17,360 matches
-
într-un mod sui-generis, sub umbrela amintirilor și afundându-mă în desișul patetic al albumului de familie, am pierdut dreapta cărare, căzând în capcana de a fi preocupat de grija altora, cam cum face câinele la drum lung. Revin la oile mele, pragmatic și conștient că, de obicei, ploile de vară și jocul de babe nu țin mult. Șederea mea la Vatra-Dornei a durat doi ani și jumătate, datorită serviciului celor doi părinți, și din nevoia tatei de a-și recâștiga
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pârtia naturală din grădina lui Gaiț, de sub dealul Barbușca. Duminica schiam pe dealul Buzăului cu platoul natural numit „Tarnă”, pe pârtia versantului de nord al Barbuștii, botezată „Bulatău”, ori pe dealul Morarului, un imens imaș în pantă unde vara pasc oile, iar mai recent adăpostește stâna viceprimarului Vasilică Lucan, zis „Prunaru”. Când iarna era geroasă și râurile Moldova și Moldovița înghețau bocnă, cei care aveam patine jucam hochei pe terenuri improvizate, cu mantinela și porțile construite din pietre de râu. Anual
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și galop, ciclism, cros) și pe teren îfotbal pitici, juniori și seniori, volei, lupte libere, box, cursa în saci, skanderbeg, trasul frânghiei, săritura în lungime, stâlpul cu premii), dar și de fumăraia grătarelor cu mici, fleici, cârnăciori și pastramă de oaie, de mirosul plăcut împrăștiat de vata de zahăr și înghețata de casă, de bătutul butoaielor cu bere și de destupatul zgomotos al sticlelor cu limonadă. Sătenii, în majoritatea lor agricultori, crescători de animale, se distrau rar duminica, în general mergeau
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
lungi de pământ, turmele de mioare risipite pe nesfârșitul pajiștilor, pădurile de tei pierdute albastru În zare. Uneori, după ore de admirat minunile naturii, adormea covrigit, rătăcit În uitare. În după-amiaza aceea, unul dintre băieții care Își păștea turma de oi, se apropie nevăzut de clopotniță, urcă tiptil scara Înaltă și, apucând funia groasă, Își dădu drumul pe ea cu toată greutatea, trăgând cu forță și râzând satisfăcut. Clopotul mare se dezlănțui cu toată puterea, umplând cerul Întreg de tăria dangătelor
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
proprietarului vecin. Nu rare sunt conflictele între vecinii ce locuiesc în casele din cartierele mărginașe, care cresc în curte tot felul de animale și păsări, începând cu un număr excesiv de câini din rasele cele mai feroce și continuând cu găini, oi, capre, cai, vaci, porci și chiar măgari și catâri care, în afară de zgomotele pe care le fac prin lătrat, cotcodăcit, mugete, behăit, răget etc., excrementele și fecalele pe care le elimină, exală un miros insuportabil către vecinii din imediata apropriere sau
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
dar, banii altora, nu ai mei. și, doar nu a unui singur drac. Din zi în zi, din glumă în glumă, butoiul se umplea, în tot mai mare măsură, cu milioane. Avea, bătrânul nostru erou, animale multe și mănoase: vaci, oi, capre. Dispunea și de terenuri de pe care să le poată asigura hrana. și le-o asigura. Mai avea flăcăi, fete, nepoți și nepoate, care-l ajutau nevoe mare la toate câte se cereau a fi realizate, pentru ca, prin valorificarea laptelui
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
grădina înțesată cu tot felul de vegetații, gospodărește orânduite, și menținută într-o permanentă stare de curățenie și de bun gust. Seara, pleca la culcare, devreme. Mânca ce mânca, sorbea o cană cu lapte proaspăt, amestecat, cu de vacă, de oaie și de capră, și se lăsa, moale, ca un copil ostenit, în somnul dulce al nopții parfumată cu de toate câte se găseau în marea sa grădină. Într-o noapte, că sosi și o asemenea noapte, dracii s-au înfățișat
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nimeni, nimic. Apoi se așeză pe o parte. Cu trupul întins și cu mâinile sub cap. Nu mai auzi piuitul, dar, nici inima lui, nu-și mai răspândi tic-tacurile.Așa l-a găsit, ciobanul, ajuns acolo, pentru a-și întoarce oile. Viața, de-a rostogolul Lumea e plină de scârnăvii, de fapte, lucruri și oameni de care îți vine să nu fii de față, când vine vorba despre ele, ori când apar într-o asemenea lumină. Cui nu-i vine să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și se termina tocmai la marginea dantelată de spumă si valuri, a mării celei mari. Neavând cine să-i scoată din rătăcire, pe acei străini, a fost trimis, de către bunic, să-i descurce el, copil, încă, păzitor de capre și oi, la casa bătrânească. Sa descurcat bine. Când a fost o altă rătăcire de vizitatori ai acelor părți din țară, tot el a fost găsit, sa-i descurce. și i-a descurcat, și pe aceia, bine. Apoi, binele acela a devenit
