2,642 matches
-
himericul plutind peste cotidian. Acuitatea confesiunii ascunde o sensibilitate rănită. Într-un spațiu plin de frământări, între puritate și maculare, limitat și nesfârșit, bine și rău, poetul, care nu suportă stările de ambiguitate, se situează într-un regim al transparențelor. Notații de tip reflexiv conțin versurile din Psihodrom (1994), unde încă se simte o „cruzime” a rafinamentului. În Femeia și femela. Recurs la erogenia textului (1997), un eseu presărat cu trimiteri livrești de tot felul, textul este văzut ca o anagramă
NICOLAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288437_a_289766]
-
chiar autoironice, care dau pe alocuri senzația unui vitalism, dacă se poate spune, resemnat. Doar rareori își fac loc accente de deznădejde sau de sarcasm. Este o poezie degajând îndeobște un aer de simplitate familiară, amalgamând tendințe clasicizante sau de notație realistă cu altele romantice și mai cu seamă simboliste - fluiditatea versului, cultivarea vagului, accentul pe atmosferă, predispoziția spre analogii -, acestea din urmă fiind cele mai pregnante. Dar N. nu e un simbolist (sentimental) propriu-zis, ci un continuator al sensibilității de
NEMŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288420_a_289749]
-
1970 -, saga familiei Melkiewici, un clan amestecat etnic, alcătuit din ființe neliniștite și bizare, adevărate „cazuri”, devine simbolică. Narațiunea este discontinuă, cu răsturnări temporale și istorii paralele, cu episoade simbolice și proiecții în fantastic, cu alternanțe între observația realistă și notația fantezistă, între reconstituirea documentară și imaginarul poetic, proiectând caleidoscopic o lume în destrămare sub agresiunea tulbure a istoriei. Prozatorul vizează formula romanului ca desfășurare a unei metafore - parțial în Rana statuilor, pregnant în celelalte construcții romanești -, lucru evident îndeosebi în
NICOLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288445_a_289774]
-
Nimicului”. Visul se dovedește iluzie, aspirația celestă și recuperarea stărilor originare eșuează. Dintru început poezia stă sub semnul tensiunii dintre acești versanți, complementari în fond și revelând dualitatea eului poetic, care va pendula mereu între participare entuziast-juvenilă și luciditate, între notația directă și interpretare. „Lumea care nu moare” ar fi totuși o realitate, dar numai fiindcă e mediată de verbul poeziei. Textul care dă titlul culegerii Sfere muzicale (1973) poate fi socotit emblematic pentru situarea poetei între voluptatea iluziei și demonul
NICOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288447_a_289776]
-
evoluând în sfera gravității, cu sau fără conotații ironice, a viziunilor sumbre ori chiar grotești și absurde. Universul muzical se restrânge, sufocat de invazia tot mai agresivă a lucrurilor maculate, viața e amenințată de fantoma nopții și a morții. Corelativ, notația lapidară, fulgurantă cedează locul compunerilor descriptiv-narative ample, în chip intenționat prozaice, ca și când degradarea lucrurilor și a valorilor ar induce trivializarea discursului liric, denobilarea dicțiunii. Este, cum a observat Victor Felea, o poezie a cotidianului „nefardat”, care o înscrie pe N.
NICOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288447_a_289776]
-
Lucian Blaga, un paradis în destrămare: „îngeri obosiți cu penele umede/ înoată în văzduhul albastru”. Sau, altundeva, îngerii capătă un statut de soldați, în fața cărora a scrie poezie devine un gest absurd. Spectacol imaginar (1985) și Poeme (1987) încheagă din notații convergente o lume reificată: domnie a materiei inerte și opace, informe, infernale în ultimă instanță. Imaginile dominante sunt negative, poeta vorbește de „ruinele vârstei”, trăiește starea de „prea târziu”, își simte „sufletu-n derivă”, aerul se umple de ceață și
NICOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288447_a_289776]
-
dacă îi ajunge/ zgomot la auz/ nimigean ovidiu/ de voi se ascunde/ pentru a vă scrie/ poezii profunde”. În Planeta 0 (2002) dimensiunea ludică este complet eludată și autorul propune un discurs poematic organizat după principiile jurnalului intim. Poezia ca notație zilnică, pactul cu biografia sunt simple pretexte pentru o examinare atentă a impasului existențial, căruia poetul nu reușește să i se sustragă decît printr-o dificilă și îndelung amânată resemnare: „Nimic mai potrivit decât să transcriu recomandările exercițiului nyam par
NIMIGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288460_a_289789]
-
tăcere, curmat brusc de editarea unui mare număr de volume, uneori grupate câte trei în același an. Mai mult sau mai puțin la unison, critica a vorbit, cu încercarea de a defini ceea ce scrie P., atât despre „o poezie de notație” (Constantin Cubleșan), amintind „aerul profund, sempitern, al Ardealului cel mereu născător de poeți caracteristici” (Gheorghe Grigurcu), cât și despre „suprarealismul de fond al autoarei”, stând sub semnul lui Gellu Naum (Adrian Popescu), ori despre legături cu „lumea necuvintelor” lui Nichita
PAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288624_a_289953]
-
distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor, romanul Iarna, vietățile se remarcă printr-o tăietură băiețească. Nimic din scrisul economicos, sobru practicat de P. nu se înscrie pe linia literaturii feminine și cu atât mai puțin feministe. Textul este aproape naturalist în notație, cu o matură stăpânire a monologului interior și a fluxului psihic. Dacă există o posibilitate de afiliere a acestei rețete la proza contemporană, atunci este vorba de scrisul Gabrielei Adameșteanu (printr-o fericită întâmplare, redactorul cărții). Decesul unui pensionar oarecare
PALADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288625_a_289954]
-
de la înființarea cotidianului (decembrie 1928) la pagina culturală, îngrijită de Petru Comarnescu. Aici studentul N. publică numeroase eseuri, cronici, note, interviuri - despre viața culturală curentă, îndeosebi despre cea literară. Este momentul când începe să semneze și în „Vremea”, mai ales „notații”, însă și eseuri sau cronici. Iar dintre proiectele de publicații ale „tânărei generații” se realizează pentru început „caietele semestriale de sinteză națională în cadrul secolului XX”, intitulate „Acțiune și reacțiune” (două numere, 1929, 1930), scoase împreună cu Petru Comarnescu, Ionel Jianu ș.a.
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
ulterioare vor demonstra atracția scriitoarei pentru astfel de evenimente dramatice, ce fac ca existența să se consume sub semnul excepționalului. Un asemenea moment este războiul, subiect care îi prilejuiește romane frescă, de mare densitate și tensiune, din care nu lipsește notația psihologică. Plasat în vremea primei conflagrații mondiale, romanul Atunci au tras toate clopotele începe în ziua de 15 august 1916, când se anunță mobilizarea armatei și declanșarea acțiunilor militare. Momentul surprinde familiile celor două personaje principale, Casandra și Anton, reunite
ORLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288591_a_289920]
-
protagonist și lumea satului se stabilește o relație afectivă specială, a cărei diagramă este urmărită cu finețe analitică de autor. Narațiune romanescă transparent autobiografică, având o minimă invenție epică, Medic la Boișoara se susține tocmai prin concretețea observației directe, a notației realiste, precum și prin detaliul etnografic și lingvistic, înregistrat de autor aproape cu o competență de specialist, dar intercalat în text cu un deosebit simț al adecvării. Asemănătoare, mai cu seamă tematic, cu proza din Ștergarul cu cocoș de Mihail Bulgakov
PANDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288655_a_289984]
-
totul,/ stau în punctul întunecat,/ astup o gură”. Aceste Veneții, aceste lagune (1999), antologie care reordonează versurile anterioare, cuprinzând și inedite, oferă tabloul unei poezii eteroclite compozițional, de factură pseudonarativă, în fond situată la intersecția dintre livresc și existențial, dintre notația intelectuală, abstract-melancolică și deriva limfatică a afectelor sau a simțurilor: „Carne urcată în bolți abia concepute, ce personaj/ pitoresc pentru suburbia intimă a poemului, hai să/ începem narația: prin pasaje arhitecți melancolici/ și meșteri măsoară distanțele de la expresie/ până la sens
PANTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
prezența naratorului mai trăda uneori o undă de simpatie, ea devine acum indiferentă, dacă nu chiar sarcastică, dramoletele eroilor fiind privite cu răceală sau chiar cu satisfacție sadică. În aceste condiții, cele două cărți (îndeosebi Micelii) se îndepărtează de simpla notație realistă, situându-se în vecinătatea utopiei negative. Viziunea sadic- pamfletară atinge apogeul în romanul Capricii (1983), probabil cea mai bună carte a lui P. Eufemismul din titlu își relevă în contextul epic o semnificație cinică: pe de o parte, se
PAPILIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
muzică a autorului, cât și cea pentru literatură, sunt evocate plastic personalități pe care acesta le-a cunoscut, este restituită atmosfera unor medii intelectuale frecventate în decursul a jumătate de secol. De la satul românesc buzoian și de la lumea medicală bucureșteană notațiile trec la aspecte din timpul celui de-al doilea război mondial și din perioada comunistă. Câteva comentarii atrag atenția prin capacitatea lui P. de a face considerații cu caracter comparatist asupra unor scriitori precum George Bernard Shaw, Francis Bacon, Vergiliu
PAUSESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288732_a_290061]
-
de excepție. Atelier poetic și operă finită în același timp, La Baaad (1979) este constituit din trei mari cicluri poetice (La Baaad, Sala de gimnastică și Amintiri din pădurea vieneză), care oscilează între calitatea de document literar și existențial și notația poetică febrilă, între prozaic și sublim, într-o încercare meritorie de a surprinde originile înseși ale poeziei și ale actului creator. „Am voit - declară poetul - să creez o echivalență verbală a unui proces mintal: posesiunea conștiinței, «prezența», stare destul de rară
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
București ia sfârșit în 1975, când pleacă la New York. Se întoarce în Europa și se stabilește la Centrul Ecumenic din Ottmaring (lângă Augsburg, în Germania), mărturie a fazei târzii a vieții ei fiind paginile din cartea Tagebuchblätter (1981), care cuprinde notații lirice vechi și noi. Dintre creațiile contemporanilor, s-a apropiat mai ales de poemele lui Marcel Breslașu; astfel, transpune în germană Cântec de leagăn al Doncăi (1955) și participă la traducerea unei antologii din versurile acestuia (1958). Calea de acces
KORNIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287721_a_289050]
-
1994, 12 327; Andrei Gligor, Moarte, libertate și uimire, L, 1995, 3; Romul Munteanu, Victoria Milescu și poezia politică, „Azi” (suplimentul „Fețele culturii”), 1995, 798; Romul Munteanu, Un drum prin poezie, „Azi” (suplimentul „Fețele culturii”), 1995, 821; Ioan Es. Pop, Notații și parabole, „Cartea”, 1996, 6; Oana Fotache, Emoție și disciplină, LCF, 1996, 13; George Chirilă, Poezia unei adânci trăiri interioare, „Universul cărții”, 1998, 12; Octavian Soviany, Factorul lipsei de patetism, LCF, 1999, 34; Aureliu Goci, Inimă de leu și inimă
MILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288139_a_289468]
-
