4,111 matches
-
Dar vorba e vorbă... Își cărară țiganii foalele, cărbunii și sculele lor și intrară în beci. Le-aduse femeia de-ale gurii, pâine, brânză, lapte covățit, ouă fierte și slană. Pe unul din ei îl trimise la șatră cu o oală de untură și cu un ciurel de mălai să le dea țigăncilor să facă și ele mămăligă să- întingă în untura din tigaie. . -Adu marfa s-o vedem!- zise Polizache într-un târziu cu ochii pe sus să nu se
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
lume cu douăzeci și șapte de ani în urmă. Anunțată din vreme, Coana Moașe cum i se spunea în comună, era pregătită aduceri pe lume a copilului. Avea nevoie de niște apă caldă așa că a pus repede pe foc o oală cu apă. Victor a pornit la fel de grăbit la dispensar să-l aducă și pe doctorul Țigănuș, niciodată nu știi ce se poate întâmpla la o naștere, mai ales cum era cazul lui Jeni, tânără, fără experiență și la prima încercare
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
Noroc că s-a repezit Andreea să o ajute. - Cădere de calciu zici? Și cum s-a manifestat? - Când a strigat Deea la ea că am venit și ne-a văzut, a scăpat pe jos zarzavatul ce-l ducea spre oala cu ciorbă. Abia și-a revenit după câteva minute. - Hm, interesant. Și tatăl lui Cristian? Nu a spus nimic? - Nu era acasă. La masă am vorbit puțin și apoi ne-am mai întâlnit o singură dată la aniversarea lui Cris
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349484_a_350813]
-
așa cum bine observa în prefață distinsul critic literar ieșean Iulian POPESCU, de un sistem autopoietic, care nu poate funcționa în afara unei relații dialectice între ordine și dezordine: ” Ne liniștim în ceasul de noapte întârziat/Dând peste cap licoarea fiartă-n oală,/Aflând că spaimele ce crud ne-au scuturat/ Erau în noi, iar bătătura-i goală” (Viscol). Mizele celor 57 poeme din cuprins se regăsesc din plin într-o zonă indistinctă, în care interioritatea se manifestă fulgurant și inconsistent. Suntem purtați
VASILE BURLUI-UN AUTOR PRECUM ORACOLUL:VORBEŞTE DOAR CÂND ARE CEVA DE SPUS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349550_a_350879]
-
cade să ne băgăm în minte: deranjăm doar pentru că suntem prezenți. Și să nu ne oprim aici: mai trebuie să recunoaștem că și ei ne deranjează pe noi? Gând înfiorător: Căci nu suntem mai buni ca ceilalți, tot în aceeași oală ne aflăm și fierbem înăbușit. (4) Introducerea răului în lume, ca principiu activ, este un act de creație, analog actului divin. Satana îl ispitea pe Adam șoptindu-i: “Veți fi ca Dumnezeu”. Grăind astfel satana nu a mințit pe de-
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A LUI NICOLAE STEINHARDT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349628_a_350957]
-
am dus acasă și i-am dat lapte să mănânce. Ei, da, de-acum aveam din nou câine, eram fericit... Bulfei creștea pe zi ce trece, îndopat de mine cu lapte, mămăligă, pâine, chiar și cu mușchi și cârnați de la oală, firește - spre dis- pe-rarea maică-mii, care era (și mai este încă, slavă Domnului!) o zgârcită notorie. L-am în- vățat să rămână cu vacile la păscut, se ținea săracul după ele toată ziua, timp în care eu îmi
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
zăpada de un metru! “ spune bunicul, întors de afară, unde fumase o altă țigară, din porția zilnică de două pachete de „Mărășești”. La biserică, lângă Ieruga înghețată, dar și pe Ogaș, pe deal, ard focurile, unduind a grâu înverzit în oale smălțuite de lut ars, semănat în seara ultimă a lui noiembrie. Focurile, împletite în arcuri galbene si roșii, fură fâșii din noaptea de 23 spre 24 decembrie, ajutând lumina să învingă întunericul. Poate și întunericul din sufletul nostru, pentru a
