132,685 matches
-
nopții sau dimineața. Stînd atît de mult încuiată singură în casă, Ana Maria se lipise însă de bunică-sa și de-acum și de maică-sa; fără s-o știe, era friptă de dorul Marianei, după ce o auzi de trei ori la telefon. Cum o aduc sîmbăta aici, îi spuse maică-sa, fuge la telefon, strînge receptorul în brațe și-l pupă, mămica mea scumpă, te iubesc și te aștept să vii să mă iei la tine... Îi trebuiau bani, îi
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
varianta pe care i-o propuse: vîndu două săptămîni la magazinul de lîngă stația service, unde făcu drumul dus-întors cu mașina lui. Intră o dată cu mașina în pădure, venindu-i poate mai la-ndemînă decît la pensiune, unde îl respinsese de cîteva ori și părea să fi renunțat; să nu se strice cu proprietara pensiunii, o doamnă în vîrstă extrem de suspicioasă și pretențioasă în privința chiriașilor și care ținea legătura permanentă cu primăria și poliția. Mariana o înțelegea, o femeie precaută, cu atîția dezmoșteniți
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
pierdută în gânduri, precum și în acel halou de fum. Deci, eram nepregătit, în acel avion zgâlțâit către București, s-o aud pe Zoia spunându-mi deodată: știi ca ți-am citit cartea? Aia cu un tip care se-ndrăgostește prima oara tocmai înainte să moară de cancer. Ce vă spuneam mai înainte? Deodată, în timp ce-mi înglodez dintii mestecând cenușiul nostru cel de toate zilele, gust pe neașteptate... o laudă, o trufanda? Simt că zâmbesc cu gura de la o ureche
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
putere cu ură ca pe un sîmbure ca pe un copil nedorit. Pe Gertrude ai luat-o fără să crîcnești. Întîi apa a aruncat-o afară cu putere, a refuzat s-o primească în burta ei învolburată. Era a doua oară într-o singură zi cînd i se întîmpla asta. Așa ai găsit-o. Spatele tău cald s-a aplecat pînă la ea, te-a privit drept în ochi, n-a fost nevoie să spună nimic, din două vise plecase în
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
pot deveni și n-am avut talent din cele două ființa născut-atunci mă privește roșu un laser drept în piept înghit hapul - inelul tău mă sugrumă afară - început călduț de noapte fără sfârșit aceasta e pajiștea mea de sute de ori pe zi o străbat în gând dezlegată de sforile imaginii tale nescufundate încă în umbra proaspătă ce s-a ivit alături parcă din vechi ezitări și rugăciuni potrivite - neapărat într-o zi cu soare... marioneta rămâne un pumn de câlți
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
de timp ducîndu-l pe prințul albanez sau ce-o fi fost, să vadă cele două desene de Vuillard. Ca să am eu timp să mă îmbrac. "Ha..., ha..., ha...", am izbucnit eu într-un rîs nervos, hahaha iar, și a treia oară, nu mă puteam opri din rîs, și în două clipe eram cu rochia pe mine și-mi aranjam coafura într-o oglindă de Murano, pe care poate că altă dată aș fi spart-o de rușine și furie, dar atunci
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
a garajului. Un huruit se revărsă asupra grădinii. La auzul zgomotului asurzitor, corbii s-au oprit. S-au întors spre mine, m-au măsurat o clipă cu ochii lor rotunzi, apoi și-au luat leneș zborul, rotindu-se de câteva ori pe deasupra capului meu, după care s-au așezat din nou unul lângă altul pe creanga nucului de unde mă supravegheaseră și dimineața. Cu teamă să nu mă atace, m-am apropiat de câine, dar el a țâșnit ca din pușcă sub
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
doi bătrâni se joacă de-a acul și ața încercând să treacă unul prin celălalt. un nasture imens de lavă străbate lumina și totuși lumina străpunsă de el nu are patru găuri în trup în schimb se înserează de patru ori mai repede anul acesta, la Marienbad, în noiembrie. stăm fiecare-n picioare ca lumânările și pe creștetul fiecăruia un altul stă în picioare gândindu-ne noi că astfel vom vedea mai departe dar, o, se înserează de patru ori mai
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
patru ori mai repede anul acesta, la Marienbad, în noiembrie. stăm fiecare-n picioare ca lumânările și pe creștetul fiecăruia un altul stă în picioare gândindu-ne noi că astfel vom vedea mai departe dar, o, se înserează de patru ori mai repede în noiembrie, anul acesta, la Marienbad. nici în Veneția lucrurile nu stau pe roze am rotit robinetele-n baia de la hotel și apa lagunei a dispărut cât ai bate din palme trosnind din toate încheieturile orașul s-a
