1,105 matches
-
ani. Dar el n-o să pretindă niciodată că e autor. Anarhist. Doar personaj. Eventual. E o mare tâmpenie să te dai azi anarhist. Anarhiștii sunt astăzi conformiștii perfecți. Cănd istoria și-a pierdut sensul, când absolut nimic n-are vreo noimă, singura dovadă de nonconformism e să încerci să fii coerent. Să spui ceva coerent. Să te declari anarhist nu înseamnă câtuși de puțin că te opui sistemului, că ești un rebel. În felul ăsta doar îți declari apartenența la turmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
plecate dintre cei vii în floarea vârstei. Nici n-am putut s-o ating. Am ridicat mâinile ca la un pericol de ciumă și-n gând mi-am zis, chiar dacă știam că păcătuiesc: „Mai bine c-a luat-o Dumnezeu!“. Noima La un târg de carte, o situație, în felul ei comică, mi-a arătat câtă noimă încape chiar și în întâmplările care nu par să aibă vreouna. Spun că situația era comică „în felul ei“ deoarece, dacă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mâinile ca la un pericol de ciumă și-n gând mi-am zis, chiar dacă știam că păcătuiesc: „Mai bine c-a luat-o Dumnezeu!“. Noima La un târg de carte, o situație, în felul ei comică, mi-a arătat câtă noimă încape chiar și în întâmplările care nu par să aibă vreouna. Spun că situația era comică „în felul ei“ deoarece, dacă ar fi fost în felul meu, mi s-ar fi părut cu siguranță idioată. În nici un caz haioasă. Le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
profund suprarealist de nefericire cu urmări de durată. Punându-mă mental în locul lor, mi-am dat seama că aș fi recurs foarte probabil la niște răspunsuri la fel de stupide ca întrebările. Răspunsuri care, dacă nu rezolvau situația, îi dădeau totuși o noimă. Mirarea aceea nervoasă a persoanelor pe care nu le satisfăceau dotările toaletei te îndreptățea să le zici lucruri precum: „Da’ de ce vă trebuie oglindă, că vede toată lumea ce boccii sunteți?“, „La mămicile voastre acasă, când nu găseați oglinda, tot așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
simțit că ar fi explodat și și-ar fi revărsat toată umoarea neagră pe mine. La urma urmei, și eu tot aia le întrebasem, unde se afla toaleta. „Ei, și? veți spune. Unde-i morala?“ Ce morală? Ce schepsis? Ce noimă? Ce, parcă ar fi pentru prima oară când se petrec lucruri care ne otrăvesc existența, iar pentru ele nu există decât soluții cu pierderi și mai mari? Noima e că ar trebui să ne pregătim de foarte devreme pentru ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Ei, și? veți spune. Unde-i morala?“ Ce morală? Ce schepsis? Ce noimă? Ce, parcă ar fi pentru prima oară când se petrec lucruri care ne otrăvesc existența, iar pentru ele nu există decât soluții cu pierderi și mai mari? Noima e că ar trebui să ne pregătim de foarte devreme pentru ce-i mai rău, fiindcă răul poate să vină de unde ne așteptăm mai puțin. Cel la care ne așteptăm se cheamă ghinion. Tablou de la un general Clienții consignațiilor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mândrie. Nu-i chiar de colea să bați de mai multe ori o stradă fără să înțelegi nici de ce ai făcut-o și nici de ce o s-o mai faci. E genul de nonsens care, prin repetiție, începe să capete o noimă. Fără nici un motiv presant și serios, o stradă de pe planetă, un loc îndepărtat devenea, puțin câte puțin, un loc și al meu. În timpul ăsta, aș fi putut vizita un muzeu sau nu știu care monument faimos. Însă n-ar fi fost deloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe gât i s-a umflat o venă ca o sârmă albastră. Stăteam în picioare, fiindcă el se așezase pe scaunul meu, mă sprijineam cu spatele de dulap și doar din când în când mai piuiam câte o propoziție fără de noimă. Spaima mea își luase un aer de calm. Pesemne că a observat că în felul acesta n-o va scoate la capăt, fiindcă și-a schimbat tactica. A înghițit în sec, și-a șters fruntea cu dosul palmei, a declarat
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
la orice treabă făcută prin casă. Bunica își îngăima rugăciunile pentru sine. Mama s-a pus pe robotit până la epuizarea fizică totală. Iar tata pe băut, până ce i se muiau picioarele și limba i se-mpleticea. Iar eu nu deslușeam noima lucrurilor, dar pricepeam afectiv totul din această surpare fără cuvinte, împerecheată cu tăcerea. Mă-nvârteam și mă suceam de colo-colo, singură cu mine însămi, vrând deseori să fug și să scap de ei și de mine. Mai și vorbeam cu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
