5,043 matches
-
prestării jurământului de credință, în anul 1359 (adică chiar în anul descălecatului !), a doua zi după Sf. Petru și Pavel (29 iunie), o armată alcătuită din călăreți polonezi a fost trimisă spre Moldova, pentru a repune în drepturi pe Ștefan. Oastea poloneză a fost întâmpinată de Petru, în Țara Șipenițului, și atrasă într-o zonă cu păduri întinse și greu accesibile, numite "plonine" (codrii plonini), unde moldovenii a prăvălit asupra ei o mulțume de copaci (o Posadă moldovenească). Atacați prin surprindere
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Moldova, de către fruntașii politici locali a fost determinată și de faptul că acesta era de același neam și credință, ca și de continuarea luptei împotriva tătarilor, în scopul alcătuirii unui organism politic mai întins. Voievodul Dragoș a fost instalat de oștile regești ca un căpitan ce asigura securitatea (paza) regiunilor estice moldovenești, o prelungire a autorității (puterii) Ungariei în aceste teritorii. El a fost instalat aici ca "paznic" al acestui "colț de pământ moldovenesc" (Panaitescu). La început, țara (statul) lui Dragoș
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
externe, poloneză și ungară, din 1359, erau îndreptate împotriva formațiunii statale românești din nord-vestul Moldovei (continuare a unei alcătuiri statale mai vechi), dar acestea nu au afectat direct partea de sud-est a țării, aflată sub dominația Hoardei. În aceste condiții, oștile poloneze și cele ungurești nu au intrat în coliziune cu cele mongole în Moldova funcționa, la mijlocul secolului al XIV-lea, un condominium tacit: în nord-vest, polonezii și ungurii (creștini), în sud-est, mongolii (păgâni).32 Tradiția istorică moldovenească, înregistrată de letopisețele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
săi a trecut în taină în Țara Moldovei, ce era supusă Coroanei ungurești, dar din cauza vecinătății tătarilor era de mult timp părăsită de locuitorii săi". Pentru răsturnarea urmașilor lui Dragoș era nevoie de forțe militare însemnate, capabile să se opună oștilor lăsate de Angevini, la est de Carpați, după intervenția în Moldova. Pentru a învinge în această luptă, Bogdan a apelat la maramureșenii săi, dar și la forțele locale din zonă. Lupta cu Bogdan a fost purtată de Balc, fiul și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ar fi ocupat tronul țării se pare că intervenția (pătrunderea) lui Bogdan și a fiilor săi s-a produs imediat după moartea lui Sas, înainte ca Balc să-și consolideze domnia. În orice caz, acesta (Balc) a luptat efectiv cu oștile lui Bogdan, căci s-a ales cu răni grave. Regele Ludovic a încercat de mai multe ori să readucă la ascultare pe "valahii rebeli ce s-au abătut de la calea fidelității", dar tentativele sale s-au frânt de rezistența acestora
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
reușit să-l aducă la "ascultare" pe noul domn, care, "spre paguba maiestății noastre" (Ibidem, p. 80-83), continua să domnească în Moldova. Și cronica lui Ioan de Târnave consemna că Bogdan, noul stăpân al Moldovei, "a fost atacat deseori de oastea regelui", ceea ce indică că Ludovic trimisese oști în multe rânduri, pentru a restabili suzeranitatea sa, dar a fost învins, iar Balc voievod, susținut de rege, a fost silit să renunțe la Moldova, părăsindu-și rudele și întreaga avere. Prin diploma
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu era supusă unei amenințări iminente, Hoarda de Aur fiind epuizată de războaiele civile, ca și de loviturile aplicate de ofensiva lui Olgerd, din anii 1362-1363. Nu avem știri nici despre ciocniri cu Polonia sau Podolia, condusă de Koriatovici. Înfrângerea oștilor ungare în tentativa lor de a anihila revolta (mișcarea) autonomistă din Moldova și implicarea în disputele politico-militare din sudul Dunării, nu a însemnat renunțarea regelui Ludovic la suzeranitatea asupra teritoriului est-carpatic. Presiunile politico-diplomatice și cele militare, după împrejurări, au continuat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a voievodului de la Suceava asupra Podoliei Mici, teritoriul dintre Nistru și Bugul de Nord. Această dominație, dacă a fost reală, nu a fost cu totul temporară deoarece, cf. letopisețelor ruso-lituaniene, după moartea fraților săi, cneazul Feodor Koriatovici a venit cu oaste lituaniană în Podolia, pentru a o supune, dar nu știm dacă a urmărit să respingă pe moldoveni sau să înfrunte pe feudalii locali. Această relatare este verosimilă căci, în 1393, cînd cneazul Witold al Lituaniei atacă posesiunile lui Feodor Koriatovici
