13,698 matches
-
Mereu la datorie! răspunseră În cor elevii. Apoi directorul dădu citire programului pe ziua respectivă și comandă plecarea spre sala de mese, urma micul dejun. Xenia se apropie de directorul taberii, Îl strânse În brațe pisicos, el o sărută pe obraz apoi Xenia se Îndreptă către Va, rămas complet năucit de faptul că „fata lui” pe care o ținuse În brațe este șefa taberii iar tatăl ei este directorul În persoană! Fata i-a strâns mâna, el a sărutat-o din
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și că el reprezenta interesele statului român. O cafea dublă Îi schimbă starea, revigorându-l pe deplin și după micul dejun poposi În biroul directorului general. Acesta devenise un om amabil și Îi Întinse mâna Înclinându-se, Îl sărută pe obraji, apoi Îl bătu prietenește pe umăr și clipi din ochi cu căldură și complicitate. Întrebă ceva din care Ștefan Înțelese că „s-a simțit bine, este totul În regulă?” la care răspunse cu un „Ok!” internațional. Au schimbat și alte
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
priviri cu sensuri ușor de reținut. Dar Îi privi cu aceiași sfială și cu discreția necesară fața și, oricât de drag Îi era dom’ Fane, nu putu să treacă peste acea rană foarte urâtă de la cap. Toată partea dreaptă, tâmpla, obrazul și bărbia erau o rană care fără intervenție chirurgicală se Închisese total inestetic și Îi dădea un aspect de film horror. Se vedea osul tâmplei iar fața era acoperită de o piele străvezie și creață În care se vedeau fragmente
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
un aspect de film horror. Se vedea osul tâmplei iar fața era acoperită de o piele străvezie și creață În care se vedeau fragmente „originale” și vase de sânge rupte și Închise anapoda, fire de păr și bucăți sfrijite din obraz atârnânde, ochiul drept rămas deschis și jumătate de pleoape lipsă. Toate acestea și culoarea nedefinită, de la roșu la vânăt și roz, formau o imagine cutremurătoare și greu de suportat! Ștefan știa perfect cum arată, se examinase În „salonul său”, În
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
sa valoare umană și-și exprima speranța că Într-o bună zi se vor strânge În brațe și vor plânge de bucurie! Peste medicamente, Sorina Îngrămădi pâine și tot ce găsi ea bun În frigider, apoi Îl pupă pe amândoi obrajii pe „iubitul și dragul meu nenea Popa” și Îi vorbi din ochi despre preaplinul din sufletul ei. Ajuns acasă, Victor trăi o altă bucurie atunci când discutând prin zid cu Ștefan, acesta Îi spuse că este foarte sigur că aceste medicamente
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
genele lungi și rimelate, sprincenele frumos arcuite. Poate cel mai mult l a impresionat și l-a uimit gura delicată, buzele mici și mai groase, Înnobilate cu un ruj sidefat și conturate cu creion dermatograf maro, mereu surâzândă angelic, tenul obrajilor era unul alb, pudrat ușor și doar cu o tentă de roșu În mijlocul lor. Pe lângă urechiușele delicate curgeau parcă din cer câte doi zulufi extrem de subțiri și răsuciți cu mare măiestrie. Avea un cap frumos, nu știai cu ce să
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Poate ne vedem mâine la ... „operativă”, bine! Foarte bine! Pe mâine și nu-ți face griji! Sărut mâna, Ada! Pa, Rică! S-au Întânit la ora stabilită, și-au dat mâinile, s-au luat pe după mijloc, s-au sărutat pe obraji și s-au strâns În brațe, așa cum fac două fete sau doi băieți prieteni. S-au privit adânc În ochi, fără cuvinte și au jurat o prietenie curată și greu de conceput pentru persoanele normale, dar În timp ce pentru Rică era
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mea, ocazie cu care și a plimbat mâna pe gâtul meu și mi-a dat-o. În altă zi, la fel și așa proceda de fiecare dată, schimbând treptat locul. Atunci când era mama de față, obișnuia să mă sărute pe obraji, dar de la o vreme, atunci când eram singuri, mă săruta pe obraz și treptat ajungea la un sărut pe gură și din ce În ce mai lung. Anii treceu, jocul cu bancnota continua, mă ruga să nu-i spun mamei de banii de pachet că
