena ei brumată strânge frunzele-amorțite, Dorul meu de vara dusă cu toți macii din câmpii, Ia cu ea tristețea lumii lăsând iarna să mă-nghețe, Să mă ningă cu colinde și cu glasuri de copii. Te privesc cum pleci tăcută, toamnă, tu, cu-al tău veșmânt, Picură din ochi ca ploaia lacrima-mi ce te petrece... Din văzduh încep să cadă fulgii grei peste pământ, Când pe suflet
SFÂRȘIT DE TOAMNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383419_a_384748]
-
soarele le-a pus la cap lumină... S-au înroșit de dorul verii teii, Și plâng cu frunze roșii pe pământ, Se sparg pocnind castanele pe drumuri, Când smulse sunt pe aripe de vânt... Mă fugărește vântul prin poieni, Mă ninge-n păr cu frunze ruginii, Ascult foșnitul codrului pe moarte, Și tânguitul ierbii din câmpii... 3 NOIEMBRIE 2016 Referință Bibliografică: EMOȚII DE TOAMNĂ / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2134, Anul VI, 03 noiembrie 2016. Drepturi de Autor
EMOȚII DE TOAMNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383417_a_384746]
-
Și-n fața pruncului smerit și-a aplecat atunci genunchiul... Și a promis c-o veșnicie va duce daruri la copii Și lumii-ntregi, după putere, va face multe bucurii... Copila râde și din brațe coboară, merge la fereastră... Afară ninge liniștit cu fulgi pufoși din bolta-albastră. Pe geam lipește clopoței tăiați cu foarfecu-n hârtie Și lung privește pe fereastră gândind că Moșul o să vie... În tindă se aude -ncet un pas necunoscut...străin - Găbiță, tu te-ai înșelat...credeai că
POVESTE CU MOȘ CRĂCIUN de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383486_a_384815]