9,387 matches
-
puțin la nivelul intențiilor, cu cea a restului lumii, învingându-se în felul acesta un complex psihologic și cultural în egală măsură; ba, mai mult, în cazul lui Hedayat, a inventat noi forme expresive, „modelul“ suprem fiind Bufnița oarbă (o nuvelă mai mare!), în legătură cu care cititorul român avizat va vedea că nu seamănă cu nici o altă operă epică din literatura universală. Iranienii înșiși au aflat târziu că Sadegh Hedayat e cel mai mare scriitor al lor din modernitate. Avea dreptate postul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și cenzurează evoluția. Pesimist ca Omar Khayyam, dar cu o luciditate sticloasă, Hedayat are o privire disperată pe care o poartă printre oglinzile deformante ale lumii - acest univers cu legi impenetrabile, absurde și crude, în care sufletele morților, într-o nuvelă, de exemplu, rătăcesc în căutarea unei oarecare certitudini. Romanul Bufnița oarbă (în persană, BUF-e KUR) a fost publicat pentru prima dată la Bombay, în India, în 1936, într-un tiraj confidențial (50 de exemplare policopiate), provocând un mare scandal în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ar putea fi singura cheie pentru deschiderea seifului fericirii umane. Cu toate că întâlnirile mele cu Iozefina nu avuseseră loc pe atunci decât pe verticală, acolo în biblioteca orășenească, unde ne retrăgeam aproape zi e zi, după-masa, ca să scriem la mașină dramatizarea nuvelei lui Alexandru Ivasiuc, Corn de vânătoare, cu scaunele aproape lipite unul de celălalt, mie mi se părea că stăm de fiecare dată, dimpotrivă, în poziția culcat ori direct pe dușumea, ori pe un recamier de tip Gheorghiu - Dej, foarte încăpător
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și pretențios; era ca și cum coborau ca la o comandă unică, și ele, în tălpile ei. Atrași amândoi de ne mai pomenitul portret al Contesei de Bethlen din pasajul mult îndrăgit de Iozefina, deschideam cartea lui Alexandru Ivasiuc, cu cele două nuvele, “Con de vânătoare” și “O altă vedere”, la pagina 12, și urmăream visând, în lectura care-mi aparținea, citatul: “...o doamnă foarte tânără, călărind altfel decât bărbații, cu hainele altfel strălucitoare decât ale mândrelor slugi în livrele, în tonuri mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
șeful meu direct, metodistul care concepea montajele literare, brigăzile artistice, spectacolele de varietăți și mai și regiza de regulă piesele de teatru, cel supranumit Regizorul, mă și anunțase, cum am spus mai sus, că eu am fost recomandat să dramatizez nuvela lui Alexandru Ivasiuc, Corn de vânătoare. În ceea ce mă privește, o citisem chiar în ‘72 când aceasta apăruse, dar așa, fugitiv și mai mult distrat, fără să gust frumusețea trăirii personajelor. Acuma înțelegeam de ce le surâdea șefilor mei să jucăm
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
s-au strecurat expresii incomode și la adresa statului de drept sau chiar lucruri aproape obscene. Ferească sfântul! Dar de ce trebuia tocmai ca eu să îndur o asemenea corvoadă inclusă, firește, în orele de muncă patriotică? Ca ce chestie să dramatizez nuvela lui Ivasiuc? De unde până unde eu? De ce nu fusese numit însuși Regizorul, cu atât mai mult cu cât el activase, așa cum vorbea lumea, și ca actor pus pe liber de la un teatru din București, pentru că probabil, „fluierase și el în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
propusese, nici într-un caz altul, nu putea fi decât cel care garantase pentru mine ca să ajung în funcția de administrator aici, în ciuda vrerii directorului Sima și a unora dintre organele locale de partid. Acela mă propusese și pentru dramatizarea nuvelei lui Alexandru Ivasiuc. Un text cu o acțiune destul de pretențioasă. Totuși, curiozitatea îmi creștea de la o zi la alta. Nici nu era cazul să refuz sarcinile de serviciu, mai cu seamă când știam că, înainte a a fi aterizat eu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
casă cu un astfel de obiect, mult mai valoros decât tot ceea ce aveam eu pe lume, nu? Mai valoros chiar decât statuetele de alabastru pe care le încredințasem, la plecarea temporară din București, Crinei.) Citesc, în sfârșit, de câteva ori nuvela lui Ivasiuc. Simt tot mai mult că-mi place. Mocnesc. Încerc să renunț la munca asta sisifică, dar ceva, un orgoliu (?!) nu mă lasă. Schițez scenele principale. O citește pe îndelete și doamna Iozefina, apoi scot în câteva zile, prima
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
