2,656 matches
-
decât niște forme particulare ale ultimei faze a culturii «burgheze», care este cultura dorinței de moarte”. De fapt, pledoaria teoretică transgresează domeniul strict al criticii literare, devenind o profesiune de credință existențială: „Doar asumându-ne condiția de ființe apocaliptice putem nutri nădejdea că nu ne vom rata în plan ontologic”. Debutul lui S. în dramaturgie a avut loc în 1992, cu o piesă elaborată în 1986-1988 și intitulată Strălucirea și suferințele filosofilor. Autorul a recurs, într-un mod oarecum pirandellian, la
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
eseista se oprește asupra funcției cu care autorul învestește acest tip de scriere. Din nou plasarea este în context biografic și politic, ca o tentativă de clasare a amintirilor dureroase, o „luptă cu memoria” în fața căreia prozatorul se declară învins, nutrind însă speranța unui ipotetic cititor al altor vremuri. Fină cunoscătoare de literatură, S. apreciază stilul acestei scrieri incendiare. Profund ostil regimului, nepublicabil la data elaborării, jurnalul e văzut ca „o revanșă târzie a prozatorului I. D. Sîrbu”. S. a publicat și
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
sau străine, precum și întâmplări vesele la care autorul a fost martor - un „tren mortuar” așteptat la Râmnicu Vâlcea, episoade „de la manevre” ori „de la mobilizare”. Cu o compoziție de „schiță veselă”, într-un registru mai mult sau mai puțin impersonal, dar nutrite de o experiență biografică, uneori deloc comună, sunt și multe pagini din volumul Spion ori din povestirea Cu Parlamentul în URSS. Urmându-l pe Victor Anestin, S. abordează și epica de anticipație. În Lămuriri, text așezat în fruntea „romanului astronomic
STAHL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289842_a_291171]
-
de scopul lor practic. Ipoteza Loi‑Simonetti este acceptată și de autorul lucrării de față. De Christo et Antichristo și Comentariul la Cartea lui Daniel sunt operele unui episcop oriental cu convingeri milenariste, neinteresat de cultura clasică păgână și care nutrește profunde antipatii față de Imperiul Roman. Acest personaj nu este autorul operelor cu caracter filozofic semnalate pe statuia descoperită pe Via Tiburtina. În cazul nostru este vorba de un exeget de înalt nivel, dovedind o bogată cultură biblică. În Com. Dan
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
devine o temă centrală de reflecție în mediile creștine. Această atitudine este derivată - lucru foarte straniu de altfel - din „dualismul” de inspirație ioanică al lui Hipolit, despre care am vorbit deja. Contrar opiniei curente, dualismul, ca atitudine existențială și politică, nutrește respect, moderație și toleranță față de celălalt. Prin însuși faptul că lumea a fost creată în cooperare, prin două principii complementare, orice dualist gândește naturaliter în termeni corelativi, în consonanță cu modelul „includerii” și nu al excluderii celuilalt. Viziunea metafizică proprie
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
folosesc legenda lui Nero într‑o campanie de propagandă antioccidentală. Această alegere se datorează probabil ambiguității personalității sale: respingător, pe de o parte, prin biografia sa monstruoasă - matricid, infanticid, incestuos, persecutor -, atrăgător, pe de alta, prin simpatia pe care o nutrește față de popoarele Orientului, pe toată durata domniei sale. Creștinii au integrat legenda unui scenariu cristologic. Astfel, începând cu Apocalipsa lui Ioan (cap. 13), Nero devine figura emblematică a tiranului de la sfârșitul lumii, modelul păgân al Anticristului. În opinia lui Jean‑Michel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
d’une entreprise apologétique au Ve siècle, Paris, 1957, p. 313). Într‑adevăr, aici ca și în alte locuri, Theodoret nu aduce inovații „revoluționare”, ci se mulțumește să sistematizeze în cel mai coerent mod datele primite de la predecesorii săi. . Theodoret nutrește un respect uriaș față de tradiția creștină, fiind foarte mândru să facă parte din ea. Pentru a demonstra atașamentul său față de această tradiție, este suficient să amintim că în Eranistes el citează nu mai puțin de 238 de pasaje provenind din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
literare corespunzătoare, ținerea de concerte muzicale și declamative, ajutoare pentru membrii mai lipsiți”. În raportul de activitate pe anul 1878 se afirmă că menirea societății „a fost nu numai de a se cultiva membrii ei pe sine, a deștepta și nutri simțul național numai în inimile membrilor ei, ci a-și extinde razele încălzitoare, după putință, peste întregul public român din Cluj și dimprejur”. Se organizează ședințe ordinare și publice. În ședințele ordinare se discută și se citesc scrieri literare românești
