1,111 matches
-
promoției sale 1954-1957 și după, școala dictaturii „anilor lumină”. Școala tranziției românești de după 1989, cu modernismul tehnic, metode, pedagogie și comp orta ment poate ne va fi înfățișată de alții. Așteptăm să ave m o astfel de carte și pe noptiera lecturilor noastre. Gh. Giurcă și-a făcut datoria, promoțiile actuale și viitoare, ca și arhivistica școlară, au deocamdată tezaurizată o carte de mare interes pedagogic și social. Fii ai satului Dolhești Monografia comunei Dolhești (Editura Lumen) realizată cu prilejul împlinirii
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
sentimentul eternității. Datorită cărora Încetezi să rîzi. Oprire-n curbă, periculoasă, se sancționează prin lovire. Și astfel ajungi să stai prin spitale Înconjurat de domnișoare cu părul Împletit. Care te ajută ori te distrează cu figuri de balet, șpagatul pe noptieră, cu umbre chinezești, lupul, vulturul, iepurașul, Îți Întind plosca și-ți explică că există două tipuri de rîs, cel pur și simplu, cînd rîzi de lup, și cel contaminat de disperare, ură, oligofrenie, frică. De multe ori rîd pentru că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
constatat că aparținea soțului colegei, un soț oripilat cu barbă, mi-am cerut scuze Într-o limbă necunoscută, splendida colegă m-a studiat gînditoare, e-adevărat că fusesem Împreună la un concert de muzică simfonică În camera mea Încheiat pe noptieră, dar nu ne mai văzusem de douăzeci de ani, s-o fi gîndit poate că-n acest răstimp Îmi schimbasem obiceiurile, am roșit și-am fost salvat de Mașa care aducea hainele de la garderobă, cînd mi-a pus paltonul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ținîndu-i numai mâna, și se retrăgea simplu, ca pentru o clipă de odihnire. Când rămâneam pe gânduri, ea se încolăcea lângă pernă, îmbrațișînd-o, și închidea ochii, ca și cum mi-ar fi cerut să n-o turbur. Descoperisem o lampă mică, de noptieră, pe care o puneam înapoia jețului, acoperind-o cu șalul ei, și care ne dădea în odaie o lumină umilă, în care formele ei se rotunjeau și se bronzau. Maitreyi nu putuse suporta multă vreme întunerecul... Vroia să mă aibă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mulțumesc, domnule profesor Alexandru Mânăstireanu, pentru că prin harul, cutezanța și hărnicia dumneavoastră mi-ați confirmat așteptările. Acum am răbdarea și siguranța că cel de-al IVlea volum al memoriilor dvs., Călătorul către suta de ani, va sosi la vreme pe noptierele noastre. Și va fi o nouă lansare de carte de la care, de data aceea nu va lipsi nici I.N.O., nici Vasile Fetescu, amicii dvs. Vom fi împreună! Atenție, nu uitați până atunci de îngrijirea și a florilor din grădină
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
gândea la o eventuală publicare - de ce să publici un roman din care țâșnesc personaje pentru a sta cu tine de vorbă, pentru a te muștrului sau pentru a-ți cere sfaturi? Un roman trebuie să stea pe raft sau pe noptieră, acolo este locul său, trebuie să se umple și de praf după ce l-ai citit, să zacă într-o suferință mută, un roman nu are voie să-și deschidă singur copertele și să lase în libertate personajele. Așa ceva nu se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
tău e-n pat. Iar al meu ar fi peste tine sau sub tine, numai că acum trebuie să plec, scumpete. Se ridică, își trase pantalonii, apoi luă cămașa de pe jos. În timp ce încheia nasturii, o văzu cum întinde mâna către noptieră pentru a apuca telecomanda. Unii fumează, alții mai beau un pahar, își spuse. Ea privește la televizor după ce face dragoste. E și asta o chestie dată dracului, mai întâi orgasmul și apoi știrile, femeile sunt tot timpul surprinzătoare. Căută din
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sexuală suplimentară. - Mâine vii? Femeia închise televizorul și ridică un picior în aer, admirîndu-și pulpa și glezna. Se declară mulțumită de ceea ce vedea, apoi murmură: - Dacă ții neapărat... Lăsă haina din mână și își puse hamul. Scoase pistolul din sertarul noptierei, îl introduse în toc și o sărută lung pe gură. Încă mirosea a dragoste. - Da, țin. La aceeași oră. Las cheia sub ghiveci, ca de obicei. Vezi să nu te urmărească scriitorașul tău, în locul lui m-aș prinde de șmecherie
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