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
au bătut ca disperații în ușă m-au implorat să închid robinetele dar eu neclintit din fotoliu ținându-mi ziarul probabil cu streașina-n jos atent să nu-mi ude vesta le-am spus printre pleoape: se înserează de patru ori mai repede la Marienbad, în noiembrie, anul acesta. Ecranul de lână Când au suspendat spațiile albe dintre cuvinte s-a lăsat întunericul a fost prima noapte în care morții au adormit cu televizorul deschis ultima imagine înaintea somnului un bărbat
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
un catarg. luna oglindindu-se-n apa murdară și mâncată de psoriazis a cheiului. o fregată-și aruncă ancora-n lună luna se deplasează-n tăcere spre vest și fregata legată de ea ca o umbră dispare în noapte. ultima oară a fost văzută în 1874 în Gibraltar. apoi în 1711, toamna, în Golful Persic. o vreme n-a mai fost văzută de nimeni de parcă viii și morții ar fi fost cu toții legați la ochi. a reapărut în 1452 la Constantinopol
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
ești... și în ultima clipă a celor 999 de ani ai săi Matusalem strigă: " Oprește-te, clipă , chiar de ești - înspăimântătoare!!!!!!!!!!" Pîstaia, relieful boabelor păstaia bombată în zece sau mai multe locuri ca o ființă de zece sau mai multe ori gravidă concomitent păstaia ca o scrofușoară sau cățea a plantelor.
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/8113_a_9438]
-
peste zare, în loc de vălătuci, țâșnea pe cer sârma ghimpată, parcă vedeam pe boltă curtea despicată a satelor din Bucovina, în hotare. Trecea prin porumbare, hăcuia știuleți și boabe, icoanele-n ștergar, la răsărit, a câta oare, Doamne, răstignit, a câta oară smulgi din ziduri scoabe Pământul e-o cămașă ruptă-n poale, la gât, la mâneci, doar la piept e-ntreagă, cum chipul Tău în giulgiu vrea s-aleagă doar sufletul eliberat de carne și de țoale. Doar sufletul întreg în
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
că prietenul meu nu e atît de deștept pe cît îl crede lumea, pentru că un om deștept nu spune asemenea tîmpenii, despre fluturași în burtă, nici măcar cînd e pulbere de beat. Și-apoi, cît timp am ascultat, de zeci de ori, melodia aceea afurisită, am început să mă gîndesc și eu la lucruri la care n-ar fi trebuit să mă gîndesc, cum că îndrăgostirea e specială, pe cînd iubirea e doar iubire și-atît, e plină lumea de iubire și e
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]
-
semn că poate să taie strîngerea noastră de mînă. Barmanul a oftat, apoi și-a coborît mîna dreaptă peste mîinile noastre drepte, iar pactul a fost consfințit în felul ăsta. A fost consfințit tocmai cînd Leo spunea, pentru a suta oară în noaptea aceea, "Let me see your beauty when the witnesses are gone". Și, imediat după, prietenul meu a ridicat ambele mîini spre tavanul cîrciumii și a intrat în duet, cîntînd: "Let me feel you moving like they do in
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]
-
stradă și mi-am spus că e tîrziu, foarte tîrziu. Și după ce am făcut observația asta, mi-am mai dat seama, brusc, că Leonard Cohen, care ne însoțise, tot mai îndepărtat, cu vocea lui, cîntînd pentru a o sută una oară aceeași piesă, a încetat să se mai audă, fie și foarte îndepărtat. A încetat pur și simplu, pe neașteptate, să se mai audă. Și n-a încetat oricum, ci în mijlocul unui vers frumos, în mijlocul versului: "Lift me like an olive
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]
-
săreau sprinten puii de găină, nu înainte de a închide cu grijă poarta de la stradă, fără s-o blocheze, ca să poată intra Toader mai pe seară, după crâșmă. Pe Toader îl primise în casă acum vreo cinșpe ani. Îl văzuse prima oară la marginea satului, pe drumul care ducea spre câmp. Stătea în fiecare zi sprijinit de un tei, cu genunchii strânși la piept și cu brațele încolăcite în jurul lor. Își sprijinea bărbia de genunchi și privea, pe sub claia de păr murdar
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
