3,544 matches
-
o clipă, graiul. Dar în secunda următoare s-a făcut întuneric și turul a fost anulat; nici unul dintre parteneri nu a vrut să recunoască jocul valabil, s-au încăierat. Au spart. Au strigat. Câțiva au cerut capul Magistratului. Unul - probabil norocosul cel nenorocos - a zis că va pune foc. La flacăra unei lumânări care prin formă și dimensiuni nu exprimă o destinație precisă - tort, pom de Crăciun, ornament -, pentru că toată ziua ți-a mers prost, ai hotărât să strici petrecerea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fusese găsit, semn că era vorba de una și aceeași persoană. Câțiva inși s-au repezit într-un tunel care ieșea nimeni nu știe unde. Nu s-a mai întors nici unul. „E un fum otrăvit acolo!” au zis unii dintre norocoșii care nu intraseră. „Castelanul i-a împușcat din spate, nici nu și-au dat seama de unde se trage...” au fost de părere alții. „E un labirint, nu mai găsesc ieșirea!” „Mai este una, dar dincolo de munte, precis; dă într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
al celor care Îmi sunt tovarăși de când am ajuns În orașul dumitale. Oameni de studiu, de a căror prietenie mă consider onorat... ca și de a dumitale. Un cerc de oameni de studiu, aici, la Florența? Trebuie să fii tare norocos, messer Teofilo. Eu, care chiar m-am născut aici, nu am izbutit nicicând să găsesc mai mult de cinci oameni vrednici de stimă. Iar trei dintre ei au murit. Celălalt zâmbi. — Oh, nu e vorba, firește, de Academia lui Platon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mult cu cât, În anii următori, pauperul abate Saunière Începe să se comporte ca un veritabil nabab, permițându-și cheltuieli de-a dreptul exorbitante pentru un biet preot de țară. Concluzia imediată: biserica din Rennes-le-Château adăpostea o comoară pe care norocosul abate și-a Însușit-o fără remușcări. Odată declanșată, se produce și o escaladare de proporții, conjugată cu ramificarea deconcertantă a Întregii nebunii. Modesta biserică rurală este asimilată unui enigmatic templu francmasonic, cele câteva monede de aur găsite de zidari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În murmurul de stupefacție al asistenței, dinaintea lui Nicolae Corbu, obligându-l pe maître să declare Închiderea jocurilor, ceea ce echivala cu recunoașterea faptului că banca se află În incapacitate de plată. Într-o stare de excitație vecină cu delirul, fericitul norocos năvălește În miez de noapte În camera zgubiliticului său finanțator și-i comunică precipitat vestea că l-a Îmbogățit. Nu c-ar fi fost el vreun nevoiaș, dar, oricum, era vorba despre o sumă fabuloasă, care nu putea lăsa rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
coborâm din nou și trebuie să intrăm. Din cîte am auzit, până acum, Încercările lui Zoran și ale lui Bergman - așa Îl cheamă pe individ - n-au prea dat rezultate. Sper că nici În seara asta n-au fost mai norocoși. Dacă s-a Întâmplat altfel, totul e pierdut... - Și ce trebuie să fac eu? - Ce-a făcut și el. Să imiți Întocmai glasul doctorului Wagner. Nu există altă soluție. M-am uitat la ea ca la felul paișpe: ce glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
multe datoram hazardului, ceea ce mi-a atras din partea câtorva colegi iubitori calificativul de băftos patentat. O să te miri, dar nu mă deranja câtuși de puțin; din contra. Ne procură satisfacții ceea ce dobândim prin muncă, Însă ne bucură mai mult câștigurile norocoase. Probabil că, În intimitate, ne place să vedem În ele semne ale predestinării, altfel nu-mi explic. Mă rog, baftă-nebaftă, intuiție, tehnică de căutare sau ce va fi fiind ea În realitate, Însușirea respectivă mă făcea optimist În privința șanselor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
visate Îndelung documentul meu. Nici nu l-am deschis măcar, nu mai aveam timp. M-am năpustit către ieșire aproape În fugă. Doar cu multă șansă puteam ajunge În camera mea Înainte ca Eveline să-mi descopere lipsa. Am fost norocos. Și de ce n-aș fi fost, măcar pentru o dată, În dezmățul de ghinioane din ultimul timp? În definitiv, face și compensația parte din viață. 33 - A treia descindere În subsolul subteranei nu mi-a provocat mai puține emoții, deși, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
