1,660 matches
-
se găsește orașul Kyoto, veche capitală a Japoniei între anii 794-1868, cu peste 2000 de temple. HANKA - lac tectonic din nord-estul Chinei, legat prin râul Sungacea de Ussuri afluent al fluviului Amur. Suprafața lacului este acoperită de o specie de nufăr, cu flori roz și frunze mari de circa 1 metru. Fauna bogată este reprezentată prin pești cum ar fi: crapul lenokul, mihalțul, somnul, nisetrul, caluga etc, apoi broasca țestoasă, vidra ondrata. A fost descris de Prjevalski în 1867. HUBSUGUL ĂKOSOGOL
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
aburi mirosind a tămîie. De altfel, prin Caii din Perugia pătrunzi într-o geografie spiritualizată în care miroase a salcâm, a floarea-soarelui și a turtă coaptă pe plită, în care corpul uman este un templu pe care urcă furnici cărând nuferi roșii, iar șopârlele ori puii de scorpion călăresc cai albi. Nici nu ne mai mirăm, astfel, de faptul că pe autorul cărții "nici moartea cu ochii ei stafidii nu ar putea să mă privească în chip"... Referințe critice (selectiv): Călin
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sensibilizatoare ale dublei suferințe a femeii în luptă cu teribilul cancer ori a celui amenințat să rămână singur. Agonia asistată, splendida Rugă a femeii ("Lasă-mă să trag eu toate ponoasele,/ să fiu eu cea care suferă./ tu rimează un nufăr cu o nufără,/ îngrijește crinul,/ soarbe și pentru mine o picătură din vinul/ care a mai rămas-/ Amână cât poți acel ceas,/ acea oră-// Pe mine oricum mă devoră") sau teribilul Bocet al bărbatului urlându-și singurătatea, înmormântarea, doliul, visul-coșmar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
doi frați siamezi/ Un fel de soare negru mă locuia/ Un fel de pasăre augustă a neantului (...)// Într-o arenă fără gladiatori/ într-un câmp cu flori sălbatice,/ străpuns de lăncile asfințitului// Astfel mă amintesc:/ incongruent, bălăcindu-mă în congruențe,/ nufăr al muțeniei,/ custode al scrierilor apocrife,/ hidalgo al speranței". Biologicul, organicul pur este scena acelorași lupte; ca într-o arenă internă, spațiu de dezvoltare și interacțiune surdă a funcțiilor fiziologice, organele vitale, ele însele transformate în cupluri prin coexistența incipient
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poartă stelară". Prin ea s-ar realiza o a treia cale de cunoaștere, pe lângă cunoașterea logico-experimentală și cunoașterea de la altcineva. Este cunoașterea contactului mintal cu surse non-umane, dintr-o altă dimensiune. Ea are ca suport ADN-ul și extras de nufăr albastru folosit de egiptenii antici cu efect narcotic. Așa am putea să învățăm să ne ferim de spirite rele (cum este HIV). (Ib., pp. 307-319) Propunerea converge spre unele constatări pe teren ale lui C. Lévi- Strauss, redate în Tropice
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
fatal. Povestirea lui Vasile Voiculescu, Lostrița, sau povestirile lui Mihail Sadoveanu, care refac un spațiu fabulos, mitologic, Nada Florilor, sunt populate cu ființe înzestrate cu o periculoasă putere de seducție. Zâna lui Artachino poartă o coroană făcută din lujerul unui nufăr alb, frumoasa floare care crește în mlaștini. Lujerul se împletește ca un șarpe în jurul capului fetei, părul îi acoperă o treime din chip și aproape în întregime unul dintre ochi, decupaj cu efect de mască, acordând o și mai mare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în fața furtunilor apei, bătute de roțile morilor? Ici și acolo se ridică movile de pietriș de care apa se sparge în mii de țărțămuri în care strălucește soarele. Malurile erau împodobite ca de o tapiserie minunată, cu silie roșie, cu nuferi, crini de apă, stuf și brumărele. H. de Balzac, Crinul din vale, pp. 25-26 o descriere productivă ce provine din diseminarea semnificantului OR + ROI + OUR: (88) Voilà le village du Pont-de-Ruan, joli visage suRmonté d'une vieille église pleine de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
-i supraveghea pe Nicolae Militaru și pe alți ofițeri superiori, suspecți (pe bună dreptate probabil) de legături cu GRU, este chemat în fața MApN, unde membrii săi sunt masacrați ca teroriști. Alte ordine criminale trimit grupări succesive de militari în str. Nuferilor (Berthelot), cerând fiecăruia să apere radioul de "teroriști": rezultatul e că militarii se împușcă între ei. La Otopeni, în plină zi de data asta, autobuzul cu militari în termen trimis să apere aeroportul e ciuruit de militarii din clădirea aerogării