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la supliciu, Iași, 1993; Zamfir Bălan, Serghei Feodosiev, Panait Istrati - omul care nu aderă la nimic; Documente din Rusia Sovietică, Brăila, 1996 (în colaborare cu Carmen Țurcan); M. Agheev, Romanul cocainei, Iași, 1997; M. Aldanov, Cheia, Brăila, 1998; Cântec despre oastea lui Igor, Iași, 2000; Osip Mandelștam, Eseu despre Dante, Iași, 2001. Repere bibliografice: Lermontovskaia ențiklopedia, Moscova, 1981, 401; Ion Simuț, 32 de debuturi în critică, F, 1984,1; Elena Loghinovski, O radiografie a liricii lui Lermontov, RL, 1984, 17; Sorina
COTORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286449_a_287778]
-
mea, București, 1987; Cântece și descântece de pierzanie, București, 1998; Sub patru dictaturi. Memorii (1940-1975), îngr. Ion Cristoiu și Mircea Suciu, pref. Ion Cristoiu, București, 1999; Ultima scrisoare de dragoste, îngr. și introd. Ioan Adam, București, 1999. Traduceri: Cântec despre oastea lui Igor, București, 1951; Apollinaire, Poeme, București, 1963; ed. bilingvă, București, 1968; Karel Jonckheere, Poeme, pref. trad., București, 1965; François Mauriac, Thérèse Desqueyroux, București, 1966 (în colaborare cu Emma Beniuc), Thérèse Desqueyroux. Cuibul de vipere, București, 1967 (în colaborare cu
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
în copilărie să bată la tobe, încercând să imite ritmul tobelor gărzilor elvețiene. Îi mai plăcea să se joace cu doamna de Sallte, una dintre doamnele de companie ale reginei, iar, în jocurile cu copiii de la palat, era întotdeauna comandantul oștilor. Acest gust pentru război, manifestat încă din prima copilărie, nu a surprins pe nimeni mai tarziu, când a angajat regatul în cele mai importante războaie europene. Lomenie de Brienne este probabil unul dintre cei mai în măsură să povestească despre
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
cer și parcă amenință cu tăcerea și Întunericul lor. Șir după șir se-nfundă sclipitoarele coifuri În umbra văilor Întortocheate și Înguste. Cercetașii furnică În toate părțile și străji sunt puse pe Înălțimi, ca nu cumva, prin locurile acestea viclene, oastea să fie lovită pe neașteptate. Deodată un strigăt de trâmbiță dă știrea de sus să se gătească de luptă... Un freamăt de arme - și rândurile se strâng apropiindu-și scuturile și Învăluindu-se ca-ntr-o platoșă uriașă: nu mai
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
grindină cutremură valea. O pânză mișcătoare de săgeți zbârnâie deasupra pământului, Între cele două puteri. Dar pânza se scurtează. Zidul ce scapără de izbirea săgeților se-mpinge tot mai aproape, tot mai Îngrozitor În clocotul dacilor. Se prăbușesc mulți din oastea romană. Dar șiruri proaspete izvorăsc mereu din pădure, s-ar crede că toți copacii se prefac În oșteni și vin din ce În ce mai mulți, din ce În ce mai Îndârjiți. Iată i aproape, nu-i mai desparte decât o lungime de suliță. Dacii aruncă arcurile și
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
fost demult, În vremea veche, o Împărăție mare și puternică. Oamenii care au ridicat pe lume aceea putere se chemau romani. Scaunul Împărăției era la Roma. Acolo, la Roma, trăiau Împărații. De acolo porneau poruncile lor, către marginile Împărăției, la oștile Îmbrăcate cu zale și coifuri. Iată Însă că s a găsit un neam care s-a apărat cu armele Împotriva lor. Acel neam trăia În Dacia, adică În locurile unde trăim noi acum. Oamenii aceștia erau dârji, iuți și foarte
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
ta coroană Într-o ramură de spini.” -,, Orice gând ai, Împărate, și oricum vei fi sosit, Cât suntem Încă pe pace, eu Îți zic : Bine-ai venit ! Despre parte Închinării Însă, doamne, să ne ierți ; Dar acu vei vrea cu oaste și război ca să ne cerți, Ori vei vrea să faci Întoarsă de pe acuma a ta cale, Să ne dai șun semn și nouă de mila măriei tale... De-o fi una, de-o fi alta... Ce e scris și pentru
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
un moșneag ? ! “ -,, De-un moșneag, da, Împărate, căci moșneagul ce privești Nu e om de rând, el este domnul Țării Românești. Eu nu ți-aș dori vreodată să ajungi să ne cunoști, Nici ca Dunărea să-nece spumegând a tale oști. Eu? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul... Și de aceea tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este, Dușmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste ; N-avem
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
