1,437 matches
-
La fel au procedat prin 1610 oștenii unguri cu „ochii sfinților de pe toate icoanele” când au ocupat Mănăstirea Argeș, scrie Paul de Alep la jumătatea secolului al XVII-lea <endnote id="(76, p. 168)"/>. Radu Rosetti povestește cum au profanat oștenii otomani icoanele și bisericile din Moldova, În 1821, când au Înecat În sânge răscoala eteriștilor : „Și-au făcut [turcii] râs de biserici Într-un chip sălbatec, punând În ele cai și Împușcând În icoane sau ciopărțindu-le cu lovituri de săbii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
săbii ; În multe biserici de la țară se mai văd și astăzi urmele acestor devastări” <endnote id="(680, p. 111)"/>. Într-adevăr, la Începutul secolului XX, Nicolae Iorga vedea pe frescele bisericilor din Basarabia sfinți cu ochii scoși cu sulița de către oștenii turci <endnote id="(429, pp. 172-173)"/>. Conform unei legende medievale, un negustor evreu Își lasă averea să fie păzită de icoana (sculptura) Sfântului Nicolae. Totuși, hoții Îi golesc casa. Întors acasă, plin de mânie, evreul bate și biciuiește imaginea reprezentându
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
că au primit reclamațiuni dela militarii aflați În Campanie că În lipsa lor lise deschid casele familiilor loru pentru cvartirul rușilor”. Continuarea fusese pe măsura fărădelegilor „aliaților” de la Răsărit: „(...) vă invit a da ordine severe ca să se apere de cvartir casele oștenilor români aflați sub arme”. Această grea sarcină căzuse tot pe spatele celor doi comisari dar nu trebuie omis faptul că ei mai aveau În subordine și numeroși agenți sau sergenți de stradă alias gardieni publici. a.c. Control strict asupra străinilor
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
noastră a fost eroicu respinsu”. Pentru toți cei căzuți, semnatarii telegramei, Prințul Carol și ministrul Kogălniceanu, recomandau (cu valoare de ordin) următoarele: „Înțelegețivă cu clerul a tuturora riturilor Religioase (fără osebire) ca joea viitoare să se celebreze rugăciuni publice pentru oștenii Români și Rosieni, care a căzut morți pe câmpul de bătae Împrejurul Plevnei. Toate autoritățile publice vor asista cu doliu la această ceremonie funebră. Vă veți Înțelege cu Primarul asupra acestor chestiuni”. Pentru a Întări atmosfera tristă a comemorării morții
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
adică stil), nici cu noi standarde de profesionalism, dar, în fine, spune povestea, ilustrează scenariul și, atunci cînd caută cîte un efect mai deosebit, știe unde să l caute (de exemplu, la Orson Welles, ale cărui tablouri din Falstaff, cu oșteni încleștați în noroi, preced cu trei ani tablourile foarte asemănătoare realizate de Nicolaescu la Călugăreni). și e de la sine înțeles că Amza Pellea e tot ce-ar trebui să fie un erou. Dar revederea acestui film e pentru mine o
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
marii întruniri de la Universitatea din Iași, compune un înaripat „marș eroic” intitulat Arme, arme. Sub titlul Fiii României, marșul s-a cântat la reprezentațiile de gală în cinstea căderii Plevnei. Soldaților români le-a mai închinat cântecele Moartea vitează și Oșteanul român, pe versuri populare. O remarcabilă autenticitate artistică o demonstrează Hora de la Plevna pe versuri de Vasile Alecsandri, Stejarul și cornul pe versuri populare, Ca un glob de aur pe versuri de Dimitrie Bolintineanu. Gavriil Musicescu a armonizat melodii populare
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
