4,446 matches
-
să-l cunoaștem și care din oraș nu știe decât ce ieșea în calea mașinii, va putea acum să-și petreacă timpul plimbându-se, rătăcind, scuturându-și penele, expresie figurată și caricaturală care trebuie să vină din vremuri trecute când nobilii și domnii de la curte aveau pene la pălărie și ieșeau să se aerisească cu ele fluturând în vânt. Are la dispoziție și parcurile și grădinile publice ale orașului unde vârstnicii obișnuiesc să se adune seara, oameni care au figura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
când am încercat să exprim eu această nedumerire au trecut peste ea. Anton a lansat într-o zi bănuiala că Bătrânul paralizase (Nelson a fost de părere că poate orbise, iar Dominic le-a povestit că văzuse la bar un nobil decăzut care dase în mintea copiilor) și că se închisese în sala cu oglinzi ca să nu se compromită. Dar asemenea presupuneri extreme intrau repede în desuetudine. Un oarecare interes a stârnit în schimb ipoteza că Bătrânul plecase poate într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
despre confreriile masonice ca despre niște corporații care datează de acum patru mii de ani, de la fondatorii Templului lui Solomon. Iată motivele mascaradei masonice, șorțul, dreptarul, ciocanul. Dar poate că tocmai prin asta masoneria ajunge la modă, Îi atrage pe nobili, prin arborii genealogici pe care-i lasă să se Întrevadă, dar și mai mult le place burghezilor, care nu numai că se pot reuni de la egal la egal cu nobilii, dar sunt chiar autorizați să poarte sabia de ceremonie. Mizerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
tocmai prin asta masoneria ajunge la modă, Îi atrage pe nobili, prin arborii genealogici pe care-i lasă să se Întrevadă, dar și mai mult le place burghezilor, care nu numai că se pot reuni de la egal la egal cu nobilii, dar sunt chiar autorizați să poarte sabia de ceremonie. Mizerie a unei lumi noi care se naște; nobilii au nevoie de o ambianță unde să intre În contact cu noii producători de capital, iar ceilalți - vă-nchipuiți - caută o legitimare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să se Întrevadă, dar și mai mult le place burghezilor, care nu numai că se pot reuni de la egal la egal cu nobilii, dar sunt chiar autorizați să poarte sabia de ceremonie. Mizerie a unei lumi noi care se naște; nobilii au nevoie de o ambianță unde să intre În contact cu noii producători de capital, iar ceilalți - vă-nchipuiți - caută o legitimare“. „Dar se pare că Templierii ies la iveală după aceea“. „Cel care stabilește primul un raport direct cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fel, Susan este obișnuită cu modul acesta al lui Tiffany de a evita discuțiile de familie. Milena dezvoltă mai departe teoria ei despre frumusețea post-comunistă. — Mitul fundamental al Boemiei este foarte interesant. Șeful triburilor era o femeie, prințesa Libusa și nobilii au forțat-o să-și ia un soț, ceea ce a stîrnit revolta tuturor femeilor. I s-a spus Războiul Fecioarelor și a durat foarte mulți ani, dar, din nefericire, bărbații au Învins și au Întemeiat o dinastie care a domnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se poarte așa?“ De ce nu au deprins toleranța? Chestiunile reale, locale ar trebui să treacă Înaintea imperativelor din lumea vechea legate de sînge și răzbunare. Avem nevoie de sisteme de Înregistrare a electoratului și de taxe pentru canalizare, nu de Nobili Ucigași a mii de suflete.“ Editorialistul pare foarte familiarizat cu retorica naționalistă. Susan ajunge exact În momentul În care Wakefield Își Înfige furculița În ouăle Benedict. Și ea pare să nu fi Închis un ochi toată noaptea. Îi face loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
al Centrului” -, diferența plebee, provincială, „balcanică” și „barbară” a tînărului român: „spre deosebire de Ball, de Arp și de mine, Tzara nu crescuse la umbra umanismului german. Nici Schiller, nici Goethe nu i-au spus vreodată, în orășelul lui natal, că frumosul, nobilul, binele trebuie sau pot să conducă lumea (...) un barbar de cel mai înalt nivel mental și estetic” (Richard Huelsenbeck, Memoirs of a date Drummer, The Viking Press, New York, 1947, apud. François Buot, Tristan Tzara. Omul care a pus la cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