BUNĂ DIMINEAŢA LA MOŞ AJUN ! de DACINA DAN în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350281_a_351610]
-
Mă așezam pe ladă, în bucătăria caldă, mâinile bunicii modelau aluatul ca pe o franzelă. Bunica tăia bucăți pe care le punea în tavă, ca să mai crească, în timp ce ochii ei de mentă verde, cu nuanțe de miere la lumină, supravegheau oalele de pe plită. Mașina de gătit își deschidea larg, gura neagră, apoi zâmbea când bunica scotea din cuptor pițărăii aurii, pe care-i punea în două coșuri mari cu ștergare cusute cu trandafiri. Dimineața de Ajun incepea devreme. Bunicul curăța zăpada
BUNĂ DIMINEAŢA LA MOŞ AJUN ! de DACINA DAN în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350281_a_351610]
-
La țară se astupă hornul sobei, fereastra și pragul ușilor, pentru a îndepărta strigoii. Se consumă usturoi, se unge cu el pe frunte, pe piept, pe spate, pe la încheieturile trupului. Pentru ca spiritele rele să nu se cuibărească în casă, toate oalele și cănile trebuie întoarse cu gura în jos. Sînt cunoscute de asemenea, din diferite zone ale țării, practici de previziune meteorologică pentru anul care va veni, utilizîndu-se 12 cepe, aferente fiecărei luni ale anului, puse la loc sigur și lăsate
LEGENDE, SUPERSTITII de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 92 din 02 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350463_a_351792]
-
batalionului nostru mișcările de trupe, că eram telegrafist. Dar rușii au pornit atacul când se crăpa de ziuă și atât de repede s-au mișcat, că ai noștri n-au putut să fugă prea departe. I-au luat ca din oală și i-au măcelărit pe toți. Unii s-au aruncat în apă, dar n-au ajuns prea departe. N-au luat nici măcar un prizonier și n-au lăsat pe nici unul să scape. Și eu vedeam de sus toată operațiunea. - Și
ATHOSUL NEAMULUI MEU (1) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350409_a_351738]
-
în care a aruncat-o blestemul biblic și milenii de civilizație mediteraniană, când se va trezi, nu va cruța pe nimeni și va mătura totul în calea ei. În acest moment, care nu e departe, pentru că suntem toți în aceiași Oală care fierbe și dă în clocot în Balcani, pentru că am intrat deja toți europenii în sfârșitul istoriei celei mai mari înșelătorii umane, românca noastră își va da seama că, dacă e o minoritate în “Clubul european”, e una foarte puternică
SCRISOAREA NR.71. ROMÂNIA ÎNTRE SINUCIDERE ŞI ADEVĂR. TURNUL DE VEGHE AL ROMÂNIEI. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349105_a_350434]
-
o bucată amorfă de argilă, învârtea roata cu picioarele de parcă ar fi interpretat o melodie, mângâia cu mâinile bucata de pământ, moale și umezită cât trebuie și care se supunea luând forma dorită: strachină, farfurie de supă sau decorativă, ulcică, oală în toată firea sau urcior după caz. Vasele erau puse la soare să se usuce după care erau pictate. Lua nașa bătrână un fel de pară țuguiată pe care strângând-o în podul palmei cât trebuie, trăgea cu vopsea dungile
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
Prin geană de gând, Mă iartă, tu, mamă, Și tată, vă rog! Tu, soră de sânge Și toți la un loc! Mă iartă, tu, piatră Și tu viu izvor, Că vreau să fiu iară Frântură de dor. Mă iartă, tu, oală De lut, din pridvor, Mă iartă grădină De plânsul ochilor. Mă iartă, tu, Maică, De multe păcate! Mă iartă, tu, Doamne, De multe și toate! Referință Bibliografică: Mă iartă / Lilioara Macovei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1909, Anul VI