înainte ca ochii să-i fie străpuși de lumină cu ace ascuțite. Mai întâi îi strânse, apoi îi deschise încetul cu încetul. Scoase un urlet. Auzit, de data aceasta. Se afla în pat, cu cearceaful strâns sub el, gol pușcă. Noptiera susținea veioza abia aprinsă, numai că lumina ei putea fi caracterizată prin celebra expresie frecție la picior de lemn. Ziuă. Soare dogoritor deasupra capului. Briza mării îi răvășește firele de păr, iar zgomotul valurilor îi gâdilă suprinzător de neplăcut auzul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
hrănesc cu viețile false ale unor oameni care se mint. - Urmează o dizertație pe această temă? Un discurs? Nu, mulțumesc. Cafeaua. Unde e cafeaua mea? Nu ziceai că devii gospodină cu joben? Acum să te văd... - E lângă tine, pe noptieră. Doar știi că mă țin de cuvânt. Cafeaua aburea, avea caimacul gros și un gust formidabil. Fu nevoit să accepte realitatea. Magicianul preparase o cafea exceoțională. - Pot să-mi pun și ultima dorința? - Dacă vrei... - Vreau să dispari, să dau
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
asta? Se auzi ușa de la intrare. Venise Alex. Spuse un Sărut mâna, mamă, și intră în dormitor. Ina merse după el. - Ce ai, dragule? - Am venit să-mi iau niște hârtii. Nu ai văzut tu un dosar albastru? - E pe noptieră. Vezi că deasupra lui este o carte de-a mea. - Ce bine! Mulțumesc, Ina, nici nu știi câte documente importante sunt între aceste două coperte! Am în el toate planurile detaliate ale noii construcții. Îmi făcusem griji, mai ales că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să ai un soț ca Alex și un copil normal, ca Mihăiță. Te îmbrățișează cu toată căldura sufletului ei năpădit de atâtea încercări ale vieții, care nu știu când și dacă se vor termina vreodată... Olga Ina puse scrisoarea pe noptieră, cu gândul ca seara, înainte de culcare, să o recitească. Trebuia să vină Alex la masă, Mihăiță de la școală și pe plita aragazului încă nu era mâncarea cu care să-i ospăteze pe cei doi bărbați ai ei. Curăță în grabă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
trăit în altă viață și dacă mă gândesc bine, poate chiar așa a fost!... - Cum vorbești, draga mea! Tu ești o fire optimistă, o luptătoare Olga, ce Dumnezeu!? - Spui tu asta? Am fost, da, am fost!... Și Ina se uită spre noptiera pe care trona o vază cu o singură floare vestejită, pusă de cine știe cine și de când, accentuând parcă și mai mult atmosfera sumbră din rezervă și starea Olgăi. Inei îi era cumplit de milă de ființa aceasta împuținată, țintuită într-un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
nou în arhive și începea urcușul alteia. Și pentru ca mărturisirile mele să nu fie confundate cu literatură publicitară, voi încerca să le susțin cu date din cărțile lui INO, ce se înalță într-un vraf de peste jumătate de metru pe noptiera mea, 33 la număr și ale căror titluri le veți întâlni în spiciurile colaboratorilor mei la scrierea acestei cărți omagiale. Eu doar le voi aminti numărul de pagini: în cele 33 de apariții editoriale sub care își pune numele și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
Analizasem ochiometric cămăruța pătrățoasă și decisesem, În naivitatea mea, că are cam jumătate din dimensiunile unei camere normale și că aș putea achiziționa o garnitură obișnuită de mobilă de dormitor: un pat de mărime medie, o comodă, poate chiar o noptieră sau două. Lily și cu mine luasem mașina lui Alex și ne dusesem la magazinul Ikea, paradisul absolventului de facultate care vrea să-și mobileze apartamentul și alesesem o garnitură de mobilă dintr-un furnir de culoare deschisă și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
era În „Perioada albastră“. Am cumpărat o cuvertură În picățele albastre și cea mai pufoasă plapumă pe care o aveau de vânzare. Lily m-a convins să cumpăr o veioză din aceea chinezească cu abajur din hârtie de orez pentru noptieră, după care am ales câteva desene alb-negru gata Înrămate, care să se potrivească cu roșul aprins al multlăudatului meu perete din cărămidă aparentă. Elegant și lejer și, nu În mică măsură, stil Zen. Era perfect pentru prima mea cameră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a asamblat patul și, când l-a Împins lângă peretele din cărămidă aparentă (numele codificat În Manhattan pentru „perete nefinisat“ă, am constatat că acesta ocupase deja Întreaga cameră. A trebuit să returnez comoda cu șase sertare, cele două superbe noptiere, ba chiar și oglinda Înaltă cât un stat de om. Totuși, oamenii trimiși de magazin, Împreună cu Alex, au ridicat patul și așa am reușit să strecor sub el covorul În trei nuanțe de albastru și câțiva centimetri albăstrui se ițeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