De vreo doi ani încoace, Toader începuse să meargă, în fiecare duminică seară, la cârciumă, unde stătea câteva ore bune. Fusese tare curios să vadă ce putea face băiatul acolo, mut și retras cum era, așa că-l iscodise de câtva ori de după geamul prăfuit care dădea în curtea din spatele cârciumii. De fiecare dată, acesta rămăsese tot timpul așezat la masa din colț, răsucind și răs-răsucind cu degetele subțiri și nervoase o țigară groasă, pe care o arunca după colț, la ieșirea
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
Moxeius Moxe-Raiter, Cavalerul Străbun, Tu ești Mirele Miresei Cosânzeana în Cosiță Floare-I Cântă Nouă împărați Ascultă, Mireasa Vieții și a Repausării Sufletului Cel ce trece-acum din Zodie-n zodie odihnindu-se Și-abia așteptând să se dea de trei ori peste cap, Ciclul Metamorfozelor ispășind bărbătească bucurie zicând, ochii de somn ștergându-și: Ho, că mult am mai dormit, frate, dar și mai mult Dacă Prâslea }ugulea, Fiul Mătușii, cel fără vine la picioarele-i neostenite N-ar fi legat
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
pentru Cavalerul Eponim, Colacul Pita Pythonica, Pythona Cornuta a Copiilor Pioși, Dă-mi Pâinea Fetei Cea Curată în grâu, din holda Curăturii, Cu întâiul Copil Cap Numai Cap, de șarpe, capăt de pâine de veac. ...Și se dădu de trei ori peste cap, se făcu El, trei Feți, Trei Copii Călăreții Kabyri, Făt Frumos în piele de șarpe, Făt Frumos în piele de colun, Făt Frumos în piele de lup al Râpailor din Iliria, Al Dacilor din Etruria și Cavalerul Trac
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
aruncă un ochi expert peste fața speriată a lui Maimuțu, care traversase imediat strada largă, printre șirul de mașini. Apoi se mai uită o dată la momentul crimei: o izbise cu ceafa de zidul galben al agenției, de cel puțin cinci ori. Se uita la ea, mișcându-și repede buzele, iar ea îl privea direct în ochi, mai întâi mirată, apoi indignată și pe urmă somnolentă. Și deodată îi cădea capul. Gil nu se putea hotărî ce imagine să scoată. Plus că
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
ei./ Cu ei înșiși. Pentru și din cauza/ singurătății/. Dar, aici sunt nevoit/ să mă întreb oare ei sunt singuri/ vreodată?// Imediat cum simte singurătatea,/ Iehova îl strigă pe Moise, să-i/ spună despre ce a tăcut.// Din cauza singurătății, omul/ înnebunește ori țipă, chiar și/ dacă este singur în întregul cosmos.// Am să țip și eu imediat." Bucurie inefabilă și datorie sacră, poeziile lui Adam Puslojio sunt tot atâtea arene agonistice unde se confruntă binele cu răul, mitologia cu desacralizarea, tradiția cu
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
Augustin Ioan, dar, cu siguranță, au fost mulți alții. Deși avea și cenaclul idiosincraziile și partizanatele lui, pentru că, în principiu, nu te iei de "ai tăi", chiar dacă au o zi proastă, la Martin cei care citeau erau executați de cele mai multe ori fără răutate, atât cât îmi aduc aminte acum, plătind tributul datorat nostalgiei și distanței în timp. Era mai mult o atitudine teribilistă conform căreia, dacă ai fi afirmat despre un lucru bine scris că este necondiționat valoros, ai fi putut
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
din punctul lor de vedere, pentru că așa e cool. Dacă ești critic domle, păi atunci, trebuie să critici! Cine rezista acestui ritual de inițiere în urma căruia ar fi devenit bărbat chiar și într-un trib din Africa era, de cele mai multe ori, destul de repede asimilat grupului la Martin, dacă bineînțeles voia și timpul și distanțele geografice îi permiteau să vină suficient de des la cenaclu. Asta nu însemna neapărat o blândețe dinainte asumată a comentariilor la viitoarele lecturi - am asistat inclusiv la
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
cei care mergeau la Martin. Prin '88, când a apărut și volumașul meu, în cartea cea mai mică, aveam deja sentimentul de apartenență la un grup mai mare, amestecând optzeciști și nouăzeciști deopotrivă, grup care mergea de obicei de două ori pe săptămână la cenaclu, marți la Croh și vineri la Martin, în aceeași sală. Ca și cum sala de cenaclu a acelei perioade ar fi fost investită cu puterea de a crea legături umane indisolubile, chiar și atunci când sunt negate cu vehemență
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]