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
dezleg altă enigmă, căci sucombase un pârlit de un cui al altuia. Peter Cheyney La pescuit pe Șontea Motorul „Zambilicăi” fornăia vesel, intuia probabil că avea să facă cu noi un drum lung, în căutarea acelei împărății a apelor cu nuferi, pentru a nădi la râvnitul pește, nu atât pentru a-l sacrifica pe altarul grătarului cu cărbuni aprinși, ci pentru farmecul de a-l simți în vargă atunci când îl aduci la mal. Mă veți întreba cine-i „Zambilica” și vă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
un pește în cioc, l-a ridicat în sus și peștele a dispărut în gușa lui cea portocalie. Apoi cele două lotci au cotit la dreapta, pe un canal mai lat, în care, pe o parte era o puzderie de nuferi, care mai de care mai mari și mai frumoși. Era un peisaj de vis. Am rămas cu ochii țintiți la ei, fermecat de priveliște. M-am aplecat să rup unul. - Nuferii mor foarte repede dacă-i rupi, m-a avertizat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în care, pe o parte era o puzderie de nuferi, care mai de care mai mari și mai frumoși. Era un peisaj de vis. Am rămas cu ochii țintiți la ei, fermecat de priveliște. M-am aplecat să rup unul. - Nuferii mor foarte repede dacă-i rupi, m-a avertizat băiatul cel prizărit. Ei nu sunt ca alte flori, nu se simt bine decât în elementul lor, apa. Atunci mi-am retras mâna care era cât pe ce să facă acea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
rămas bun de la dragul nostru loc de pescuit. Apoi am urcat în bărci și am luat-o spre Sulina. Când am ajuns la groapa cu somni uriași, am strigat toți trei „La revedere, Șontea!” și-am cotit spre canalul cu nuferi. Simțeam în suflet o părere de rău pentru ce-am lăsat în urmă, o frântură fericită din viața noastră, și cu gândul de a reveni la anul neapărat. Am ieșit din canale și am traversat Sulina. La Gorgova, gazda noastră
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
planat puțin și s-a așezat vizavi, pe o cracă a unei sălcii. Dar nagâții și pelicanii nu se lăsau văzuți. Păsărelele, care anul trecut ciripeau vesele, acum tăceau, ascunse în frunzișul copacilor de pe margini. Am înaintat până la canalul cu nuferi. De acum eram aproape de Șontea, dar locurile mi se păreau străine, de nerecunoscut. Am trecut pe lângă groapa cu somni uriași și doar am bănuit că trebuie să fie pe acolo pe undeva. Am făcut la stânga și am intrat pe Șontea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
luptă și au rămas aici, te ai gândit? — Pe urmă oprim la Daia, ca acum o sută de ani Sinan Pașa? — De ce am merge noi mai iute ca Sinan Pașa? Drumul Bălții e minunat acum. Toate mlaștinile sunt potopite de nuferi înfloriți, stăncuțe albastre le înconjoară, rotindu-se în ceruri, ca să ochească șerpii leneviți de soare. Drumul Bălții e desfătarea noastră din luna lui mai. — Pe urmă la Giurgiu? — Mai departe nu-ți spunem, deși ne ești drag, Selin pașa. Vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rapiță. Porumbul fusese semănat în arăturile negre și-și aștepta ploile. Drumurile erau sub stăpânirea turmelor ce se trăgeau spre munte venind dinspre Balta Brăilei unde iernaseră. La Mogoșoaia grădinile își revărsau prinosul de floare până spre lacul albit de nuferi. Mâine e praznicul Sfinților Mari Împărați Constantin și Elena, cei deopotrivă cu apostolii, și după sfânta liturghie de la Mitropolie, unde este și zi de hram și după ospățul de la curte, Constantin Vodă, plecând spre Târgoviște, va poposi spre seară pentru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
asemănări. Eu, blondă naturală, visătoare și pasională, el, un brunet veritabil, echilibrat și energic, dar mai ales foarte sever cu sine însuși. Continuam să mă las legănată de vis, închipuindu-mi că zac într-o barcă plutind pe ape printre nuferii lui Manet, gậndindu-mă că singurul lucru care ne-ar putea face fericiți este contopirea cu ora miraculoasă a tinereții, această fiară sălbatică care devorează totul în cale. O iubeam acum cu ardoare, aproape inuman pe cea mai frumoasă dintre toate
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
peste cap. Albe trec în bolta neagră prin a trestiei verdeață. De o cracă pe-ape-ntinsă una-și spînzur-a ei brațe, Mișcă-n aer peste unde fructul mării de omăt; Altele pe spate-ntinse cu o mînă-nnoată numa, Cu cealaltă rupând nuferi, plini de-o luminoasă spumă, Pun în păr și ca-nnecate liniștit plutesc și-ncet. {EminescuOpIV 119} Crenge lin îndoaie Eros - schimă face, ce văzînd-o Ele-urmează în tăcere abia apa sfîșiind-o... Într-o tufă, sub un brustur doarme Satyr beat de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