urma urmei, sunt fată. Dacă îmi place un bărbat... — Există și așa ceva? — S-ar putea. Îi făcea o deosebită plăcere să-l vadă bosumflându-se. Știindu-l mâhnit, simțea o nevoie și mai arzătoare să rănească orgoliul acestui pui de nobil îngâmfat. — Cine? întrebă el cu voce spartă. Doar nu-i vorba de francezul acela, sper. — Francezul? — Da, Monsieur Gaston. Tomoe a râs cu atâta poftă, că s-a întors și chelnerița spre ea, uimită. Până și Ōkuma a izbucnit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
văd că aici este destul spațiu ca să-ți demonstrez că nu sunt așa cum crezi. Toți s-au uitat la mine mirați. - Sunt unul dintre oamenii de la cancelaria ducală, un om liber, și cutez să te sfidez, chiar dacă nu sunt un nobil longobard, am adăugat. Rotari a încercat să mă potolească prin semne discrete. Faroald mă fixa mijindu-și ochii. Adalingul s-a ridicat, a venit lângă mine cu pași domoli și mi-a poruncit: - Ridică-te! Era un munte de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe a sa: nu era încețoșată sau pradă demenței celor bătrâni, ci doar învăluită în cenușiu între trandafiriile pleoape căzute. Aș fi vrut să evit întrebarea, dar el a stăruit, așa că i-am spus ceea ce știam: - Este vorba despre un nobil arab care a studiat și a călătorit mult la viața lui. Zice că i s-a arătat de mai multe ori Arhanghelului Gavril, care i-ar fi dictat o nouă credință ce-ar urma să fie răspândită în lume. Începând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
înțepător și puteam cel puțin să respirăm în voie fără să tușim. Ariald a observat jegul unsuros depus pe tot ce era acolo și a strâmbat din nas. A sosit și hangiul, un albinos strabic și molâu, cu mers legănat. - Nobili longobarzi, ce pot să fac pentru voi, căci locuri de dormit nu mai sunt? ne-a întrebat. - Mâncare ai? a întrebat Ariald. Bărbatul a arătat spre vatră, unde se frigeau la proțap o jumătate de duzină de iepuri sălbatici. - Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la intervenția lui Cipriano, episcop catolic de la Grado, exarhul Isacco făgăduise să înceteze orice act de dușmănie față de longobarzii din ducat. Pentru a pecetlui acest angajament, Isacco i-ar fi adoptat pe duci printr-un om de încredere al său, nobilul Gregorio. - Patriarhul arian de Aquileia ce crede despre toate astea? - Venerabilul Marciano a încercat să-l convingă cu sila pe Grasulf să nu fie de acord cu adopția. Grasulf, la rândul său, a trimis o scrisoarea exarhului, cerându-i cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
salut. Doar soclurile zeilor Antichității erau fie goale, fie înzestrate cu cruci. Pe scara de marmură a palatului consular ne-a ieșit în întâmpinare solul exarhului, cu suita lui foșnitoare de mătase și scânteind de aur și de pietre prețioase. Nobilul Gregorio era un individ care prefera să stea jos. Fapt e că, fiind de la brâu în sus un bărbat normal, avea picioarele ridicol de scurte, astfel că stând jos sau în picioare era la fel de înalt. Poate că de-asta longobarzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
chel. Surâdea, arătându-se încântat că ne veda. M-am uitat în jurul meu și am scrutat chipurile oamenilor de rând veniți să caște gura, ciudat de tăcuți. Ne fixau cu pizmă, șușotind între ei. Gregorio ne-a spus: - Fiți bineveniți, nobili longobarzi! Avea mușchii încordați și încerca să nu-i scape nimic. Am observat doi funcționari care ne numărau, străduindu-se totuși să nu bată la ochi. Unul din ei s-a apropiat de sol imediat după ce acesta i-a îmbrățișat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
gâtul meu, mi-a zis: - La prima vorbă pe care-o scoți, îți iau gâtul. N-aveam ce face decât să mă uit. L-am văzut pe Gregorio ieșind pe o ușă laterală a palatului consular, urmat de suita de nobili. S-au oprit în vârful scării așteptând, el a luat loc pe un jilț-litieră, și ceilalți au rămas în picioare în spatele lui. Prin ieșirea principală și-au făcut apariția Taso și Kakko, urmați de luptători și de longobarzi. Între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spre străvechile bazilici și spre biserica Sant’Apollinare. Orașul pe care Ravenna l-a văduvit nu numai de însemnătate, dar și de episcopat era bine zidit și avea o garnizoană care să-l apere; se afla încă la cheremul acelor nobili și preoți care la Ravenna erau considerați de mâna a doua. Nevoiți să-și