1,702 matches
-
Andreescu, crisan andreescu Un fotograf din Bangladesh a susrprins o imagine cutremurătoare, ce reprezintă un bărbat și o femeie care au murit îmbrățișați în urma prăbușirii unei clădiri în Savar, în apropiere de capitala Dhaka. Această imagine, deși este profund tulburătoare, este obsedant de frumoasă. O îmbrățișare în moarte, tandrețea sa se ridică deasupra ruinelor pentru a ne atinge acolo unde suntem cel mai vulnerabili", afirmă Shahidul Alam, un fotograf și scriitor din Bangladesh, scrie Mediafax. "Am fost întrebat de multe ori despre
Ultima îmbrățișare, o fotografie emoționantă de la tragedia din Bangladesh by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/56253_a_57578]
-
în auz. Sînt povestite, proiectate, sugerate, amintite. Aflăm de crime și de lupte între indivizi și clanuri, de crime care au fost comise din greșeală și de crime în care fantasticul este un element esențial. Printre motivele ce se repetă obsedant se numără amorul - de regulă, ratat - chiar dacă e posibil ca, din timp în timp, pe o perioadă scurtă, să ofere împlinirea. Fragilitatea relațiilor între oameni e un dat. Aproape permanent sînt amintite violuri și violențe de tot felul. Omul este
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
porțelan, de ceramică sau de gips ale unui vas spart. Confesiunea, scrisul, oglinda, tabloul, toate acestea declanșează meditația și devin instrumente ale regresiei în spațiul el însuși fragil a copilăriei unde obiectele, chipurile, corpurile și senzațiile sunt indistincte, pâcloase dar obsedante. Sensibilitatea Augustei este acută, stabilitatea psihică și emoțională e precară, de aceea predispoziția rememorării, a regresiei în trecut, acolo unde poate fi dibuit momentul fisurii, al intruziunii morții, momentul în care coerența s-a frânt iar alteritatea s-a insinuat
Viața ca o dezhumare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11995_a_13320]
-
propria umbră se regăsesc prea puțin la Mircea Albulescu și Constantin Cojocaru. Nu-mi dau seama ce anume a inhibat comunicarea lor pe scenă. În ceea ce privește planul al doilea, al imaginilor ce se nasc secvențial din vis, din amintiri, din chipuri obsedante, acesta este mult mai nuanțat, mai expresiv. De exemplu, masa jucătorilor de pocker devine un moment cu greutate, foarte fin construit, punctat clar de actorii Dorina Lazăr (D-na Molloy), Irina Mazanitis (D-na Swift) și Gelu Nițu (D-nul
Legăturile văzute și nevăzute ale unui altfel de cuplu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16687_a_18012]
-
permite așa ceva. Nu e, așadar, exagerat să spui că întotdeauna în vremuri tulburi există o complicitate a agresorului și a agresatului. Pentru ca dezastrul să ajungă la apogeu, e nevoie și de câte-o vară tulburată, cum e și aceasta, a obsedantului an 2010. O vară irațională, în care oamenii nici nu-și mai pun problema să înțeleagă sensul cuvintelor. Pentru că, oricât am trage de dicționar, una e autonomia, alta independența. Vigilenții de la televiziunile mogulizate amestecă dinadins noțiunile. „Autonomie" are, în realitate
Vara nebunilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6163_a_7488]
-
zilnică a verbului Ťa fiť,/ până când se șterg diferențele/ dintre timpuri.// De fapt acesta e sensul:/ să stai tot timpul cu ușa deschisă.// Sora mea moartea bea cât bea/ din viața mea/ apoi îmi adoarme, cuminte,/ pe umăr." Aceeași combinație obsedantă moarte-beție-poezie apare și în alte poeme, ducând, inevitabil, cu gândul spre lirica lui Bacovia. Sentimentul, resimițit acut de cititor, este unul de singurătate, de goliciune interioară, de dilatare a timpului și de repetitivitate mecanică. Entuziasmul a dispărut de mult, nici o
Poeme din anticamera morții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8655_a_9980]
-
cu altele. De fapt ele nu există. Ele sunt entități fictive care au apărut în conștiință nu se știe cum! Timpul este o sumă de entități fictive. Și totuși închipuirea lucrează cu aceste mici ficțiuni permanent și într-un mod obsedant. Pe calea asta toată viața se împarte și se parcelează. Ea devine obiect luat în stăpînire, măsurat acum și mai departe, măsurat pînă cînd nu se mai poate măsura, adică pînă la moarte. Atunci de-abia cifrele se pot însuma
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
bulversantă, amintind de retorica blagiană și argheziană. Hamletianismul unor interogații ("I-am spus Zguduitorului;/ puterea absolută a gândirii curmă tot ce este străin/ ce este mai rău, să fii/ ce este mai bine, să fii?") indică o sensibilitate a esențelor, obsedante și copleșitoare, iar raporturile sufletești ale creaturii cu Ziditorul au accente de umilitate profundă, împăcare și iluminare extatică, așa cum spune poemul 42: "I-am spus Zguduitorului;/ caut împlinirea nimicniciei mele/ omenești în Tine/ și mă cutremur de bucurie." Altundeva, suferința
Mingea de păr by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16611_a_17936]
-