greu la a treia și mai apoi, la a patra variantă. O citește pe ultima în fine, și Regizorul. În cele din urmă, ne ciocnim amândoi de problema evidențierii, inevitabilă problemă, a tinereții lui Mihai de Giulești personajul central al nuvelei. Trebuia, zicea Regizorul, ca spectatorul să fie pus în temă cu descendența protagonistului nuvelei: cum că provenea dintro familie nobilă valahă din comitatul Maramureș, că era răsrăsstrănepotul lui Giulea, cel care își îngropase propria mână, tăiată de unul Bogdan de la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ultima în fine, și Regizorul. În cele din urmă, ne ciocnim amândoi de problema evidențierii, inevitabilă problemă, a tinereții lui Mihai de Giulești personajul central al nuvelei. Trebuia, zicea Regizorul, ca spectatorul să fie pus în temă cu descendența protagonistului nuvelei: cum că provenea dintro familie nobilă valahă din comitatul Maramureș, că era răsrăsstrănepotul lui Giulea, cel care își îngropase propria mână, tăiată de unul Bogdan de la Vișeu, adică, spune textul, mâna cea dreaptă împodobită cu inelul greu de argint cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mers, câteva dumicate de pâine unsă cu ceva și un măr. Le înfulec rapid, ca și cum aș pierde trenul, intru repede în pat și, la lumina veiozei, mă apuc, mai flămând decât oricând, de o a nu știu câta lectură a nuvelei, extrăgând citate și numerotându-le meticulos pe fișe. Reiau apoi incipitul piesei mele, mai cu seamă scenele în care Mihai e singur și caut replicile potrivite în care putea fi adăugat câte ceva referitor la cele două momente cheie din viața
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
feri!” Dar iată că nici în Dacia 1310, Mihai-omul meu de hârtie, Mihai de Gulești-nu mă părăsea nici în ruptul capului. Fie cămi fugea gândul la fiecare trăsătură a lui în parte, fără să pornesc de la un anume citat din nuvela lui Alexandru Ivasiuc, fie că, profitând de tăcerea celor din jur, chiar în autobuz sau în tren, îmi desfăceam hârtiile volante și mototolite în grabă, unde aveam anumite selecțiuni din text, copiate în fugă cu stiloul (adevărată merinde pentru cel
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fusese refuzat la dans de Doamna de Bethlen. Cum?-Întreb mecanic. D-ta întrebi cum? Îmi place să cred că am în fața ochilor un om superior, o personalitate, nu? Nu oricine poate scrie... D-ta care concepi în scris dramatizarea nuvelei, întrebi cum?... Contabilul abandonează fraza precis nu pentru a bate în retragere. Ca la un lapsus. Spatele d-tale - reia el discuția, parcă mai plin de elan-e mult mai solid decât îți închipui. Să nu-ți fie frică niciodată. Ordinea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sculam și mă culcam cu nasul în carte, mă consideram mic în ultimă instanță, pe lângă el. Oamenii sunt sub vremuri și nu invers, tovarășe... - mă străduiesc și eu să dau răspunsuri cu citate, pe măsură, chiar dacă nu erau alese din nuvela lui Ivasiuc. Într-o clipită îmi pare că-l aud ca prin vis: Pentru sute de ani, pe Valea Marei întâmplările nu s-au deosebit, dar continentul era supus schimbărilor și deschis oamenilor îndrăzneți. De aceea Mihai n-a plecat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
alt neam? De toți troglodiții? Mi se părea că tovarășul contabil-șef începea, în ceea ce privește vorbirea în dodii, să sară calul sau că trebuia dus la un psihiatru. În capul lui, epocile fuzionau de-a binelea, de asemenea și numele personajelor nuvelei cu numele reale ale noastre. Simt amețeală și nevoia de a ieși undeva, la aer. Transpir fără motiv. Totuși nu înțeleg, tovarășe contabil-șef... - șovăi apatic. Mai trebuie să știi-continuă contabilul-șef, ca și când ar fi perorat singur într-o sală
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mic îi fusese tăiată limba și așa, înțelegându se cu bestia, va face numai ceea ce i se spune. Adu-ți aminte că instrumentele trebuie să tacă și că totul trebuie făcut cum se cuvine. Văd că ați citit cu asiduitate nuvela lui Alexandru Ivasiuc, d-le contabil-șef. O cunoașteți în amănunțime. Mulțumesc. Cu toate că eu sunt un om al cifrelor, m-am edificat din răsputeri, noapte de noapte, până am pătruns-o bine de tot. A fost o sarcină, tovarășe. A
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