MĂ IARTĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348617_a_349946]
-
celor mulți, considerați „talpa țării”, a celor care au păstrat tradițiile moștenite din moși strămoși, a cioplitului lemnului, a macerării, melițării și țesutului cânepii, din care se alcătuiau pe vremuri veșminte, a modelării lutului din care se făceau nu numai oale și ulcele ci și adevărate opere de artă, descoperite în situri arheologice. Aș cita de la pagina 240, un paragraf semnificativ: „Convingerea mea este că, în sensul cel mai general cu putință, pe înțelesul tuturor, fără a deforma esența reprezentărilor, cultura
CUVINTE ALESE – REFERITOARE LA MONOGRAFIA RUGINOASA DE MARIAN MALCIU de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348602_a_349931]
-
tupeul și forța să-mi dea copiii afară din casă!” ” Poate că la cămin va fi mai bine. Știu eu, acasă nu aveam întotdeauna ce mânca. De multe ori tata bea toți banii sau venea beat și arunca mâncarea din oale în curte, reproșându-i mamei că este apă goală sau că el nu este om să mănânce fasole. De parcă ar fi adus ceva mai bun în casă și mama nu ne dădea! Abia aștept să cresc. Îmi doresc să am
IOANA, VICTIMĂ A VIOLENŢEI DOMESTICE (ROMAN ÎN 3D, FRAGMENTE) de ELENA STAN în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349269_a_350598]
-
apă dulce. Precum Achile m-am scăldat În saramura protectoare. De-acum la ace sunt blindat, Iar în seringă am la sare... După care au urmat zilele Humorului - un amalgam de distracții de tot felul - bâlci, tarabe, turtă dulce, icoane, oale, cămăși populare, terase cu mici si bere, festivaluri folclorice, defilări canine, defilări cabaline, aterizări cu parașuta, demonstrații aviatice, Nicolae Furdui Iancu, Smiley, Pepe, concurs de sarmale, concurs de epigrame, concurs de caricaturi, expoziții de caricaturi, demonstrații de caricaturi... Ați ajuns
UN CONCEDIU EPIGRAMATIC de DAN NOREA în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349337_a_350666]
-
colega mea Andrada la masă. Când Săndica s-a întors spre Deea și a dat cu ochii de Andrada, a scăpat și vărsat tot zarzavatul de pe fundul de tocat ce-l ținea în mână, pregătit tocmai să-l pună în oala cu supă ce fierbea de zor pe aragaz. Mâna îi tremura puternic, s-a îngălbenit la față și simțea că nu mai are aer. O mână ca o ghiară și cu o forță puternică îi strângea inima, parcă oprind-o
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349278_a_350607]
-
multe de mâncare. - Ai, mamă, pe acolo ce să mănânci? - Dar zootehniștii voștri au ce mânca mamă? Cine știe de ce moare o găină dintre câteva zeci de mii, sau un purcel? Se mai „îmbolnăvesc” și ele, chiar dacă unele ajung în oală sau tigaia celor care le cresc, răspunse fata râzând. Obosit de munca din grădină, după ce îi luă viața bietei rațe, bătrânul s-a dus la magazie, de unde a venit cu o carafă cu un vin rozaliu, puternic parfumat, din care
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349299_a_350628]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > ÎMPREUNĂ Autor: Georgeta Zecheru Publicat în: Ediția nr. 1326 din 18 august 2014 Toate Articolele Autorului Împreună, nu mai suntem singuri și doar împreună noi putem trăi, Fiindcă împreună stăm ca două linguri în aceiași oală până ne-om muri. Cât suntem alături numai împreună reaprindem zorii multor dimineți Pe pervazul vieții care ne îndeamnă, să culegem clipe de câțiva arginți. Tocmai de aceea ne-am avut aproape în atâtea zile toarse peste an, Să nu