SOCIETATEA DE LECTURA „IULIA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289750_a_291079]
-
să domine viața politică, își marca prezența prin cruzime (și-a omorât dușmanii, după ce s-a întors în Macedonia, și a fost amestecată, se pare, în uneltirea care a dus la uciderea propriului soț50). Era sălbatică precum Epirul natal și nutrea năzuințe dincolo de condiția în care erau acceptate, pe vremea aceea, femeile 51. Când a murit Alexandru Macedon (323 î.Hr.), Roxana, soția sa, fiica lui Oxyart din Bacteriana (cel care se răsculase, dar fusese prins), era însărcinată (mai născuse un fiu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe care cronicarul Radu Greceanu îl va denunța ca „neguțătoriu de abale”, insinuând o origine umilă, dezonorantă pentru descendența sa (pare a fi fost chiar alogen), și o extracție joasă ce ar putea motiva marile ambiții pe care aceasta le nutrea (căci zice scriitorul că „și alte fumuri mai mari acei muieri îi urla în cap, care toate în deșărtu i-au ieșit...”) închei această înșirare (care este foarte departe de a fi completă - ar fi trebuit să evoc măcar și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
că au fost Evdochia fată a lui Simeon împăratul, iar nu soră” - după ce se urcase pe tron. Evdochia i-a făcut trei copii: pe Olena, cea cu nume ucrainean (care va fi măritată cu cneazul Moscovei, Ivan al III-lea, nutrind o vreme nădejdea că vlăstarul ei, Dimitrie, va ajunge și el cneaz), pe Petru (mort în 1480) și pe Alexandru (care va răposa și el în 1496). Evdochia - al cărei chip împodobit cu o coroană așezată peste un văl pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Slatina, i-a dezamăgit repede pe boierii care îl ridicaseră în scaun („Că nu trecu vreme multă, ci au venit la cruzie de un tăiat pă mulți boiari” - Cronica Bălenilor), făcându-i să-l reclame turcilor (prin Aloisio Gritti) că nutrește gânduri de rebeliunea împotriva lor. Cum „Braga voievod”(i se spunea așa după numele lui Neagu Braga, unchiul său după mamă) reacționează ( câteva zeci de răzvrătiți” - între 75 și 184 - sunt mutilați - „le-a tăiat amândouă urechile și nasurile și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din apropierea lui apar frecvent în compunerea unor familii ale marilor dregători. Pârcălabul Gherghina era frate cu Doamna Rada a lui Vlad Călugărul, iar fiica lui, Hrusana, a fost măritată cu Drăghici Craiovescu (fiul lui Danciu zis Gogoașe), cel care a nutrit la un moment dat visuri de domnie („s-a rădicat să vie domn în țara Românească”). Caplea, fiica Voievodului și soră a lui Radu cel Mare a fost măritată cu Bogdan din Popești, mare logofăt și mare vornic, ucis de Neagoe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
individ. Dar, spre deosebire de transcendență, autoconservarea mă fixează aici. Ea nu este un act de aspirație proiectivă. Autoconservarea nu mă scoate din lume, ci mă ține În lume. Ca persoană, prin valorile moral-spirituale interiorizate, eu mă deschid. Îmi pot construi idealuri. Nutresc speranțe. Construiesc proiecte și lupt ca să mi le realizez. Ca ființă umană, a naturii, totul se reduce la lupta pentru existență. Trebuie să facem o distincție Între Om și Persoană? Trebuie să vedem În această separare două naturi sau două
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de a reduce În interiorul nostru suferința produsă de către rău, printr-o rezistență instinctivă și automată, cu efect superior. Biserica susține că suferința este consecința răului din lume. Ea nu poate fi Învinsă decât Îndurând răul care a produs-o, dar nutrind totodată speranța mântuirii, ca perspectivă soteriologică. Suferința este considerată fie pedeapsă pentru păcate, fie mântuire. În orice situație, ea are semnificația unui act de trecere către mântuire, considerată drept catharsis. Suferința mai poate fi Învinsă și prin eroism. Eroismul are
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
se proiecta dincolo de realitate, de a transcede lumea, aspirând continuu către un ideal transmundan și transpersonal. Sursa acestor idealuri superioare ale persoanei este Supra-Eul moral, care ne deschide perspectiva unei ordini superioare, către lumea valorilor, o lume ideală, pentru care nutrim admirație, respect și dorința de a ne integra În ea. În grupa sentimentelor ideale sunt incluse: aă sentimentele intelectuale, care cultivă adevărul, valorile rațiunii, ale cunoașterii; bă sentimentele estetice, care cultivă frumosul, valorile sensibile ale artelor; că sentimentele morale, care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mă pot pune la adăpost de o cetate ostilă printr-un act de refugiu sau de exil interior. Accept realitatea absurdă, dar numai În plan formal. Mă supun, dar nu mă las Înfrânt. Accept starea de fapt, pentru că știu, sper, nutresc convingerea că „va trece și asta așa cum trec toate”. Totul este un „accident al istoriei”, după care „lucrurile vor reintra În normal”. Dar, pentru asta, Îți trebuie o mare tărie de caracter. O mare forță sufletească. O anumită Înțelepciune pe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