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
tristețea și singurătatea, cufundând-o, fără putință de întoarcere, ori, măcar, de ameliorare, într-o lume asemeni unui cerc închis. Zilele treceau cum treceau și nopțile: cumplite. Bărbați mulți ar fi dorit-o. Se agățau de dânsa, ca scaiul de oaie. Ea, însă, ura acest mod de a-și trăi viața. Mai ales, viața, la acea vârstă. Îi evita. Îi ocolea. Nu lua în seamă sugestiile lor. Le răspundea cu dezinteres total. Ziua, evident, pentru că noaptea, pe mulți dintre ei, și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a rezultat un fiu. Între timp, afacerile mergeau bine, profitul era mare, iar averile se adunau repede și voluminoase. În ani puțini proprietățile funciare au însumat mai bine de două mii de hectare. Acestora li s-au adăugat ferme de vite, oi, pește, către Dunăre. Afacerile străluceau, iar averile creșteau cu repeziciune, suspectă, ai zice. Totul corect, totul cu profit enorm! Numărul nevoiașilor cărora le asigura hrana și traiul a trecut de două mii. Devenise un fel de tată și mamă a orașului
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
decedată dintr-o infimă neatenție. Casca de protecție În suburbia Bâta, a municipiului Lotca, trăiau oameni relativ bogați,și foarte harnici.Până când li s-au dezvoltat livezile și viile erau și foarte pașnici. Se ocupau cu creșterea vitelor și a oilor. Îndeletnicirea le aducea venituri potrivit de mari, dar, suficiente, ca să poată duce o viață, în general, îndestulată. Produsele animale erau și principala lor sursă de bani. N-ar fi aflat lumea, cine sunt trăitorii Bâtei, dacă localitatea lor n-ar
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
carul de dinainte, tras de doi boi floreni, voinici, împărțea, celor care-i răspundeau chemării, urșii, cu care-i obișnuise, de mai mulți ani. Un urs de al lui moș Costache Enescu era alcătuit dintr-un bulgăre de brânză de oi, preparată la putină, de mărimea unui ou, învelit cu un mic strat de mămăliguță caldă, rotunjit bine între palme, dezmierdat, apoi, de aceleași palme, ale alcătuitorului, și așezat, apoi, unul lângă, ori unul peste altul, în coșul carului, căptușit cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
în care era băgat. și, stăpânul, s-a dus cu el acasă, unde l-a pus într-un coteț, cât toate zilele, zicând: o să ieși, de pe mâinile mele și din acest coteț, cât un dulău bun de pus la păzit oile. Doar,că, în loc de păzit oile, tu o să devii pachețelul meu zilnic, pentru câteva luni, pachețel, care, la fiecare amiază, îmi v-a domoli foamea. Ăla, mic și animal, cum era, n-a înțeles nimic din ce stăpânul bâiguise. Au trecut
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
stăpânul, s-a dus cu el acasă, unde l-a pus într-un coteț, cât toate zilele, zicând: o să ieși, de pe mâinile mele și din acest coteț, cât un dulău bun de pus la păzit oile. Doar,că, în loc de păzit oile, tu o să devii pachețelul meu zilnic, pentru câteva luni, pachețel, care, la fiecare amiază, îmi v-a domoli foamea. Ăla, mic și animal, cum era, n-a înțeles nimic din ce stăpânul bâiguise. Au trecut zilele, nopțile, săptămânile, lunile, trimestrele
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
restrânsă, oglinda capătă o importanță cu mult mai mare decât lumea canaliei, aceasta fiindu-mi complet străină. Din toate priveliștile pe care mi le oferă orașul, nu descopăr, de la lucarnă, decât prăvălia unui măcelar mizerabil, care-și taie cele două oi pe zi; îl văd de fiecare dată când privesc afară. Dis-de-dimineață, i se aduc în fața prăvăliei două mârțoage negre și costelive, două gloabe ftizice, horcăind de o tuse profundă și răgușită, cu picioarele descărnate, părând amputate de la copite, de parcă le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
tuse profundă și răgușită, cu picioarele descărnate, părând amputate de la copite, de parcă le-ar fi mutilat cineva, după prescripțiile unei legi barbare, pentru a le arunca cioturile în ulei clocotit. Fiecare dintre mârțoage poartă, atârnate pe flancuri, două carcase de oaie. Atunci, cu laba sa unsuroasă, măcelarul își mângâie barba de culoarea arbustului de Lawsonia, apoi, examinând cadavrele cu o privire negustorească, cântărește cu mâna coada lor grasă, pe urmă le duce și le agață în cârligele măcelăriei. Mârțoagele pornesc sforăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