de corabie ale dezolării sale programatice. Notațiile suprarealiste poartă în genere pecetea unei încrîncenări, a unei durități ce le reduce gratuitatea plutitoare, vagul în care visul Neantului s-ar putea zbengui în voie. "Dicteului automat" i se adaugă, reflex, reacția obsedanta de criză a identității: "mi-am împrăștiat moartea pe drum/ cum lași noroiul de pe tălpi pe covorul din hol./ arăt că o vrabie care tocmai a înghițit un munte.// atunci se scurge în acum/ mîine cade în gura deschisă a
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
regim care a pierdut simțul măsurii, nu este nouă în cinematografia estului. Maghiarii au chiar un clasic al genului - filmul Martorul (A tanú), realizat în anii '80 de Péter Bacsó. Și acolo e vorba de peripețiile unui umil funcționar în obsedantul deceniu, și acolo simpla dorință de a avea o viață liniștită a unora este zădărnicită de elanurile ridicol-grandomane ale altora, existînd permanent amenințarea cu persecuțiile politice. Conducerea județeană de partid decide acolo că viitorul agricol al Ungariei stă, numaidecît, în
Despre alta revolutie by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10162_a_11487]
-
Las Vegas (1998) al lui Terry Gilliam, după romanul lui Hunter J. Thompson, unde totul ia forma unui concert baroc, o beție ludică, funambulescă, dincolo de orice limită fără nicio consecință specială. Filmul Florinei Titz se încarcă până la refuz cu imagini obsedante, ceea ce se întâmplă aparține unei lumi paralele pe care nu o mai poți asimila realității chiar dacă tinerii drogați se întâmplă să aibă și scurte momente de trezie. Cartierele sărăcăcioase de blocuri, gunoaiele, clădirile dezafectate nu sunt decoruri minimaliste în care
Călătorii într-o curte interioară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7047_a_8372]
-
din Rusia care vizita țara noastră și-a exprimat considerația potrivit căreia nivelul culturii muzicale al unei țări este dat de numărul de cvartete de coarde care activează în viața muzicală a locului, a comunității. La vremea aceea, cea a ,obsedantului deceniu" al anilor '50, declarația a apărut ca fiind șocantă. Mai târziu când orizonturile au început a se lumina, de asemenea astăzi când globalizarea, când circulația ideilor, a persoanelor, ignoră fruntariile, am rememorat acele gânduri exprimate cu jumătate de secol
Un florilegiu al evenimentelor muzicale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11308_a_12633]
-
specific generației din care face parte, recuperînd - și aici, Laurențiu Ulici are încă o dată dreptate - "vitalitatea de odinioară": de la citirea ironică a lumii, de la textuarea realului cu încercarea de a descoperi "poeticitatea" unei realități cenușii, informe și de la preocuparea aproape obsedanta de a releva corporalitatea textului, Adrian Ălui Gheorghe se întoarce spre formele și sentimentul tragicului. El își construiește cartea pe cîțiva pivoți - seria de șase poeme întitulate Complicitate - si dirijează lectură spre sensul amintit prin secționarea volumului: în prima parte
Da, scriu poezii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17764_a_19089]
-
Urmuz și Caragiale sau poate înaintea acestora, dramaturgul Ionescu e descoperit a fi incredibil de coerent într-o atitudine filosofică constantă de-a lungul carierei. Paiața metafizică și comunicarea imposibilă, teribilismul, fronda și răsfățul celebrității, disprețul pentru cultura mică și obsedanta frică de moarte se regăsesc toate într-o construcție coerentă a căreie cheie de boltă e manierismul sofist. În capitolul care urmează, fundalul filosofic al operei și al atitudinilor lui Eugen Ionescu e pus în contextul generației '27. Operația nu
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
și fascismului și pe care Ionescu pare că o regăsește, dar oarecum pasager, în personalismul, noul humanism de la revista franceză Esprit de la sfîrșitul anilor '30. în scrisoarea care exaltă acest "fel francez de așezare a lumii" se întrevede deja admirația obsedantă pe care Ionescu o va arăta constant față de Franța. în capitolul Țara tatălui, țară de fier, autoarea va discuta pe larg despre dorința aprigă a dramaturgului de a-și confecționa o matria opusă patriei, România. Cercetările în documentele familiei arată
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
vorbește "că la ușă cortului": trei imperative vulgare, na, în câteva versuri, în pofida vocativelor înalt oratorice: "tirane barbar", "tirane", "barbare" - alte trei "tirane" urmează în "Blestemul". Așadar, gazda din caverna îi întinde lui Mihnea o hârca conținând sângele cald al obsedantului fiu: "Na, soarbe, sau sorb eu pe-al tău de nu vrei". Deducem că inconsistentul tiran se supune acestei injoncțiuni, apoi nu întârzie să se retragă și să fugă spre calul sau (nu va încalecă decât în secțiunea a opta
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