om. Totuși, oamenii trimiși de magazin, Împreună cu Alex, au ridicat patul și așa am reușit să strecor sub el covorul În trei nuanțe de albastru și câțiva centimetri albăstrui se ițeau de sub gigantul de lemn. Nu aveam nici o comodă sau noptieră pe care să pun veioza cu abajur din hârtie de orez, așa că am așezat-o pur și simplu pe podea, proptită În spațiul de vreo cincisprezece centimetri rămas Între pat și ușa glisantă a dulapului din perete. Și, cu toate că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
trebuie la noi oricând! Am sunat‑o din nou pe Briget și am rugat‑o să se ocupe ea de cei de la Ungaro. Era momentul să plonjez În garderobă. Carnețelul cu schițe ale diverselor mele „look‑uri“ era pus la vedere noptiera de la capul patului, În așteptarea unei biete victime a modei, cum eram eu, care să apeleze la el pentru a primi Îndrumarea spirituală necesară. Am trecut În revistă numeroasele titluri și subtitluri și m‑am străduit să Înțeleg ceva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
chiar te trezești, Îți spui calm „Eu de fapt visez acum” și chiar În clipa asta deschizi ochii și observi că nu e nici lup, nici altceva, că te afli la tine În pat; pipăi cu mâna un obiect cunoscut (noptiera), te asiguri că ești În camera ta, Închizi ochii la loc, vrei să continui; ia să văd ce mai urmează, că tot nu mi se Întâmplă nimic, că doar știu că visez sau visez că visez; alteori, mergi să bei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Trece pe lângă patul meu doar cu un prosop În jurul feselor către baie. Se Întoarce fluierând o arie din Nunta lui Figaro. „Ce faci, Martine? Nu mergi la dans?“ „Nu. Mai am de citit trei volume și termin.“ Se apropie de noptiera mea, ia două cărți, le răsfoiește. „Ți-ai propus să-l citești tot?“ „Da. Când termin vin și eu!“ Începe să se amuze. Mă privește ironic. „Și când termini?“ „În două-trei zile“. Râde În hohote. „Asta s-o crezi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o pâclă năbușitoare. Cine știe? 5 Grigore Iuga se perpelea în pat fără somn. Răsfoise gazetele de seară și nu reținuse nimic. Gândurile îi rătăceau tulburi, neostoite, răscolind amintiri, amărăciuni, planuri, speranțe și izgonind mereu liniștea sufletului. Stinsese becul de pe noptieră de câteva ori și tot de atâtea ori îl reaprinsese, ba să refacă un calcul salvator, ba să controleze un preț al zilei, ba să observe un amănunt pe fotografia Nadinei, care, din perete, deasupra patului, îl urmărea cu ochi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
consimțit el ca Nadina lui să plece singură în străinătate a doua oară! Și, în trei luni, de când e dusă, a primit de la ea exact trei scrisori și în toate trei îi cerea numai bani... Cu becul electric aprins pe noptieră, Grigore privea umbrele imobile ce împestrițau odaia ca niște amintiri împietrite. Din când în când, cu coada ochiului, se uita la Nadina, care surâdea în ramă, încîntată de ea însăși. ― Câte ceasuri să fie?... Două! murmură dânsul amărât. La nouă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
frază ce i se părea mai sonoră și mai rotundă. "Bravo! își zise la urmă. Perfect! Dacă nici asta nu face senzație, atunci..." Sfârșitul de efect însă tot nu-i venea. Căutîndu-l în rezervorul minții, se ridică, luă lampa de pe noptieră și o duse pe masă să aprindă lumina. Scoase abajurul, apoi sticla, cu multă băgare de seamă, mereu îngîndurat. Uitîndu-se după cutia de chibrituri i se păru că aude un ciocănit sfios în ușă. Până să se întoarcă, ușa se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sărit, ți-am deschis, destul. Spune-mi ce dorești și... Jean nu-și mai putea stăpâni curiozitatea: unde să fi dispărut dama? Răspunse cercetând cu privirile toate colțurile: ― Un chibrit! Titu se așezase pe marginea patului. Zise ursuz, arătîndu-i pe noptieră cutia: ― Poftim! Și... ― Mersi, monșer, și nu fi supărat că... Iacă mă duc! Se apropie de noptieră. Întinzând mâna după chibrituri, i se păru că plapuma e mai bombată într-un loc. Luă cutia zicând foarte vesel: ― Vasăzică acolo?... Ei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]