maliție, cu eleganță și fandări ceremonioase” (Radu G. Țeposu). Atât volumele, ca ansambluri de poeme, cât și poemele, ca însumare de secvențe, ilustrează o tehnică ce mizează pe contrapunct, contrast și sincopă. În spațiul lor alternează spiritul ludic și gravitatea, notația seacă, reportericească și expresia rafinată, atent cizelată. Pe de altă parte, „edificiul amintirilor prețioase” se armonizează cu fascinația civilizației moderne, tonul dominant elegiac este uneori disimulat în grațioase caligrafii mizând pe forța de sugestie a dicțiunii studiat-arhaizate (Reverență silențioasă), iar
MIHAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288131_a_289460]
-
dezagreabile și deconcertante, el se izolează pentru a se putea defini, pentru a-și asigura astfel libertatea de a alege. Deși compusă prin asamblarea de secvențe introspective cu relatarea unor întâmplări din exterior, narațiunea e unitară, subordonată ideii din titlu. Notația, frecvent spontană, lapidară imprimă textului un ritm sacadat, un aer modern. Romanul Destrămare (1939) continuă să ilustreze disoluția socială și morală a mediului urban, în special a familiei. Intenția autorului a fost să reconstituie copilăria și adolescența personajului central, dar
MIRONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288176_a_289505]
-
decât poemul Cu vremea și ochii tăi. Volumul Tobele fragede (1978) continuă aceeași linie, M. perseverând la nivelul inovației stilistice: discurs fragmentar, un amalgam de imagini, metafore, registre, tonalități diferite - uneori un melanj de versuri și proză -, ritm sacadat, alert, notație lapidară, imagism ermetizant. Prin acumularea de elemente disparate se mizează în fond pe un efect de sugestie, hipnotic, care să unifice poemul și să comunice acel inefabil de dincolo de cuvânt. M. pare că dorește să refacă aventura alchimică rimbaldiană, în
MIRCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
imagist-ermetic, mai coerent, inclusiv la nivel formal, M. cultivă o lirică a spectacolului exterior, rece, al lumii, în care eul reface în imaginație (uneori de tip anamnetic) experiențe grave ori minore, alternând tragicul (obsesia morții), exoticul oniric, registrul grav și notația cotidiană, în registru ironic-jucăuș: „În rocile de vârstă înaltă/ ne-am întâlnit: două pulberi magnetice./ lumile și-au pierdut uverturile,/ și-au pierdut geneza și odată cu ea seninul/ și iată-ne venind cu amintirea unei lumi senine” (Două pulberi magnetice
MIRCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
versurile, postume, din Cartea a patra (1974) trecutul e retrăit într-o lungă perindare de secvențe și reflecții. Câteva cicluri, Lirica veche sau Momente lirice, Carnet de război, Poeme simple, adună mai tot ce nu fusese editat, cele mai multe fiind simple notații, consemnări poetice ale unor întâmplări și stări. Cum pentru M. rememorarea este o retrăire, asemănătoare „cu muzica și cu poezia”, Cartea mea de aduceri aminte (1972), de asemenea postumă, vine să completeze cu mijloacele prozei, dar tot în registru liric
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
grupuri, hărți, hotare, hotărâri, idei, ideologii, inițiative, instituții, întreceri, învățători, învățături, jafuri, jertfe, jocuri, judecăți, jurnale, lame, lanțuri, limbi, locuri, lovituri, lupte, mame, mamifere, materiale, meciuri, melodii, meniuri, mere, meserii, metode, moduri, motive, munți, muzică, națiuni, neamuri, necazuri, nomazi, note, notații, noțiuni, nume, numiri, oameni, obiceiuri, obște, ochi, ocol, oferte, opere, operații, opinii, oracole, orașe, ordine, ore, organe, organizare, organizații, origini, pasiuni, păreri, păsări, pești, plasamente, politici, porturi, posturi, profesiuni, profesori, programe, ramuri, rate, rații, religii, responsabili, restanțe, rețete, riscuri, roiuri
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
măsoară concentrarea pieței pentru un anumit sector economic (sau pentru anumite produse sau servicii) și se aplică adeseori în practică prin multiplicarea lui cu 100 (exprimare mai comodă procentual sau în procente), ceea ce ne conduce la forma modificată )(1mod pIHH [notația indexată este convențională] dată de relația următoare. 3) Din motive tehnice, așa cum precizam și pentru indicele de concentrare Gini-Simpson-Onicescu (5.4), adeseori, probabilitățile sau frecvențele )( kp se multiplică cu 100 (când sunt interpretate procentual și se înlocuiesc în formulă prin
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]