50, precedent ocolit sau mistificat de lungă vreme. Fizionomia prezentului are rădăcini în trecut, iar situația postdecembristă cu degringolada ei caracteristică, atît de departe de promisiunile din decembrie 1989, n-are cum fi înțeleasă fără descifrarea lui 1989, fără descifrarea obsedantului deceniu postbelic". Dar cuvintele următoare țin deja ele însele de-o degringoladă interesată: "Cei nemulțumiți sau indignați de atacurile care s-au dat imediat după 1989 contra lui Eminescu, contra lui Arghezi, Sadoveanu, Călinescu, Marin Preda, Eugen Barbu, vor înțelege
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
etajul 7 cu un lift nesigur mai ales între etaje, cineva care locuia pe același palier m-a oprit să dau drumul brusc la ușa liftului spunându-mi: - Lăsați-o ușor. Johnny cântă! Pianul se auzea, cred, până în stradă reluând obsedant o temă rebelă care nu se vroia dominată și care își prelungea rezistența până după miezul nopții. Ar mai trebui pomenit aici nea Marin, vecinul de la etajul 4, mecanic de avioane de vânătoare în al doilea război mondial, controlor sever
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
cu mirese, pe locurile pe care le ocupă de obicei aceia care vin la teatru. Acum, în amfiteatru stau parcă multe statuete, colorate puternic, viu. Un merit indiscutabil al scenografelor Iuliana Vîlsan și Adriana Urmuzescu. Ideea dublului, una din temele obsedante ale lui Mihai Măniuțiu (Richard al III-lea, Omor în catedrală și Caligula alcătuiesc o trilogie ce stă pe această axă) apare în Pescuitorii de perle. Cuplul, perechea, dorința care îi unește mai presus de orice, chiar și de amenințarea
Fluturi de Ceylon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15430_a_16755]
-
simți ca un naufragiat în mijlocul oceanului, care a abandonat pînă și speranța unei salvări divine. Fiecare articol pe care îl scrii este o străbatere a deșertului. De fiecare dată cînd începi, te întrebi dacă vei găsi suflul necesar să umpli obsedantele pagini albe". Un fin scepticism, o modestie anxioasă îl specifică pe critic, sub emblema unei persistente melancolii. Cîteodată grima e cea a unui ins dezabuzat, îmbătrînit pasă-mi-te în floarea vîrstei, ce-și recunoaște cu oarecare dificultate elanurile inițiale
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
în viitor, ci în prezent, un prezent atât de tulbure, încât se dovedește la fel de greu de prevăzut ca și viitorul. Și primul lucru, pe care nu pot să nu-l observ și care mă frapează, este felul de-a dreptul obsedant în care, cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond. Omniprezența lor ne obligă să le privim nu numai cu deznădejde, ca pe o fatalitate, ci și
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
adolescență (familie roscrisă social, jurist respins de sistem, liber-profesionist într-un regim de bugetari, exilat si reîntors într-o lume care întârzie să vă recunoască) si să imaginați personaje complet diferite, obligate să facă, ele, față trecutului. B.N.: Întrebarea revine obsedant asupra memoriei, a trecutului, a istoriei personale din care nu am reușit să mă smulg în favoarea unor „personaje complet diferite, obligate să facă, ele, față trecutului". Iau la întîmplare romanul Al doilea mesager în care Danyel Raynal parcurge viața în
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
parte și de alta a lui 1989 (documentarea pentru teza de doctorat S| FACEM TOTUL..., reviste literare și ideologie comunistă, publicată în 2007, asigură credibilitate fundalului), reușind, la un palier al cărții, un consistent roman al celui de-al doilea obsedant deceniu românesc, deceniul 9 al secolului trecut, dar îl tentează și supunerea lor la proba haosului. Ritmarea disciplinată - capitolele sunt introduse ca segmente cu titluri muzicale dintr-o inedită simfonie - e pusă din nou la lucru în romanul Parcurs, de
Parcursuri și relaționări by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3655_a_4980]
-
care o trimite pe autoare la el: „Mergeți, doamnă, că-i cel mai bun orator di p’in părțîle noastri ș-a sî aibă ci vă spuni!“. Al treilea personaj e un fost deținut politic, Gheorghe Mâșcă. El povestește despre „obsedantul deceniu“ și despre detenția de la Gherla - o tulburătoare mărturie despre anii de început ai comunismului. În același iunie torid din vara lui 2000, autoarea ajunge la Ioan Spânu, cel de-al patrulea povestitor, a cărui istorie de viață o aflase
Povestea altor copilării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13378_a_14703]
-
și accidente. Aceste involuntary marks, trasate pe pânză în mod necontrolat, cât și accidentele (ca aruncarea pe pânză a unei cantități de culoare) alcătuiesc componenta irațională indispensabilă picturii lui Bacon; ele coagulează și fac vizibile pe pânză frânturile de imagini obsedante ce preexistă tabloului - pe retina artistului. Mai mult chiar decât carnea trupului, Bacon supune chipul ștersăturilor, eroziunii, frecării, strivirii; totuși, din acest morman de carne tumefiată, se ridică întotdeauna un chip, o privire, o expresie, așa cum trăsăturile lui Ambroise Vollard
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]