1,113 matches
-
forme lexicale, cuvinte compuse („omfăt” - copil, „călclegi” - călcător de legi) și expresii năstrușnice („moldovelinească”, „grădină florue”, „ilectră de fânear” ș.a.), în împerecheri nu rareori absurde („pomul lângă al său lapte”), înșiruite în fraze care par sau chiar sunt fără nici o noimă. Versurile lui P., numit de Mihai Eminescu „firea cea întoarsă”, sunt dintre cele mai stranii ce s-au iscodit în literatura română. SCRIERI: Urmări pe mormintiri. Giamnân limbi, Iași, 1820; Psaltirea prorocului și împărat David, pref. Vasilie Popp, Brașov, 1827
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288998_a_290327]
-
o minunată cadarcă, în cantități nelimitate, arbitrii festivalului au devenit ceva mai indulgenți, jurînd că nu vor face "un caz", la București, din suspendarea spectacolului Teatrului German... Întîmplări aproape vesele cu Sorin Postolache Vreau să (re)reamintesc, fiindcă au avut noima lor, două episoade din viața-mi de navetist cu "foaie de drum" de la Asociația Umoriștilor, în care cunoscutul caricaturist Sorin Postolache a deținut și el un rol principal. Primul: mergeam, prin '98, un grup măricel de "păliți", din București, spre
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
groază de întrebări, despre viața părinților lui mai ales, dacă Geronimo se îmbăta la cârciuma din sat, dacă-și cunoscuse bunicii și dacă și-i amintea cu obrajii încinși ca o roșie. I se păruse ciudat și lipsit de orice noimă acest fel de a-l ancheta, avusese îndrăzneala să întrebe motivul și răspunsul fusese la fel de înțepat precum ancheta, având în plus o vagă doză de mister: Există credința transmisă de grecii din vechime, confirmată de studiile de medicină de azi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
smuls din ghearele morții de piaza bună din stele, cum spuneau cei ce-l văzuseră galben ca turta de ceară în brațele mamei sale. -Da, părinte Lucio, e chiar adevărat, stelele nu strălucesc întâmplător pe cer, au și ele o noimă; nu ni se înfățișează ca să ne minunăm ce bine arată sau ca să stârnească fantezia poeților. Creatorul a dispus lucrurile în chip armonios și necesar, iar dacă mulțimea stelelor scânteiază pe bolta cerească, va să însemne totuși că oamenii sunt legați
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Arhiepiscopul văzuseră bine, la fel de bine ca și Starețul Dominicanilor: acel tânăr confrate, acel Tommaso Campanella, cutezase să întrerupă ritualul de omagiere funebră și lipise de draperia catafalcului un pergament pe care erau așternute versuri în latină. Ceva scandalos: care era noima acelui gest? O sfidare a autorității, un omagiu căruia nu-i socotise urmările negative și care se puteau răsfrânge asupra Ordinului Dominicanilor și a lui Tommaso însuși? Sau cu totul altceva? Starețul se răsti la el, în timp ce mulți se amuzau
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se căiască deloc, fără să se plece în fața persecutorilor săi. Când acestora nici prin gând nu le trecea, imaginația îi sugera gesturi și comportări ce nu trezeau nici cea mai mică îndoială în mintea Inchizitorilor; folosea dinadins fraze fără nicio noimă și totodată urmărea firul unui discurs rostit prin strigăte exaltate și subtile raționamente. Nicio intervenție a lui nu se supunea vreunei reguli, nimic din ceea ce făcea nu era menită să-i facă pe ceilalți să-i înțeleagă starea sufletească. Alături de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
din Grecia, pentru a-și rezolva problemele, au inventat miturile. E nevoie ca și eu să născocesc o poveste în care să pot transfera dorința mea de viață, altfel fiecare zi ce trece va fi nesfârșită și un gol fără noimă. Se terminase de curând distribuirea mâncării de prânz și nu se mai auzeau murmure și nici comentarii. Stagna aerul și stagnau și deținuții, sau mulțimea de nebuni, cum le zicea Tommaso. Cu un fluierat ușor îl făcu atent pe Carlo
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
citise vreme îndelungată voința aștrilor și cercetase comportamentele: și de altfel Ficino nu era un literat oarecare, gata să se dedice unui text oarecare. Continuă să citească și să se oprească la fiecare expresie pentru a-i pricepe pe deplin noimele. Era sigur, astrele, susținuse asta dintotdeauna, aveau o înrâurire directă asupra oamenilor, era vorba de a estima proporțiile și mecanismele relației. Se afundă în lectură până ce simți că amintirea acelui ciudat căpitan bețiv devenea tot mai stăruitoare: Spune-mi și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