provocatoare. Am afectat sobrietatea, așa cerea momentul: - Detest... ba nu, urăsc să mi se pună condiții! De data asta, treacă de la mine, totuși... Îți dau, dar am și eu o condiție: să mi-l dai Înapoi. Azi e ziua ta norocoasă: nu pretind dobândă... - Daaa? Așa, deci... Gata, te-ai lins pe bot: mai binele e dușmanul binelui, tu ai spus-o. Hai, ține lista și uită-te la litera finală a ultimului număr de cont. Care este? - A... - Remarcabil! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o saltea pneumatică În care se pompează aer, face valuri, se umflă, crește. Camionul o cotește pe lîngă restaurant spre betonieră fără să oprească. Un fîsÎit general și salteaua recade moale, placidă, În zbîrciturile ei. Dar azi e o zi norocoasă. Au băgat carne de vită! RÎndul a ajuns pînă la capătul blocului nostru. Un rînd zgomotos, optimist, plin de vitalitate. — Oare o să se ajungă pînă la noi? — Păi, cum altfel? A adus căcălău, trei tone și dă trei pachete. Fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
îi vor țintui limba cu gloanțele de calapod - și să le lipească bărbi din firele acelea frumoase de păr, căci de acum încolo ei vor fi micii Isuși și vor apăra țara. Bărbile le ajungeau până la brâu, iar celor mai norocoși, până la genunchi, așa că au hotărât cu țolștokul cine este Micul Isus șef. Au fluierat toată noaptea prin oraș cu tuburile smulse din orga bisericii și și-au vărsat mațele prin zăpadă în cinstea Colonelului. În seara aceea de Crăciun el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
curând. Piața, Piața Moartă, unde am trăit eu, și-a primit numele de la lac. Iar lacul, de la o mie de miei de Paști. S-au înecat cu vreo două sute de ani în urmă, când s-a întâmplat acea „catastrofă naturală norocoasă, căreia întreaga stațiune îi datora existența“. După cum ți-am spus, s-au înecat în el o mie de miei, împreună cu Păstorul Necunoscut, care le mâna spre casă tocmai de Paști. „Doamne, o să-ți pară rău pentru asta, ai să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
era încântat de munca Lui și, cu ajutorul țăranilor din împrejurimi, a pus bazele unei stațiuni balneare care e de atunci una dintre cele mai profitabile investiții ale Sale. A fost o jertfă rapidă, mieii s-au descompus degrabă, cei mai norocoși la soare, plutind pe apă, ceilalți în adâncuri, printre crengile brazilor, ca lacul să poată fi botezat mai ușor. Așa a devenit râul stăvilit de alunecătura dealului Lacul Leșurilor, până când asta a început să dăuneze afluenței de turiști, pe cale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
dar deocamdată abia așteaptă să mă fac bine. Deci stăteam în pat și cercetam împrejurimile, pentru că cel mai adesea îmi dădeau să citesc Vremuri fericite. Aproape în fiecare număr era cel puțin un articol care se ocupa de „catastrofa deosebit de norocoasă“, scoțând la iveală tot felul de amănunte, unul mai palpitant decât altul. Stațiunea și, în general, întreaga redacție de la Vremuri fericite își bazau existența pe acea minunată toamnă ploioasă. Revista era ilustrată cu niște poze bine făcute, toate, fără excepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
un alt stat, undeva unde aveau cluburi de noapte. Am întrebat-o pe mama de ce nu avea și ea părul strălucitor și galben ca al lui tanti Mae, iar ea mi-a zis că unii oameni sunt pur și simplu norocoși, și mie mi-a părut rău pentru ea. În afară de tren, cel mai bine îmi amintesc de tanti Mae. Mirosea atât de tare a parfum, că uneori nu puteai să te apropii de ea fără să te înțepe nasul și îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
literele roșii și crucea mare albastră din mijloc. Poate c-o aprind chiar dacă nu-i acolo reverendul. Vedeam zona unde stăteam înainte, vedeam chiar casa în care am stat. Acum locuia altcineva în ea. M-am gândit la cât de norocoși trebuie să fie să aibă o casă drăguță în oraș fără cenușă în curte și un metru jumate de lut sub ea. Doamna Watkins locuia vizavi. La ea toate luminile erau stinse. Ne zicea mereu cât de devreme se duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Lee. Și cinci, dacă tu ești gay, eu sunt o banana split. Shelley a izbucnit în râs aruncându-se în scaun cu flexibilitatea unui copil. Era un râs vesel, robust, într-un formidabil stil Henric al VIII-lea. A fost norocoasă că am omis să îi spun motivul real pentru care am tăiat-o de pe listă: acela că nu mi-o puteam imagina pe Lee îndrăgostindu-se de ea. Gusturile lui Lee au fost întotdeauna subtile. —Excelent. Deci sunt tăiată de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