ÎMPREUNĂ de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349410_a_350739]
-
cei cu ei pe lotul nostru. - Doar n-o să le cer bani pentru o noapte sau două cât vor poposi pe averea ta! - Ferească sfântul de așa ceva! Mai bine du-le o pâine din cele două din cuptor și o oală de lapte covăsit că le-o fi foame. - Ce-ai zice dacă-i cinstesc cu o litră de țuică? - De atâta drum or fi obosiți săracii. Fă-ți pomana întreagă și du-le o jumătate! Zis și făcut! Costache al
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
e posibil să avem, neoficial, poate chiar cincizeci de milioane de depresivi. Depresie prelungită e cauzată de Marea Migrație, de mitul Marii Ignoranței și de Dezastrul refuzului...acum nimeni nu mai scapă de acestă depresie, pentru că suntem toți în aceiași Oală, hibridizați și fierți în suc propriu, la foc mic, de o “pseudospecie “ de extratereștri ET-X-Y-Z! 7) Un sculptor depresiv, ca mine, care trăiește de peste un sfert de veac în afara sistemului, trecut printr-o “moarte clinică” și cinci depresii prelungite, și-
CUM SĂ IEŞIM DIN SISTEMUL OCULT AL NOII ORDINI MONDIALE. UN MANIFEST AL INTELIGENŢEI ARTIFICIALE. NOTE PENTRU AGONIA U.E. VOLUMUL 4 (1) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 20 [Corola-blog/BlogPost/349689_a_351018]
-
eu v-am șters dintr-un condei! Cum în testament v-aș trece? Istoria, să vă șteargă! Nu ne trebui' impostori ca din Limba noastră dragă Să încropească un talcioc din jargoane-mprumutate... Cum voiți să-mi fiți urmași?!...Cioplitori de oale sparte. GLOSSĂ NOUĂ „Vreme trece, vreme vine...” Cu minciuna cât mai ține? „Toate-s vechi și toate-s toate...” Se descurcă cine poate. „Ce e rău și ce e bine?” Când trăiești viață de câine. „Tu te-ntreabă și socoate
OMAGIU LUI MIHAI EMINESCU (POEME) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349784_a_351113]
-
cea mai bună calitate. Mutescu Oltea împletește frumosul natural cu cel artistic în coșulețele pe care le face din conuri de brad, de pin și din flori naturale de pădure. Pascaniuc Dumitru din Marginea Suceava expune obiecte utilitare din ceramică: oale de prins lapte, de sarmale, căni și cănițe originale prin formă și culoarea naturală. Ceramica de Corund este reprezentată de domnul Szasz Blaziu care aduce la târg o diversitate de obiecte: ulcele, ulcioare, căni, farfurii, străchini, cești, pe care sunt
FESTIVALUL NAŢIONAL AL PĂSTRĂVULUI, CIOCĂNEŞTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349905_a_351234]
-
cu douăzeci și șapte de ani în urmă. Anunțată din vreme, Coana Moașă cum i se spunea în comună, era pregătită de aducerea pe lume a copilului. Avea nevoie de niște apă caldă, așa că a pus repede pe foc o oală cu apă. Victor a pornit la fel de grăbit la dispensar să-l aducă și pe doctorul Țigănuș, niciodată nu știi ce se poate întâmpla la o naștere, mai ales cum era cazul lui Jeni, tânără, fără experiență și la prima încercare
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
de s-a copt cine-l mai freacă-n palmă, ca să nu se facă de ocară, tata trage-n gând câte-o sudalmă. astăzi în odaia lor cea goală, doar tăcerile mai sunt prezente și-un tăcine-n tindă într-o oală a rămas un „dolce fariente”. în odaia lor rămasă goală, câteva portrete pe perete și tăcerea mea orizontală înecată-n lacrimi și regrete. toate gândurile mele curg, peste somnolența mea lemnoasă, s-a lăsat încețoșat amurg în grădina noastră și
S-A LĂSAT ÎNCEŢOŞAT AMURG de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344490_a_345819]