trebui, poate, să astup cu țărînă gura acestui sfinx nesățios, ori să Încep să rîd ca un nebun, să-mi bat joc de rătăcirile mele și să uit. Însă ce ar rămîne din mine atunci? Un biet vagabond surîzÎnd fără noimă ca zeii, uitînd că a fost odată tînăr, a visat să fie curajos, În stare să-și privească destinul În față și să strige adevărul. Nu, singura mea glorie e sfinxul care mă va ucide. Din aceeași pricină pentru care
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Ce-a fost asta? Mă întind spre robot și apăs pe butonul Repetare. Vocea lui Robyn îmi ciripește exact același mesaj, iar ecranul robotului îmi aduce la cunoștință faptul că mi-a fost lăsat ieri. Dar... asta n-are nici o noimă. Nunta de la New York s-a contramandat. Mă uit dezorientată în jur, la apartamentul în semiîntuneric. Ceasul meu biologic e atât de dat peste cap, că ar putea fi absolut orice oră. Îmi târșâi picioarele în bucătărie să beau un pahar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
situație familiară critică, nu s’a prezentat Încă În activitate. Nu am un colectiv de muncă (subl.ns.)”. Atunci, cu ce secțiune de asistență socială a CDE-ului s-a unit cea condusă de femei?! Minciuni și frazeologie fără nicio noimă. Mai mult de atât, Gutman se plângea și de lipsa totală de suport politic din partea membrilor PCR, scriind următoarele: „Până nici comuniștii din CDE nu vin la ședință afară de vre’o (sic!, n.n.) doi”. Băgarea strâmbelor vizavi de „nedemni” căzuse
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
război, cineva pune Întrebarea: <<Va veni oare ziua În care oamenii vor Înțelege ce bine-i să trăiești În pace și liniște?>>”. Intervențiile În textele de mai sus ce au dus la eliminarea frazelor cu pricina aproape nu au vreo noimă și ne fac să ne gândim la cu totul altceva: oare Dej și ai săi siniștri tovarăși doreau un război mai abitir decât sovieticii?! Oare nu le plăcea pacea și liniștea?! De ce trebuia eliminată sintagma „secolul de aur”?! Din cauză
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
iulie a anului 1959 a reprezentat o cotitură importantă În activitatea de eliminare a textelor neconforme normelor comuniste În vigoare. Cu o singură trăsătură de condei a unui cenzor oarecare, autorul se trezea că lucrarea sa nu mai avea nicio noimă, scăzându-i mult din interes și intrigă. la data de mai sus, Împuternicitul de la Bârlad al DGPT primise adresa nr.3115 ce cuprindea noi instrucțiuni transformate În noi sarcini de serviciu care se adăugau celorlalte prezentate de noi În episodul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
niciodată în toane bune, dispozițiile sale nu sunt discu- tabile, și cei buni sunt supuși unor probe teribile și pedep- siți laolaltă cu cei răi atunci când greșesc. Turbarea este însă aici expresia unei furii fără obiect, o furie lipsită de noimă, de obiectivitate, dar care își caută obiectul. Este însă de ajuns să urmărim comportamentul șefului, unul într-adevăr sever, - însă nicidecum lipsit de motivație -, pentru a vedea că porecla este excesivă și că Lefter traduce în mod abuziv severitatea printr-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cot”, pe partea stângă a râului, se află satul în care m-am născut la 18 iunie 1922, dar nașterea mea a fost înregistrată pe 22 iunie. Denumirea de „pochină” pare inexplicabilă ca referire la relief, dar are totuși o noimă. Aceste insule înconjurate de un teren ce are un nivel mai jos cu câțiva metri, au fost donate de moșierul, care stăpânea aceste plaiuri, unor schituri sau mănăstiri pe care călugării făceau culturi de legume, viță de vie sau pomăt
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
local, și dorea să meargă la culcare, l-a întrebat pe unchiul Anton. „Mai vrei ceva tată”? Iar bătrânul i-a răspuns cu sfiială: „Eu știu, măi Costic? Parcă aș mai bea o țuiculiță”. Urmarea povestirii nu mai are nici-o noimă. La însemnările din noembrie 1989 adaog: „Moș Anton a plecat de mult dintre noi. Ionică e tot la Galați pensionar, iar bietul Costică stă paralizat de trei ani de zile”. Astăzi, 16 septembrie 2008, Costică e mort de 15 ani
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