părăsit, a stat, totuși, cu sabia, singur împotriva urgiei otomane, singur, într-o luptă inegală, disperată, pe viață și pe moarte. Unde în istoria universală se mai poate găsi un exemplu asemănător de curaj și jertfă, când o mână de oșteni puțin peste zece mii de luptători să înfrunte o armie de aproape două sute de mii de ieniceri cea mai mare, cea mai tare putere a timpului? Numai la Termopile, poate, a cunoscut istoria universală o asemenea disperată, tragică luptă. "Patimile după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
izbândă? înfrângere? moarte? În pisania bisericii eroilor căzuți la Valea Albă Războieni, Ștefan a săpat în piatră dramaticele cuvinte: "... Și au fost biruiți creștinii de păgâni și au căzut acolo mulțime mare din ostașii Moldovei..." Îl va obseda amintirea sacrificiului oștenilor, "cei mai buni oșteni ai Moldovei", care, singuri, au ales moartea rămânând acolo cu sabia, ca să acopere retragerea oștirii, acolo pe redută la Valea Albă. Măreția lui Ștefan nu stă în răsunătoarele izbânzi din războaiele sale; și nici în numărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pisania bisericii eroilor căzuți la Valea Albă Războieni, Ștefan a săpat în piatră dramaticele cuvinte: "... Și au fost biruiți creștinii de păgâni și au căzut acolo mulțime mare din ostașii Moldovei..." Îl va obseda amintirea sacrificiului oștenilor, "cei mai buni oșteni ai Moldovei", care, singuri, au ales moartea rămânând acolo cu sabia, ca să acopere retragerea oștirii, acolo pe redută la Valea Albă. Măreția lui Ștefan nu stă în răsunătoarele izbânzi din războaiele sale; și nici în numărul de biserici înălțate; ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cei mari au picat și vitejii cei buni au perit și fu scârbă mare în toată țara..." Grigore Ureche Letopisețul Țării Moldovei A A 'NĂLBIT POIANA CU TRUPURILE LOR 26 iulie 1476 Fugi Măria ta!!! Fugi! strigă, se milogește tânărul oștean alergând după Măria sa. Domnul Moldovei, în cămașă de zale, cu părul vâlvoi, orbit de sângele ce-i șiroiește pe frunte, în mână cu sabia goală, picurând, calcă peste cadavre, prin mocirlă, prin bălți cu noroi și sânge. "Aiaia Allah-Allaaah!!!"... "Moldova
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se rostogolesc cu turban cu tot. Corp la corp. Moldovan cu turc; turc cu moldovan, se tăvălesc în mocirla mustind de sânge, cu degetele încleștate unul în beregata celuilalt, gâfâind, gâjâind: "Moldovaaaa....." "Allahhhh....." Ajutați-mă, oameni buni, bolborosește un bătrân oștean târându-se printre cadavre... Ajutați-mă... Câțiva tineri oșteni, însângerați și ei și săbiile lor picurânde, se reped, fac zid în jurul Măriei sale: Fugi, Măria ta!!! Fugi!!! strigă ei cu disperare. Totul e pierdut!!! Suntem înfrânți!!! Ajutați-mă....ajuta... În clipa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Moldovan cu turc; turc cu moldovan, se tăvălesc în mocirla mustind de sânge, cu degetele încleștate unul în beregata celuilalt, gâfâind, gâjâind: "Moldovaaaa....." "Allahhhh....." Ajutați-mă, oameni buni, bolborosește un bătrân oștean târându-se printre cadavre... Ajutați-mă... Câțiva tineri oșteni, însângerați și ei și săbiile lor picurânde, se reped, fac zid în jurul Măriei sale: Fugi, Măria ta!!! Fugi!!! strigă ei cu disperare. Totul e pierdut!!! Suntem înfrânți!!! Ajutați-mă....ajuta... În clipa aceea, coviltirul în flăcări al unui chervan răsturnat se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Allaaah!!! Și... și Moldova cui o lași?! strigă