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și mi-a dat-o. În altă zi, la fel și așa proceda de fiecare dată, schimbând treptat locul. Atunci când era mama de față, obișnuia să mă sărute pe obraji, dar de la o vreme, atunci când eram singuri, mă săruta pe obraz și treptat ajungea la un sărut pe gură și din ce În ce mai lung. Anii treceu, jocul cu bancnota continua, mă ruga să nu-i spun mamei de banii de pachet că mi-i confiscă și că el nu-mi mai dă alții
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
partid, știu ce risc! A căzut cerul pe mine, am vrut să l bat, să-l scuip, să-i spun mamei, să nu-l mai văd niciodată În viața mea. Ochii mei aruncau scântei și lacrimi mari curgeau rânduri-rânduri pe obrajii roșii-roșii de ciudă și umilință. M-am liniștit și ușor-ușor am analizat cele spuse, am căutat alternative și nu am găsit, acuși termin clasa a noua și numai eu și cu alte două fete din clasă nu aveam prieteni, eram
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
la doftor... Trecuse aproape trei ani de când Ștefan Girovescu nu mai pusese pic de băutură În gură și se obișnuise cu această lipsă. Lua În fiecare zi medicația indicată de doctor și se simțea din ce În ce mai bine. Rănile de la tâmplă, ochi, obraz și bărbie se mai Închiseseră, dar acest proces nesupravegheat de medici și fără nicio intervenție reparatorie transformase frumosul cap al unui bărbat până mai ieri chipeș și care atrăgea ca un magnet privirile femeilor din secții și din birouri, Într-
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
merg cu Boboteaza. În scurt timp, fata apăru În ușă și-l invită Înăuntru, fără a se sfii prea mult de faptul că Încă Își Îmbrăca azuriul ei capot mult prea scurt. Îi sări În gât, Îl sărută pe amândoi obrajii și În timp ce vajnicul jandarm de altădată se Înfioră Înroșindu-se, Sorina Întrebă precipitat: Săru’ mâna, nene Popa! S-au Întâmplat multe și Încă se mai Întâmplă! Ce face? Trăiește și te iubește! Se bucură și se teme de noile schimbări
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
că pentru tine contează ce-i În cap și nu ce-i pe cap, și mai mult contează rezultatele obținute În muncă, așa se face că porți această pleată frumoasă și lungă până la umeri! Așa-i? Și de această dată, obrajii băiatului se asortau cu acea culoare a tricoului iar În mintea sa căuta răspunsuri la multe Întrebări. De unde știa toate aceste amănunte, unde s-a interesat și cu ce scop? Spuse: Dacă apreciați aceste aspecte sunt obligat să vă mulțumesc
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
face orice dacă vine de la tine, ... „cea mai frumoasă fată dintre cele de pe pământ și de dincolo de acesta!” Fata a mai spus: Mulțumesc, eram sigură! Rik nu știa dacă i s-a părut că vede o lacrimă delicată alunecând pe obrazul ei, sau chiar așa era. Fata continuă: Servește-te cu un Martini și după zece minute te rog să vii În dormitorul turcoaz, bine? Așa voi face! Trecuseră cele zece minute când Rică Olaru Își făcu apariția În dormitorul slab
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
fericit dintr-o cameră într-alta, dar apoi își zărise fața - fața lui Charlot acoperită de barbă - reflectată în cana cu vin. Acela era chipul eșecului. E ciudat, își spunea el, că un singur moment de slăbiciune nervoasă îi brăzdase obrazul întocmai ca pe al unui cerșetor, dar, își mai spunea el cu obiectivitate, nu era vorba doar de un singur moment de slăbiciune, ci de o viață întreagă care pregătise calea spre acest moment. Un pictor nu pictează un tablou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cumva în rolul lui Pierre Louchard? — Nu. — Un rol măreț. Eram un roué bețiv și de nimic, un curtezan de cea mai joasă speță. Dar ce mă mai iubeau femeile! Am primit atâtea invitații din partea lor... — Te-a scuipat în obraz. —Mie-mi spui cum e cu chestia asta, prietene?! A fost un moment superb, unul dintre cele mai grandioase pe care le-am trăit în viața mea. Atâta autenticitate nu se poate realiza niciodată pe scenă. Și cred că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ori și n-am putut sări peste partea cu iertarea chiar de fiecare dată, pentru că mama ar fi observat. —Mai bine să umble sub cerul liber decât să fie împușcat. —Știu și eu? Poate... Depinde... Când l-am scuipat în obraz... Fata se opri, iar Charlot își aminti limpede de actorul tolănit în pat