extreme. Ne străduim să facem din planeta noastră un impresionant cavou. Omul - acest copil problemă al naturii. Se degradează și natura. Începe să semene cu arta modernă. Natura a știut să facă și din ciulini o capodoperă. Cum scoate oare nufărul atâta frumusețe din noroi. Fără oameni, Pământul ar fi, evident, mult mai liniștit. Instinctele nu au acces la sublim. Un mare privilegiu al omului : poate să ucidă și sătul. Natura caută noi soluții. După un nou cataclism, s-ar putea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
obligație în plus. Există destine răvășite de excesiva dragoste părintească. Succesul “forjării” în educație îl constituie tot căldura. Profesorii trebuie să fie specialiști în tactica persuasiunii. IDEAL Gratiile celulelor pot deveni telescoapele nemărginirii. Și totuși, în om există mai mulți nuferi decât nămol. Spiritele mari tulbură sublim. Oamenii mari sunt cei care trag țărmurile după ei. Căderea din copaci a marcat, cu siguranță, prima înălțare. În orice gest ar trebui plantat un sens. Perfecțiunii îi stă bine doar ca șansă. Zboară
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ne răvășesc abisurile. Creatorii sunt, evident, puțini. Fani ai creației ar trebui să fim toți. Cultura încearcă să mai atenueze câte ceva din ofensele istoriei. Spre unele limanuri numai muzica știe drumul. Poezia - acest rug al cuvintelor. Arta trebuie să caute nuferi. Chiar dacă, de regulă, găsește numai noroi. Arta încearcă să ne mângâie perisabilitatea. Măcar arta trebuie să se ia de piept cu implacabilul. Arta autentică înseamnă un tulburător concubinaj cu absolutul. Creatorii de artă știu că nu orice val de ceață
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai potolească, peste tot în jurul nostru se simțea miros de flori și de stuf. Fascinați priveam locurile ca de basm și atât de dragi inimilor noastre. Am fost treziți din visare de ciripitul păsărilor și de orăcăitul broaștelor urcate pe nuferii albi. Umbrele înserării au început să coboare spre casele și văile Prutului. În liniște am scos juvelnicele din apă pline cu pește și ne-am pregătit de plecare. Din mers priveam în stânga și dreapta șoselei, lanuri de grâu, ovăz și
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
că ce, cînd și unde sînt cele trei elemente ale haiku-ului. În mod obișnuit, imaginea Însăși este ce, atîta timp cît aceasta implică pe cînd și unde. De exemplu, acest haiku de John Wills: luna În zori frunzele de nufăr bat În alb la o scurtă adiere avem momentul zilei foarte bine enunțat; și „frunzele de nufăr” ne oferă un indiciu privind momentul anului. „Frunzele de nufăr” ne spune de asemenea că ne aflăm pe un lac, o baltă sau
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
este ce, atîta timp cît aceasta implică pe cînd și unde. De exemplu, acest haiku de John Wills: luna În zori frunzele de nufăr bat În alb la o scurtă adiere avem momentul zilei foarte bine enunțat; și „frunzele de nufăr” ne oferă un indiciu privind momentul anului. „Frunzele de nufăr” ne spune de asemenea că ne aflăm pe un lac, o baltă sau pe o porțiune cu curs lent a unui rîu, dîndu-ne impresia locului. CÎnd și unde apar În
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
unde. De exemplu, acest haiku de John Wills: luna În zori frunzele de nufăr bat În alb la o scurtă adiere avem momentul zilei foarte bine enunțat; și „frunzele de nufăr” ne oferă un indiciu privind momentul anului. „Frunzele de nufăr” ne spune de asemenea că ne aflăm pe un lac, o baltă sau pe o porțiune cu curs lent a unui rîu, dîndu-ne impresia locului. CÎnd și unde apar În unele părți ale haiku-ului, dar ce Îl umple cu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cuvînt cu cuvînt, vers cu vers. Luna sugerează rotunjimea oglindită imediat În potențialul zilei și, În lumina sa rotundă, soarele. Și luna sugerează de asemenea Întunericul cerului nocturn unde ne așteptăm s-o vedem În mod normal. Rotunjimea frunzelor de nufăr rezonează cu rotunjimea lunii, deși culorile lor Întunecate și Întunecimea apei În zori relaționează cu Întunecimea care dispare pe măsură ce ziua Înaintează. Dar parcurgînd versurile descoperim partea de dedesubt a frunzelor de nufăr tresărind În alb, la lumina lunii din zori
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]