decid cumva să ridic sprâncenele. Da. De contesa de Bethlen - părea că rostește Valy apăsat numele personajului-De ea e vorba, castelane. Sau crezi că numai fosta contesă, mama ei, ți-ar fi putut arunca mănușa și inelul, la începutul acțiunii nuvelei? N-am să uit detaliile pe care le face naratorul: cu o îndemânatică mișcare a frâului făcu să se rotească roibul cu stea albă în frunte, pe care călărea, așa că tânărul să o poată vedea și din alt unghi... În
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mult. Să înțeleg că pe amândoi ne costă o gură cusută, nu-i așa? Pe semne ți-e frică de finalul piesei... Gândește-te totuși că, în ultimă instanță, va fi un accident de vânătoare, așa cum reiese și din acțiunea nuvelei. Henri, te rog nu bate câmpii. Lasă vorbirea în dodii. Știi foarte bine la ce mă refer. Noi suntem chemați, cum bine știi, să punem la cale un accident adevărat la sfârșitul spectacolului, tocmai când nimenea nu se așteaptă! Vorbește
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să sară subit pe a ei. Gerard o simțea cum tremură aproape cabrată. Îi simțea respirația tot mai fierbinte. Tot mai fierbinte și mai provocatoare. Dacă ar fi săvârșit o astfel de faptă, toată osteneala lor de a scrie dramatizarea nuvelei lui Ivasiuc, se ducea pe râpă. În același timp avea senzația ori că dictează textul cu greșeli, ori că Iozefina scria greșit tot ce i se dicta. Cert e că deasupra lor, undeva lângă tavanul gletuit al bibliotecii, de care
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
2. Până una - alta, întâlnirile lui Gerard cu Iozefina începuseră să se înfiripe și dincolo de planul concret, adică de cel din biblioteca răcoroasă, cu zidurile ei extrem de groase. Se înfiripa, așadar, mai ales atunci când el se cufunda acasă, în lectura nuvelei Corn de vânătoare. Întâlnirea cu Contesa de Bethlen era un bun prilej de a o vedea în permanență, de bunăsemă, imaginar, pe Iozefina în persoană. Seară de seară. Așadar, ziua o întâlnea în bibliotecă, în carne și în oase, seara
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vechime. Ce? Altfel mai stăteam noi acuma de vorbă? Aha! Da, da. Așa e. Probabil dumneata ai reușit să treci de testul inițial. Să sperăm. Păi nu, că acuma ești o persoană influentă deja. Ce vă face să credeți? Dramatizarea nuvelei lui Alexandru Ivasiuc...Așa că ai pășit cu bine și în Anul Nou. Replica aceasta sunase ca un deșteptător pentru o trezire din somn. Îmi năvăliră automat, în minte, întâmplările prin care trecusem în noaptea de revelion, la cumpăna dintre 1976
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
iară și iară această idee tracasantă! ) oare mai părăseam eu facultatea? Mai ajungeam eu în acest orășel uitat de lume, o cloacă de pensionari, și mai haleam, alături de funcția de administrator, și alte meserii ingrate? În sfârșit, mai dramatizam eu nuvela lui Alexandru Ivasiuc? Totuși în tot răul este și un bine. Nu aveam, cu certitudine, această onoare. Ce era de făcut acuma? Puteam eu să o iau pe Roji la bani mărunți în ceea ce privește discuția auzită întâmplător? Nu. Și la ce
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-l înfrunte. Cutremurul parcă îl scosese și pe el din modestie și din frica de a nuși contrazice șefii: Adică, d-le Sima ? Dl. Regizor părea și el hotărât să pună țara la cale: De fapt e vorba de personajele nuvelei lui Ivasiuc, Dzeu să-l odihnească. Decis să aibă ultimul cuvânt, fără să cugete prea mult replica, Sima ridică tonul și la Regizor: Nu-i adevărat! E vorba de personajele lui Gerard, cu totul altele decât cele ale nuvelei. De
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
personajele nuvelei lui Ivasiuc, Dzeu să-l odihnească. Decis să aibă ultimul cuvânt, fără să cugete prea mult replica, Sima ridică tonul și la Regizor: Nu-i adevărat! E vorba de personajele lui Gerard, cu totul altele decât cele ale nuvelei. De exemplu contele de Bethlen din piesa ta, al cărui rol tocmai eu îl interpretam, e unul, iar contele din nuvelă pare a fi altul. Să avem pardon - pară Gerard. Să nu avem niciun pardon, tovarășe administrator. Hai să mergem
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
tonul și la Regizor: Nu-i adevărat! E vorba de personajele lui Gerard, cu totul altele decât cele ale nuvelei. De exemplu contele de Bethlen din piesa ta, al cărui rol tocmai eu îl interpretam, e unul, iar contele din nuvelă pare a fi altul. Să avem pardon - pară Gerard. Să nu avem niciun pardon, tovarășe administrator. Hai să mergem la textul nuvelei. Unde găsești dumneata în replica lui Mihai de Giulești, cuvintele astea deșănțate: Hai să terminăm, Henri, odată cu leprele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]