Mihail. Cui?! Tușește. Un val de sânge îl îneacă... Tușește. Scuipă sânge. Ștefan, împietrit, tace. De piere Ștefan, piere Moldova!!! strigă disperat Șendrea. Și Moldova cui o lași?!?!... strigă într-un glas oștenii. Cui?!?! Ștefan, sfârșit, rătăcit, își șterge fruntea de sângele ce-l orbește. Să... să buciume, îngână el răgușit, cu fălcile încleștate... Să buciume... Să buciume retragerea la codru!! strigă oștenii porunca Măriei sale... Să buciume!!! Ștefan, rătăcit, orbit, cu ochii în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Șendrea. Și Moldova cui o lași?!?!... strigă într-un glas oștenii. Cui?!?! Ștefan, sfârșit, rătăcit, își șterge fruntea de sângele ce-l orbește. Să... să buciume, îngână el răgușit, cu fălcile încleștate... Să buciume... Să buciume retragerea la codru!! strigă oștenii porunca Măriei sale... Să buciume!!! Ștefan, rătăcit, orbit, cu ochii în gol... Și pe obrajii mânjiți se preling dâre de sânge îndoit cu apă... "Plânge Măria sa?" "Aiaia Allah!!!Allaaah!!!"... Buciumă... B SIHASTRUL DANIIL ȘI SPOVADA 30 iulie 1476 Fulgeră... Tunetul despică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vocea răgușită, spartă a străinului... Pot să... să...? Bătrânul aprinde o lumânare: Stai! Cu dragă inimă! Stai! îl îmbie bătrânul, inimos, aprinzând încă o lumânare... Încălzește-te... Ce furtună!... Străinul se apropie încet, cu pași șovăitori... Pare a fi un oștean; nu prea mare de stat, cu tunica udă, cu capul gol, peste frunte, peste pletele blonde e legat cu o fașă murdară, pătrunsă de sânge, bărbos, cu ochi sticloși, arși, mijiți de nesomn și oboseală... Străinul pășește încet, șchiopătând, târșind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mijiți de nesomn și oboseală... Străinul pășește încet, șchiopătând, târșind ușor laba piciorului stâng înfășurată în cârpe legate cu sfoară; la cingătoare atârnă o spadă mare cu garda în cruce. Se oprește la mijloc, cu picioarele depărtate... Îi... îi fi oștean... îngână bătrânul. Străinul tace. Își șterge cu palmele fața udă. În lumina oarbă a unui opaiț ce umple chilia cu umbre, dă roată cu privirea: chilia e o grotă cioplită în piatră; o gaură ține loc de fereastră; alta, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o velință vărgată; pe sfoară la uscat, smocuri-smocuri de ierburi și rădăcini; ochii lui se opresc și adastă îndelung pe trupul lui Iisus răstignit pe o cruce cioplită în lemn de stejar...În aer plutește aromă de busuioc și tămâie. Oștean de-al lui Vodă? întrebă bătrânul cu mirare. Străinul tace. Își scoate spada, o pune pe masă lângă o carte mare, groasă, cu coperte roase, ferecate. Îl scutură un fior, dinții îi clănțăne mărunt-mărunt. Se sprijină de speteaza unui scaun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Baia el ar fi slobozât săgeata ceea ce o rușinat dosul Măritului rege Mateiaș... L-or sfârtecat cu cleștele înroșit, abia șoptește și întoarce capul: desigur, i-a intrat o zgaibă în ochi... Gheorghiță bolborosește niște vorbe sfinte de mângâiere. Un oștean purcede a aprinde lumânări la căpătâiul morților și luminițele licăresc ca o puzderie de licurici. Și mie mi-i în grijă, gângăvește Gheorghiță. Copchiii, muierea și oile le-am băjenit la codru. Tot codru' sireacu'... De mă duc, bădie Toadere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lumina și mie Cărarea... Acușica vin și eu, mai spune și se culcă alături. Și se face tăcere... Fulguie ușor și aburi destrămați se leagănă, se leagănă... Un stol de ciori croncănind mătură în