caii care Îi poartă În luptă... Da, nu e rău ce faci ! Dar toate astea le pot face și bătrânii. Voinicii ca tine trebuie să poarte arma . Și eu am nevoie de astfel de voinici. Vrei să mă ei la oaste, Măria ta ? izbucni Mândricel cu ochii sclipind de bucurie. Dar tu nu știi lupta ! N-am spus că nu știu, Măria ta. Cioplesc săgeți, dar pot să le și slobod ; făuresc paloșe, dar știu să le și mânui ; și știu
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
bătrâna pe prispă și torcea, către un amurg de seară, iată că tresare de un ropot venit de pe deal. Un călăreț se oprește În fața ei, trudit, cu calul În spume. Sunt Ștefan, turcii ne-au călcat țara, vin din război, oastea mi-i spartă și-s singur ! Am șapte feciori, frumoși și voinici, și mi-s dragi ca lumina ochilor...ai tăi sunt, doamne. În zori sunau din corn, pe munții Moldovei, cei șapte voinici. Curgeau plăieșii roiuri de pe sub poalele codrilor
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
mi-i spartă și-s singur ! Am șapte feciori, frumoși și voinici, și mi-s dragi ca lumina ochilor...ai tăi sunt, doamne. În zori sunau din corn, pe munții Moldovei, cei șapte voinici. Curgeau plăieșii roiuri de pe sub poalele codrilor. Oastea nouă ieși ca din pământ. S-a pornit domnul cu ea și s-a lăsat pe neasteptate asupra turcilor, care se credeau stăpâni pe țară. Atunci a văzut Ștefan ce pot feciorii Vrâncioaiei. Voievodul, biruitor, În cuibul lui de vultur
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
năvălirilor. A coborât și Ștefan, cu țara, de cum i s-a adus vestea de cumpănă. Într-o noapte cerul s-a făcut roșu cât țineau zările. Ardeau satele și câmpiile. Puținii pământeni scăpați cu zile veneau Îngroziți, rânduindu-se În oastea voievodului. Bătălia cumplită s-a Încins cât ai scăpăra din ochi. Valea s-a umplut de nechezăturile cailor, de bufniturile scuturilor. Luceau lăncile. Zbârnâiau săgețile. Stefan cel Mare Își deschide drum spre inima bătăliei, către han, izbind În dreapta și-n
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
a ajuns făță În față cu han-tătarul ! Cu o lovitură de buzdugan i-a repezit paloșul din mână ! Îl putea ucide din a doua lovitură, dar l-a luat În pieptul calului și l-a cărduit departe. În vremea asta oștile cotropitoare fugeau mâncând pământul. Apoi, pe la asfințitul soarelui, moldovenii s-au așternut la hodină, pe coasta dealului. Acum să-l judecăm pe han-tătar ! a strigat Ștefan cel Mare, În fața cortului așezat sub stejar. Ce moarte să-i dăm, răzeși ? Să
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
cu acest lup al pustiei o socoteală... Han-tătare, ți-aduci aminte ? Tu l-ai ucis pe Mitruț, Între ramurile acestui stejar... Ridicați-l, feciori, În funie... Apoi,după ce năvălitorul și a primit pedeapsa, trei zile și trei nopți au stat oștile moldovene În petrecere. Astfel se răzbuna Ștefan cel Mare asupra năvălitorilor, tăindu-le pofta de pâine strâină. LUPTA DE LA PODUL-ÎNALT după Mihail Sadoveanu Era În anul 1475. Mahomed, sultanul turcilor, a hotărât să-l ucidă pe Ștefan-Vodă și să calce
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
ostașilor, a trimis, cu mare fereală, În spatele puhoiului turcesc oameni anume, care să amăgească dușmanul prin chemări de război din trâmbițe și buciume. Cum stătea tabăra turcească așteptând, iată că izbucnește mare sunet de război În Lunca Bârladului. Socotind că oastea lui Ștefan-Vodă dintr-acolo vine, puhoiul de turci s-a urnit prin mlaștina plină de apă și prin zăvoiul des ca peria. Prin negură se Îmbulzeau turcii, sfărâmând și tăind lunca cu gând s-ajungă În grabă la zvonul de
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
tunurile s-au Împotmolit În mocirlă. Toți au prins a răcni fără a se Înțelege, a chema fără s-audă. Când era mai mare Învălmășeală, a căzut și Ștefan-Vodă, ca un trăsnet asupra lor. Loviți În spate, crezând că au oaste moldovenească și În față, scufundați În mlaștină, turcii n-au știut pe ce lume se află și au prins a se tăia Între sine și a căuta cu groază o scăpare. Multă oaste turcească a pierit atuncea. Au lăsat armele
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
lor. Loviți În spate, crezând că au oaste moldovenească și În față, scufundați În mlaștină, turcii n-au știut pe ce lume se află și au prins a se tăia Între sine și a căuta cu groază o scăpare. Multă oaste turcească a pierit atuncea. Au lăsat armele și peste o sută de steaguri În mâinile moldovenilor lui Ștefan. Care au putut scăpa de coase, de săbii și de săgeți s-au năpustit În fugă, În jos de Podul-Înalt, și și-
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]