plece adesea capul și să-și țină gura acolo, aici își dădeau aere și vorbeau ca niște pontifi, încercând să se-ntreacă în faimă. Voind fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vanității, adică tocmai de ceea ce aveam nevoie. M-am apropiat de el curios, numindu-l „reverendissime“. A catadicsit să se oprească și să mă asculte binevoitor. - Aș vrea să-ți cer un sfat, i-am spus. Cred că ești un nobil ocrotitor al pelerinilor. La Ravenna am aflat că nu departe de-aici există un loc sfânt demn de vizitat, o mănăstire ce se bucură de favorurile unui om important. Noi venim din orașul Oderzo, și câțiva cuvioși creștini ne-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
întâmplat cu multe veacuri în urmă în Germania. Prin voința lui Faroald și a lui Rotari, fâșiile care împodobesc tivurile veșmintelor mele poartă de atunci culorile celor din neamul Ariberti. Au sosit soli care mă invitau la rege și la nobilii care-și recăpătaseră fiii, dar am refuzat politicos toate invitațiile. Și asta nu din modestie, ci din viclenie. La domeniu eram ferit nu doar de propria slăbiciune, ci și de invidia și de supărarea pe care o stârnisem în sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
întors plin de respect și de onoare. Chiar dacă mai erau unii oșteni de vază care nu se bucuraseră de șansa mea, nici unul n-a îndrăznit să întoarcă spatele banchetului organizat în cinstea noastră și la care au luat parte toți nobilii longobarzi. Până și Grasulf m-a felicitat, Gisulf m-a lăudat în fața tuturor pentru curaj și iscusință, declarând că mă voia în consiliu. Eu, care preferam să nu-mi fac dușmani în nicio tabără, am refuzat, scuzându-mă că misiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
zile femeile puțeau precum o cangrenă. Când un tarhan s-a apropiat de o tânără la vremea popasului ca să-i facă felul, a dat înapoi brusc, strâmbându-se scârbit și înjurând. S-a întors însoțit de hagan și de alți nobili. După ce au adulmecat femeile și au vorbit ceva între ei, Bayan m-a întrebat: - De ce duhnesc așa? M-am arătat mirat, am adulmecat și eu o femeie și am răspuns. - Nu duhnesc, miros în felul ăsta fiindcă nu s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
exercitându-și puterea din mănăstire, întreținea relații epistolare, secrete și necontenite, cu papa Onoriu și cu Dagobert, regele francilor. Își păstrase de asemenea importante relații politice și-și folosea propriul patrimoniu pentru a-și asigura fidelitatea a numeroși duci și nobili din regat. Intrigată probabil de faptul că eram atât de faimos încât să fac vulpea să dea vina pe nevăstuică că fură găini din coteț, a trimis după mine, invocând motivul că vrea să-mi ceară sfatul în privința unor podoabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aș fi vrut să merg la Ierusalim sau să-mi petrec în liniște câteva zile în satul natal, ascultând lungile povești ale bătrânilor. Dar Calinic m-a convins să merg cu el la Bizanț, unde voia să propună invenția unui nobil pe nume Giuliano, care, cel puțin din epistole, părea interesat să finanțeze anumite proiecte. Întâmplarea a vrut să fie vorba despre același Giuliano căruia regina Gundeperga mă recomanda printr-una din scrisori. Coincidență extraordinară și nu prea, căci, așa cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Slujitorul Callisto a observat tot ce s-a petrecut. Nu i-am spus să mă scutească de prezența lui în timp ce negociam. După ce evreul a plecat, promițând să-mi aducă banii până la apusul soarelui, o sumă, după părerea lui, suficientă unui nobil să se descurce vreme de două săptămâni, Callisto a devenit brusc umil. - Domnule, m-a întrebat, pot să vă mai fiu de folos cu altceva? I-am răspuns că aveam nevoie doar de un bărbier și de cineva care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că gustul meu barbar nu reușea să prețuiască lucruri atât de rafinate sau poate și din cauza așteptatei răzbunări a lui Flaviano. Teatrul era mult mai mic, cu nu mai mult de o mie de locuri. Și publicul era altul, numai nobilii și bogații orașului. Loja imperială era împodobită cu ghirlande și ocrotită de o cortină de purpură cu borduri de aur. Giuliano m-a așezat alături de el, în rândul din spate al lojei pe dreapta, în mijlocul celei mai distinse nobilimi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]