zbor pământul cu umbra lor. Câțiva oșteni zdraveni, cu musteți bogate, cu căciuli țuguiate, adună morții; pe moldoveni îi cară cu grijă, ușurel, de mâini și de picioare, îi culcă unul lângă altul cu capul spre Răsărit; pe turci îi târăsc, îi adună și-i fac stivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu tovarășii de luptă cu care au căzut, împreună... Ce de flori o să răsară în poiana aceea, spune, mai încet după o tăcere. Și... și cu ei? arătă Tăutu spre leșurile turcilor. Pe rug! Pe rug! Am isprăvit lumânările, șoptește oșteanul cu lumânările, la urechea lui Tăutu. Lasă! intervine Ștefan care auzise. Pentru eroi, aprinde Dumnezeu stelele... La Dunăre!! se răsucește el brusc. Încalecă și pleacă urmat de toți. Câmpul de bătălie s-a cufundat iar în tăcere. Printre arbori, călugării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
inimă curată... ... Și luminată, adaugă Stanciu, ironic. Întocmai, dragul meu! îi întoarce Ștefan vorba. S-a lăsat o tăcere grea. Tăutu schimbă vorba: Căpitanul de secui Teleki Ladislau... Îl știu, un viteaz! Secuii au luptat bine! El, cu mai mulți oșteni unguri de prin părțile Harghitei, vor să ceară Măriei tale îngăduința ca ei, cu familiile lor, să se statornicească prin părțile Moldovei, că zic ei tare le-a mai plăcut lor țara, oamenii și dreapta ocârmuire a Măriei tale. "Dreaptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și mai multă dragoste. Toți voievozii, toți regii, și parcă numai ei? Mușatinii sunt celebri. Mare lucru! Se sfârșește lumea?! Îl urăsc!! Îl urăsc!! Îl urăsc!! țipă Maria isteric. Maria! Ascultă-mă! Maria! o zgâlțâie. Înțelege! Nu poți înțelege?! Viața oșteanului, a Domnului cu atât mai mult, e aspră: prin zloată, ud, înfrigurat, mereu cu moartea alături. Găsește și el, în fuga calului -, puțină căldură lângă o vatră, lângă un sân de femeie... Omenește vorbind, poate să nu se bucure de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în ritmul pașilor lui agitați, amenințător parcă -, un mic pumnal de argint. Soră dragă! Unchiule! Nu mai pot răbda! răbufnește el mânios. Lâncezesc în Cetatea Sucevei! Nu mai pot răbda! V-am rugat să stăruiți! Stăruiți! Să-mi dea odată oștenii făgăduiți! Cu ce-oi elibera Mangopul din ghearele lui Isac, vândutul turcilor?! Vreau Mangopul! Vreau Mangopul! E dreptul meu! Alexandre! Răbdare, Alexandre! îl domolește Țamblac. A făgăduit. Și când Ștefan făgăduiește... Dar, știi și tu, cum să se mai împartă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Nu înțeleg... Atunci, pentru ce... pentru cine?... Pentru Moldova. Vreau să fiu cinstit cu voi. Nu suport să-mi tot mulțumiți, spune Ștefan, după care tace, înghite în sec. Uite! Frate-meu să mă fi rugat, nu-i dădeam nici un oștean. Nu-mi omor eu oștenii pentru "cauza" nimănui, fie el cine-o fi, dacă... dacă n-ar fi la mijloc și "interesele Moldovei". Apărarea Mangopului și a Caffei cu care facem înfloritor negoț e de mult în planurile mele, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pentru cine?... Pentru Moldova. Vreau să fiu cinstit cu voi. Nu suport să-mi tot mulțumiți, spune Ștefan, după care tace, înghite în sec. Uite! Frate-meu să mă fi rugat, nu-i dădeam nici un oștean. Nu-mi omor eu oștenii pentru "cauza" nimănui, fie el cine-o fi, dacă... dacă n-ar fi la mijloc și "interesele Moldovei". Apărarea Mangopului și a Caffei cu care facem înfloritor negoț e de mult în planurile mele, împreună cu apărarea cetăților mele de la Mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]