trezeam, aveam obrajii stacojii, asemenea cărnii de pe tejgheaua măcelarului. Corpul îmi ardea, tușeam, și ce tuse profundă și teribilă! O tuse ieșită din nu știu ce cavitate pierdută a trupului meu, asemănătoare cu aceea a mârțoagelor care, dis-de-dimineață, aduc măcelarului cadavrele de oi. Îmi amintesc foarte bine. Era o noapte neagră. Câteva minute am rămas fără cunoștință. Vorbeam singur, așteptând să mă cuprindă somnul. Mă simțeam redevenit copil; eram culcat în leagăn. Cineva era în preajma mea. Toată lumea din casă dormea de mult. Zorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
înfricoșătoar, apăsătoare și grave, păreau, contemplate de la mare înălțime, ridicole și meschine. Ai fi zis că omul ăsta nu era făcut să fie măcelar și că juca teatru. Aduseră mârțoagele negre și descărnate pe flancuri, de care atârnau cadavrele de oi; tușeau cu o tuse profundă. Măcelarul își netezi mustățile cu mâna-i unsuroasă; examină oile cu o privire interesată, apoi, cu un oarecare efort, duse două dintre ele în prăvălie. Le agăță în cârlig, le mângâie coapsele. Trebuie că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
că omul ăsta nu era făcut să fie măcelar și că juca teatru. Aduseră mârțoagele negre și descărnate pe flancuri, de care atârnau cadavrele de oi; tușeau cu o tuse profundă. Măcelarul își netezi mustățile cu mâna-i unsuroasă; examină oile cu o privire interesată, apoi, cu un oarecare efort, duse două dintre ele în prăvălie. Le agăță în cârlig, le mângâie coapsele. Trebuie că se gândea la oile sale, noaptea, mângâindu-și nevasta și calculând cât ar câștiga dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
o tuse profundă. Măcelarul își netezi mustățile cu mâna-i unsuroasă; examină oile cu o privire interesată, apoi, cu un oarecare efort, duse două dintre ele în prăvălie. Le agăță în cârlig, le mângâie coapsele. Trebuie că se gândea la oile sale, noaptea, mângâindu-și nevasta și calculând cât ar câștiga dacă ar omorî-o. După ce se termină de făcut curățenie în camera mea, am coborât. Luasem o hotărâre. O hotărâre înspăimântătoare. M-am dus în alcov și am scos din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
dus în alcov și am scos din casetă un cuțit mare, cu mâner de os, care îmi aparținea. I-am curățat lama cu pulpana caftanului și l-am strecurat sub pernă. Nu știu ce era în gesturile măcelarului, când tranșa ciozvârtele de oaie și cântărea bucățile... Privirea sa exprima atunci o satisfacție, că eu, împotriva voinței mele, mă simțem tentat să-l imit. Aveam nevoie să încerc o astfel de plăcere. Prin lucarna camerei, se vedea o imensă gaură albastră în cer, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cu aerul dezinvolt, copilăros, fulgurant, ale cărei glezne senzuale se vedeau de sub pulpana veșmântului ei? Până acum n-o privisem niciodată cu atâta atenție. Ca și cum mi-ar fi căzut un voal de pe ochi. Dar eu m-am gândit involuntar la oile atârnând în prăvălia măcelarului. Târfa îmi făcea impresia unei bucăți de carne dezosată. Toate farmecele ei dispăruseră. Nu mai era decât o femeie bine pusă la punct, grea și fardată, obsedată de viață, o femeie întreagă - soția mea! Observam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
uscat, înfricoșător, un râs care-ți zbârlea părul pe cap. Nu-mi mai recunoșteam nici măcar sunetul vocii. Copilului i se făcu frică și fugi. Acum înțelegeam plăcerea cu care măcelarul își ștergea cuțitul cu mâner de os de ciozvârtele de oaie, plăcerea de a tranșa carnea macră în care se acumulase sânge mort, sânge închegat, gros ca noroiul și care se scurgea picătură cu picătură din gâtul animalelor și înroșea pământul. Câinele galben care dădea târcoale măcelăriei, craniul ăsta de bou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
se acumulase sânge mort, sânge închegat, gros ca noroiul și care se scurgea picătură cu picătură din gâtul animalelor și înroșea pământul. Câinele galben care dădea târcoale măcelăriei, craniul ăsta de bou căzut la pământ și toate aceste capete de oaie cu ochii învăluiți de moarte, toți văzuseră, toți știau. Înțeleg acum că devenisem un semizeu, cu mult deasupra nevoilor meschine ale oamenilor. Simțeam eternitatea curgând în mine. Ce este eternitatea? Pentru mine era să te joci de-a v-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]