născut, în Calabria, și să-i spuneți că sămânța lui Dumnezeu crește la fel pretutindeni. Spuneți-i și că sufletu-mi este fără patrie, dar trupul meu aparține solului unde am văzut lumina zilei. Studenții n-au înțeles prea bine noima cuvintelor lui Tommaso, dar acceptară ludovicul de aur pentru expedierea scrisorii, asigurându-l că îi vor îndeplini negreșit dorința. A murit la câteva zile după acel episod, pe neașteptate. Era 21 mai 1639. Slujba a fost oficiată de Richelieu; niciodată
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Vasăzică iaca și musafirii! Bravo! (către vecini) Ei credeau că i-ați părăsit pentru că nu l-au mai ales rector. Da', iaca, nu i-ați părăsit. Bravo! Prietenul la nevoie se cunoaște. (nici vecinii, nici cei ai casei nu deslușesc noima purtării bunicii) Ei, da ce stați așa care încotro? Ia poftiți la masă. Îmi place. Acum iar o luăm de la început! (dar pentru că nimeni nu știe ce să facă, bunica rostește " Poftim la masă" cu o autoritate care-i determină
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
părea că rîvnesc. Și Dosar numărul, și Obiectiv numărul, și Sursa dublă, dacă nu chiar, chinuit și imund, și Plutonierul. Indivizi cu vieți ratate, răsfoind ca niște automate dosarele în care zac frînturi din destinul lor absurd, în căutarea unei noime care să-i ajute să meargă mai departe. A unor înțelesuri, a unor adevăruri... Dar, ca sub un blestem, e o zbatere în deșert, un ritual în gol, patetismele care-i încearcă pe cei adunați în "Salon" nefiind decît o
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Michel În mijlocul lor este aceea de vomă - amintind aici de vîscosul existențialist al lui Sartre, pe care Houellebecq Îl și parafrazează la un moment dat: “Jandarmeria este este un umanism”. Discursul occidentalilor a ajuns la stadiul de verbiaj lipsit de noimă. De aceea Houellebecq citează, pentru a le dovedi inanitatea, fragmente de discurs sociologic conformist și sterp. Nu e departe aici de critica intelectualului recent făcută de Patapievici, numai că limbajul houellebecqian are alt rang și altă țintă. Altminteri, e interesant
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
răul singur este forță -/ Al tău e-ntregul Univers, plecat sub sabie și torță...”? 1) Poate fi religios - te mai întrebi o dată, pentru a scăpa de îndoială - cel care scrie în „în altar” ceva ce seamănă a blasfemie („Stă fără noimă catedrala/ Azi, într-un secol rafinat -/ Doar de mai vin să delireze/ Amanți cu suflet ruinat.// ...Și delirînd, cînd corul curge/ Se face gîndul mai amar -/ Ei vor o noapte de orgie/ Pe canapeaua din altar...”)2) ori își inventează
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
e pe lume/ Un cîntec,/ Un cîntec ce-l tot aud:/ - La muncă.../ în zori de primăvară/ Cine-a putut să-nceapă,/ în nopți tîrzii de iarnă,/ Necontenit/ Un cîntec/ Ce l-am uitat cu anii/ Haotici/ Și fără nici o noimă.../ Cine-a putut să-nceapă/ Un cîntec de viață/ La ușa părăsită,/ La anii mei tîrzii.../ Ce trist este pe lume/ Necontenit,/ Un cîntec ce-l tot aud:/ - La muncă!” („Un cîntec”). Față de cei ce alcătuiesc „eroua lume muncitoare”, Bacovia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pe tânărul Nicolae Ceaușescu și, de atunci, l-au repudiat pe P. Suspiciunea nu se susține. Personajul are un nume și, în roman, el este deja mort. Cum l-ar fi putut flata pe Nicolae Ceaușescu această ipostază? Acuzație fără noimă, în stilul războiului rece. Iritat, hărțuit din toate părțile, P. se gândește la altă carte. Scrie într-un timp record Viața ca o pradă (1977), roman autobiografic, și începe altul, Cel mai iubit dintre pământeni, la care lucrează trei ani
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
e albă; e dornic de onoruri, dar totodată cumpătat și rușinos; iubește părerea cea adevărată; când îl mâni, biciul nu-și are rostul, pentru că ascultă numai de îndemn și vorbă. Celălalt cal, dimpotrivă, e șui și greoi, clădit fără nici o noimă, cu grumazul țeapăn, cu gâtul scurt, cu bot turtit; trupul tot e negru, ochii alburii și injectați de sânge; e nesățios și îngâmfat; urechile le are împăroșate și abia de mai aude; și doar cu lovituri de bici și îmboldiri
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
mai ales că avea mulțimi de plîngeri de la bărbații din aceste ținuturi care îi acuzau pe mozaici că le mutilează bărbăția chiar dacă nu erau doritori de vreun pup cu Tapla Iadului. Pentru acest nărav drăcesc și pentru fala lor fără noimă în fața sirienilor, regele macedonean, printr-un decret din anul 170 î.e.n. le-a interzis ivriților practicarea mozaismului, tăierea împrejur și citirea Torei, aducîndu-le ca dar pentru mare cinstire statuia lui Zeus pe care a așezat-o în templul din Ierusalim
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