fălindu-se cu gestul său. Gândul ăsta o s-o macine, își spuse Charlot. Vedea cu groază cum un om atât de prefăcut poate pune stăpânire pe mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Chavel, ai pierdut din vedere două lucruri, spuse Charlot. — Cred că e un rol care mi-a reușit destul de bine. Dacă ai de gând să devii Chavel, n-o să poți rămâne aici, decât dacă accepți să mai fii scuipat în obraz încă o dată. —Și al doilea lucru? — Bunurile astea nu-i mai aparțin lui Chavel. Carosse chicoti din nou și se depărtă puțin de gard, cu mâna pe revolver, „pentru orice eventualitate“. — Iar eu am să-ți dau două răspunsuri, amice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
atâta suferință în dorințele trupești și atâta dorință în suferință, spusese preotul, este ca și cum am fi croiți spre a recunoaște numai jumătate de adevăr. Se întrebă ce se petrecuse, ce vorbe se rostiseră între cei doi încât să aștearnă pe obrazul bărbatului un aer de nemulțumire și să o facă pe fată să se plece copleșită de foame și lacrimi. De ce nu mă lăsați în pace? imploră ea. —Mademoiselle, ați rămas singură acum, atât de singură. Dar nu veți mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
nu au decât să lupte la rândul lor pentru ceea ce vor. Cei mai numeroși vor învinge. Noki Dintr-o solidaritate prost înțeleasă, ziariștii cinstiți, care doresc să facă meserie adevărată, au tolerat ani de zile tonomatele, fără să le bată obrazul, fără să îi denunțe în public. Asta trebuie să faceți, să vă delimitați de ei, e în beneficiul vostru, dar și al nostru, al publicului. Deocamdată vocile sunt cam puține, iar atacurile asupra presei gen Realitatea trebuie să devină mai
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
de aiestea umbli. Numai ce te aud: „Ia te uită la aiasta ce șolduri i-o dat Dumnezeu și cum le poartă!” Sau: „Doamne! Ce subțirică-i! Parcă îi o nuielușă de alun!” Ori: „Privește colea ce bujori are în obraji și ce gură! Fragă nu alta!” Sau: „Uite-te cum te săgeată cu ochii și cum îi zboară de la unul la altul! Parcă-s două rândunele...” Apoi, măi Dumitre, văd că ai ținere de minte nu șagă. Numai că ai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vin... Cel care se băgase în vorbă - un bărbat între două vârste - arăta a om gospodar și cuprins. Sub pălăria mare din pâslă neagră ședea un chip cu o privire care părea aspră din cauza ochilor negri și a chipului tăciunos. Obrazul smoliu era umbrit de o mustață bogată. Cămașa strânsă pe mijloc de un chimir lat și ghintuit cu ținte lucioase îi dădeau o înfățișare de haiduc. Ii lipsea doar hamgerul... După ce l-a cercetat și l-a cântărit din priviri
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de gâscă. Când o deschis ochii flăcăul, îngerul a izbucnit întâi în râs, apoi a început să plângă, murmurând cuvinte neînțelese...Vorbea într-o limbă pe care el nu o pricepea...Lacrimile din ochii înfloriți de bucurie îi picurau pe obrajii uscați de arșiță ai băiatului...Plângea... plângea de bucurie că nenea Jănel o deschis ochii. Băiatul o clipit de câteva ori, pentru că lumina îl supăra și apoi nu-i venea să creadă ce vede în fața ochilor. Fata s-a oprit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
că nenea Jănel o deschis ochii. Băiatul o clipit de câteva ori, pentru că lumina îl supăra și apoi nu-i venea să creadă ce vede în fața ochilor. Fata s-a oprit din plâns, s-a aplecat și și-a lipit obrazul de al băiatului, care ardea ca focul... A rămas așa, șoptindu-i mereu: „Vanea, Vanea, Vaniușa, moi dorogoi...” Ei, din ziua aceea, nenea Jănel o început să se înzdrăvenească, dar să prindă și mare drag de fată...De rusoaică. Pentru că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
străin - a îndrăznit să vorbească Mitruță. Ai grăit și tu, mânzule? l-a întrebat Pâcu, râzând. Mitruță n-a mai îndrăznit să spună nimic. Doar s-a înroșit până în vârful urechilor... Prefăcându-se că nu bagă de seamă roșeața din obrazul lui Mitruță, Pâcu a pornit să povestească mai departe. Ce să mai spună? O tăcut mâlc, că era om liniștit și la locul lui. Vorbea mătușa Rarița și pentru el. Avea mătușa o gură brici! Si, din ziua când mama
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]