meu, care-i administrase niște medicamente șeicului bolnav; prin urmare, puteam trece În siguranță râul pentru a ne lua tovarășul și a ne continua călătoria. Ne mai spuse că șeicul, cu toate că suferea de hidropizie și se afla În stare critică, nutrea speranța de a se Însănătoși, fiind Încurajat În acest sens de prietenul meu, care i-a promis să-i trimită medicamente mult mai eficiente din Bagdad, prin intermediul unuia dintre arabi, care avea să vină cu noi. Am traversat deci râul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
manifestări variabile, o dată la trei până la șapte zile. Observând că starea pacientului meu nu se Îmbunătățea deloc, mi-am Închipuit că acest fapt se datora climei toride care, fără Îndoială, Îi influența sănătatea În mod negativ; prin urmare, nu puteam nutri nici o speranță de vindecare până când el nu va fi fost mutat În altă regiune. În acest sens, am solicitat ca generalul să fie dus Într-o localitate mai răcoroasă, drept pentru care am plecat amândoi la Dinanuggar, aproape de munți, loc
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
a regiunii Dera-Ismail-Khan, aflată la poalele muntelui, unde femeile, copiii, caii și oile loaniților locuiau ceva mai jos de corturile acestora. Dorind să mă aprovizionez cu substanța necesară vaccinării, am făcut această achiziție În timpul călătoriei din Kabul spre Buhara 156, nutrind de altfel speranța că o voi putea utiliza la sosirea În Derabend; aveam o sarcină greu de Îndeplinit, din moment ce era extrem de cald, iar temperatura era În creștere. Oricum, loaniții au fost de acord să se supună vaccinării de Îndată ce au ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
din aceleași medicamente, iar apoi m-am Întins În pat, Învelindu-mă bine - și la puțină vreme am Început să transpir atât de tare, Încât salteaua era udă leoarcă. O dată cu sudoarea am scăpat atât de febră, cât și de neliniște, nutrind speranțe de Însănătoșire În pofida faptului că mai aveam dureri În zona inghinală. Deoarece nu folosisem nici un remediu local, glandele rămaseră umflate pentru Încă trei săptămâni. După ce m-am vindecat pe deplin, i-am scris medicului englez (la cererea căruia vizitasem
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
la care am asistat după moartea lui Ranjit Singh a fost satș211 sau arderea celor unsprezece soții ale defunctului Împreună cu cadavrul acestuia. Patru r³nș (soții legitime) și șapte sclave urcau pe rugul funerar cu Îndrăzneala celei ce Înfruntă moartea, toate nutrind speranța superstițioasă de a intra În paradis 212 o dată cu stăpânul și soțul lor. Se chirciră În jurul cadavrului, fiind acoperite apoi cu rogojini de stuf peste care se turnă petrol din abundență. După ce pregătirile au fost făcute Întocmai, rugul funerar este
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
aflat de lucrul acesta, dar nu s-a arătat nemulțumit de Învoială, așa Încât adoptă copilul ca pe propriul său fiu. I-a dat o educație excelentă, iar aptitudinile fiului adoptiv s-au dezvoltat de la sine, făcându-l pe maharajah să nutrească o mare considerație față de el, tratându-l cu respectul cuvenit unui prinț regal; de pildă, le-a spus amândurora să fie prezentați pe divane (onoare acordată doar celui mai Înalt rang), În timp ce miniștrii și serdarii erau obligați să ocupe locuri
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În India, după ce petrecuse vreo patru ani În Asia Mică, un an În Egipt și șapte ani În Siria. Era ușor de Înțeles că d-na Zerlendi cercetase În mai multe rânduri cărțile și manuscrisele soțului ei, ca și cum ar fi nutrit cândva dorința de a duce ea la bun sfârșit lucrarea Întreruptă de el. Adevărul este că anevoie te puteai sustrage farmecului misterios al acestui doctor sas, doctor prin buna lui hotărâre, căci nu avusese oficial decât o diplomă de farmacist
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
interesa istoria literară. Printre scenele amuzante și rostirile cu șart, la care condeierul face urechea pâlnie, se deslușesc fizionomii, siluete care, preț de o clipă, capătă viață. Cele mai multe se regăsesc în „mediul înălțător și impunător al Junimii”, pentru care S. nutrește aproape un cult. În articolașele lui mișună, de altfel, tot soiul de „reminiscențe junimiste”. O „istorie anecdotică” (cum o definea Șerban Cioculescu) este lucrarea, de minuțioasă documentare, Figuri din Junimea. Din destăinuirile unor membri ai societății ieșene (obținute și prin
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]