multe ori, ei rezolvau ecuații numai pentru a obține un rezultat negativ și trăgeau concluzia că rezultatul lor nu avea nici un sens. La urma urmei, dacă gândim în termeni geometrici, ce reprezintă o arie negativă? Pentru greci, nu avea nici o noimă. Pentru indieni, în schimb, numerele negative aveau foarte mult înțeles. Și într-adevăr, numerele negative au apărut întâi în India (și în China). Brahmagupta, un matematician indian din secolul al VII-lea, a stabilit reguli de împărțire a numerelor, inclusiv
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
problemei omului, este de natură formală; astfel, modelul este autonom, în sensul că își poartă prin sine "rațiunea" de a fi, în vreme ce proiectul depinde, cumva, de reconstrucția filosofică a cărei parte este; totuși, cum ar spune Noica, partea aceasta poartă noima întregului corespunzător. Așa încât nu trebuie să înțelegem că proiectul este o construcție arbitrară, oarecum "lipită" la structura unei înfăptuiri filosofice. De fapt, tocmai proiectul antropologic prezent într-o filosofie susține întregul demers, fiindcă îi oferă acestuia cele mai puternice motive
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ordin psihofizic". Iar "această finalitate postulează ideea de Dumnezeu"77. Toate aceste concepte kantiene: lege morală, libertate, suflet nemuritor, virtute și fericire, Bine Suveran, Dumnezeu dau seama de unitatea de existență a omului, în sensul că nici unul nu are vreo noimă dacă nu apare pentru a-l "susține" fie în felul temeiului, fie în cel al unei consecințe necesare această unitate. Fiecare însă are valabilitate numai în orizontul inteligibilului, adică în "imperiul scopurilor". De exemplu, existența lui Dumnezeu este necesară, dar
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și pe cel al prezenței naturii în evoluția globală a energiei (existenței-ca-energie). Fără personalitatea energetică, evoluția nu ar fi avut rost. Lipsită de finalitate, ea nu ar fi fost decât un șir neînchegat de momente întâmplătoare (sau un mecanism fără noimă). În ea însăși, natura, cu transformările sale, are acest statut. Plasată însă înaintea personalizării, ea devine o etapă necesară a evoluției, care pregătește apariția personalității. Confirmarea acestui rol o aflăm în faptul formării personalității energetice. Și, de asemenea, în omul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
rece, așa că se întoarce. Încă din primele secunde ale filmului, Pintilie subminează schema pe dinăuntru. În astfel de pelicule, fiecare secvență dura atât cât era necesar ca să înțeleagă spectatorul cum curge acțiunea. Nu mai mult. Aproape fiecare cadru avea o noimă pentru scenariul general. Pintilie deraiază pur și simplu minute în șir, punând aparatul pe fețele mulțimii citadine, femei, bătrâni, șmecheri, tineri tâmpi, boschetari, o duduie drăguță. Prim- planurile repetate pe chipuri omenești ordinare, evitate sistematic în deceniul 6, când legea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
domnul Peter Manu în speță). îl prezintă pe cel care a contribuit la gloria și emanciparea acelui lăcaș de învățământ „În 1888, anul în care Mincovski (...) Paulescu sosește la Paris și începe studiile sale medicale” precizează autorul, absolut fără nici o noimă, decât doar considerându-l în deja consacratul stil anglosaxon „just to say” (doar să spun) (pg 43). „În 187 (deci după ani n.n.) Paulescu și -a încheiat lunga carieră studențească cu o teză despre structura splinei” (pg. 44). Cu alte
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
permanentă interacțiune ontologică. Aristotel definea metafora ca "trecere asupra unui obiect a numelui altui obiect, fie de la gen la speță, fie de la speță la speță, fie după analogie".45 În concepția lui Aristotel, caracteristica metaforei este că "exprimă lucruri cu noimă, punând laolaltă absurdități (procedare imposibilă în vorbirea obișnuită, dar îngăduită de metaforă)".46 Pentru raționaliștii din filozofia modernă, Descartes și F. Bacon, gândirea metaforică este imprecisă, opusă clarității filosofice. Odată cu G. Vico, metafora a fost repusă în drepturi: plecând de la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
aș indica un anumit punct.“ (Cercetări filozofice, § 71.) Este important să ne „reamintim“ că există situații în care noțiuni și indicații destul de vagi sunt suficiente pentru înfăptuirea obiectivelor pe care le urmărim. Ne dăm astfel seama cât de lipsită de noimă este tendința noastră de a valoriza în genere exactitatea, fără a ține seama de natura activităților și de împrejurările în care au ele loc. Lui Wittgenstein îi reținuse atenția o butadă pe care o întâlnise în cunoscuta revistă satirică Simplicissimus
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]