numai când e absolută nevoie - detestă să vorbească cu orice Tom, Dick sau Harry care ar putea veni aici. Părea întristată. —Lee era minunată la așa ceva, bineînțeles. Avea mereu răbdare și nu-și pierdea calmul niciodată. Am fost atât de norocoase să o avem aici. Nu-mi vine să cred că nu mai este. Shelley oftă din greu. —îmi pare atât de rău, Sam. Sper că nu te-am supărat. Am dat din cap. —Ei bine, a spus înveselindu-se, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
la fel de nonșalant ca și cum încă ar mai fi fost la expoziție. Nu te-ai grăbit deloc să vii acasă, nu-i așa? Nu mi-a plăcut niciodată să fiu subestimată. Tonul vocii mele era la fel de tăios ca un bisturiu. — Ești foarte norocos că am venit până la urmă acasă, am spus înțepător de parcă aș fi vrut să-l disec cu vorbele mele. A zâmbit flegmatic. Avea dinții galbeni și crăpați ca niște bucăți de os învechit. —Ai de gând să mă inviți înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
asta. Clifford Hammond s-a făcut alb ca varul. Ridurile feței au devenit dintr-odată pământii în contrast cu paloarea. Catherine Hammond încremenise pe canapea. I-am urmărit, sperând ca unul din ei să spună ceva revelator. Dar nu era ziua mea norocoasă. Știam deja asta. — Ieși afară din casa mea, acum! a spus el. Acum! —Ce, așa repede? Sunt atâtea subiecte pe care nu le-am atins. Eu și Walter am avut o discuție lungă azi-noapte. Voiam să vă întreb despre niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cred că Shelley și Judith mă jecmănesc. Probabil că mi-a observat expresia feței, pentru că s-a grăbit să adauge: — Bineînțeles, știu că nu e adevărat. O grămadă de oameni vor slujbe într-o galerie de artă, iar eu eram norocoasă că am una. Dar e ușor să ajungi să gândești că cineva îți datorează ceva, nu? Mai ales când nimic nu-ți merge bine în viață. Ultima frază mizerabilă a făcut-o din nou să plângă. Pe nerăsuflate, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
am speriat cumplit. Chiar dacă nu ai fi aflat tu, nu aș mai fi făcut-o. Nu sunt făcută pentru așa ceva. Pun pariu că el nu a încercat să o facă să se răzgândească. Harriet era un complice riscant; a fost norocos că nu cedase deja și nu spusese totul la poliție. Te-a sunat să-ți dea partea? A dat negativ din cap. Nu am fost surprinsă. Atunci de ce nu-mi spui cum îl cheamă? am zis. Deși am o vagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
sângele să curgă. M-a trecut un fior. Ajunsesem acasă. Am parcat la locul obișnuit, vizavi de studioul meu, pe o alee lăturalnică. Ploua încă, dar nu așa de tare. Cerul începea să se usuce. Mâine, dacă Londra va fi norocoasă, deasupra orașului cerul va fi senin. Am oprit motorul și am ieșit, punând pe mine haina mea de ploaie din cauciuc. PVC-ul a scos un scârțâit familiar când am tras cureaua peste talie; dar mi se părea că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
o vestă căptușită pe deasupra. Gata de acțiune. Atâta timp cât e la viteză redusă. Nat mi-a spus că ar fi trebuit să rămân în pat. El era mai rău ca mine; clavicula îi era plină de vânătăi și răni și fusese norocos că nu i se rupsese. M-am uitat aproape tot timpul în oglinda retrovizoare în drum spre Putney. Aseară nu reușisem să văd ce tip de mașină fusese, așa că oricine era în spatele meu devenea automat suspect. Am dat cu spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
poștală însăși, cu capătul în formă de dom, cu forma ei bondoacă de coloană grecească... Uitând cu totul de durere, am ajuns imediat la dubiță și am pornit-o cu mâinile tremurând, așa cum tremuraseră și ale Laurei Archer. Am fost norocoasă că nu m-au arestat în timp ce traversam Londra, cu cauciucurile scârțâind când luam curbele, sărind peste semafoare acolo unde puteam. Stephen mi-a dat cheile de la studio fără să se mai deranjeze să vină în persoană. Am fugit pe aleea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]