care, în lipsa acestui amănunt, aș fi asimilat-o cu propriul meu trecut. Dar cum să admiți că în București, oricât de pitoresc și divers ar fi fost, era posibil ca o stradă oarecare să se cheme atât de ciudat, fără noimă, "Munții Gurghiului"? Ceva nu suna bine, ceva scotea povestea și personajul din realitate și confirma ficțiunea. Această rațiune parcă mă liniștea. Dacă nu ar fi fost acest minor amănunt, nu aș fi avut niciodată nici un dubiu că povestirea face parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
se ajunge la gara aflată la nouă kilometri. Începea să se însereze așa că, pătrunși de frig și umezeală, am luat-o pe jos. Îmbibată cu un soi de ciorbă noroioasă care trecea de bocanci, șoseaua se încolăcea în ocolișuri, fără noimă după mintea noastră. Am chibzuit s-o luăm de-a dreptul peste câmpul presărat cu movile de cârtiță care susțineau piciorul mai bine decât ciorba din șosea. Toate bune până ce, în câmpul monoton, fără de tufe ori copaci, ne-au tăiat
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Mircea Sandu sună ca un lied de Schubert interpretat la eșapament de basculantă. Dacă lirica omagială adresată șefului practicată de casier, bufetier și compania conținea destul umor involuntar printre iambii versurilor, proaspetele cugetări prezidențiale aparent n-au nici un fel de noimă. întîi, pentru că rostitorul lor e mai degrabă un pragmatic al grătarului decît un idealist al gîndirii. Să zicem, însă, că, într-un moment tensionat, în care cravatele roșii ale listei FIFA puteau fi oricînd sugrumate de existențialismul absolut al președinților
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
printr-o tristețe la fel de amuzantă. Într-o dimineață, a găsit ușa sediului sindicatului fotbaliștilor sudată. Fusese mazilit cu autogenul, fără alegeri, fără nici o decizie scrisă, în virtutea axiomei românești că sindicatele, dacă nu sînt mînă-n mînă cu Puterea, n-au nici o noimă. El nu fusese de al lor și, de cîte ori îl vedea pe Mircea Sandu, nu ezita să-i spună: „Ești ca regina Angliei. Ai trăsuri, bogății, dar nu deții nici un fel de putere“. Trăindu-și ultimii ani într-o
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
o noapte ce ar învălui-o și pătrunde. Dar, aici, asistăm la conferirea unui alt sens cuvintelor noapte și nocturn, la tranzitarea lor în alt plan de înțeles, la investirea lor cu o altă semnificație, la utilizarea lor cu o noimă originală și într-o accepție diferită. Astfel, în noul context, atunci când se rostește noapte, gândul trimite la ideea de întunecare sufletească și nu naturală, cosmică, la absența luminii lăuntrice a credinței autentice, iar atunci când se pronunță nocturn este evocată, de
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
bunătățile scrierilor și tăria sistemelor." Critica e o faptă românească de nevoie", zice aiurea același scriitor, deși știe bine că "poate va vătăma iubirea de sine" a unora, căci românii nu înțeleg două lucruri mai cu seamă: "porneala limbii și noima criticii". Și la între 1 "În politică nu suntem pentru utopii", zicea Kogălniceanu (Steaua Dunării, I). Dealtmintrelea, istoria României contemporane o dovedește. El era atât de mult om de stat, încît, răspunzând la învinuirea de "ideologie" adusă de Logofătul Petru
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
La parizieni, zice Taine, s-au dezvoltat în veacul al XIX-lea stări de suflet "necunoscute părinților lor... care până acum păreau străine rasei". Taine zugrăvește pe larg viața aceasta unică a Parisului, în care "visurile, teoriile, fanteziile, poftele fără noimă, poetice și bolnăvicioase, se îngrămădesc și se alungă unele pe altele ca niște nouri..." "Iată lumea pentru care scria Alfred de Musset; pe el trebuie să-l citești în acest Paris. Să-l citești? Îl știm toți pe de rost
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cot”, pe partea stângă a râului, se află satul în care m-am născut la 18 iunie 1922, dar nașterea mea a fost înregistrată pe 22 iunie. Denumirea de „pochină” pare inexplicabilă ca referire la relief, dar are totuși o noimă. Aceste insule înconjurate de un teren ce are un nivel mai jos cu câțiva metri, au fost donate de moșierul, care stăpânea aceste plaiuri, unor schituri sau mănăstiri pe care călugării făceau culturi de legume, viță de vie sau pomăt
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]