50,269 matches
-
scriitor. între timp au apărut îngerul a strigat (1968), Scaunul singurătății (1987) și mai ales extraordinar de aplaudatul Frumoșii nebuni ai marilor orașe (1976). Ici colo, cîteva semnale că aceste romane n-ar fi de fapt ceea ce se aștepta, cîteva observații de bun-simț (Monica Lovinescu și Ion Negoițescu), iar la polul opus, laude dintre cele mai înalte. Eugen Simion e printre cei mai neclintiți întru admirație. Dacă ar fi fost de găsit în acest ultim roman semnat Fănuș Neagu cea mai
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
1984, la pagina 608, câteva rânduri rezumă cu pregnanță justificarea obsedantului demers scriptural: " Notele de jurnal sunt marginalii, ferestre, defulări, intuiții - o mărturie mai mult sau mai puțin acută despre incidentele persoanei cu lucrurile, cu timpul, cu istoria.." Destule alte observații de această calitate nuanțează gândirea autorului pe sutele de pagini ale ediției Albatros. Mai semnalez numai două din ultimii ani, prețioase prin revelația pe care o aduc, și anume că imensul manuscris nu fusese sortit peceților tăcerii, că publicarea lui
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
la o egalitate temporară și relativă cu el, dar egalitate; puteam deci să-l tratez drept "coleg". De altfel, Bergson era îngrozitor de timid. Înduioșător cu resemnarea și candoarea lui deliberată, chipul îi rămînea impasibil aproape tot timpul. În cele cîteva observații pe care le prezentă cu o voce clară se vădea o inegalabilă stăpînire de sine, iar pentru detalii folosea formule precise cu simplitatea vicleană ce-l caracteriza. La cîteva zile după întîlnirea noastră, pe cînd mă pregăteam să intru în
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
Londra și o intensivă cură de îngrășare - a devenit o veritabilă citadină britanică, isterizată de rutina cotidiană și hotărîtă să treacă la ofensivă. De unde și ideea de a... slăbi și de a-și nota tot ceea ce i se întîmplă, cu observații crude, la adresa ei și a bărbaților care-i intersectează viața într-un an, de la un Crăciun la altul. Un tip rigid, distant și inhibant, rol adjudecat din oficiu de Colin Firth, căci îl actualizează pe Mark Darcy, eroul romanului "Mîndrie
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
cu multă ironie (sau uneori numai cu umor), luând în antrepriză viața măruntă, cotidiană, cu o erudiție egalată doar de relaxarea din ton, pastișele lui Eco sunt, s-ar zice, un soi de vehicule (de lux!) între Academie și cafenea. Observațiile bonome, dar riguroase, hipnotic somnolente, necruțătoare totodată, "răcoresc" asemeni unei brize mediteraneene. Autorul nu sancționează - dezvăluie. E nevoie de vervă în concentrație pură pentru un asemenea echilibru pe sârmă, sau de un extraordinar temperament, nici vulcanic, nici concesiv - și frământat
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
vine cu idei puternice, dar cu texte scrise la intervale mari de timp. Cum se împacă o istorie coerentă cu sincopele inerente din tonul articolelor, marcate, într-un fel sau altul, de timpul în care au fost scrise. O altă observație ar fi că unele articole sînt de întîmpinare, altele sînt studii (sau fragmente de studii) extrem de serioase (la Ivasiuc sau la Papadat-Bengescu). Oricum, cu toate aceste mici sau mari diferențe de �ton", se păstrează intactă provocarea intelectuală, fie că a
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
el este cel care pare să fi remarcat transformarea lui Kundera, din vocea unui ceh ce visa la Europa la cea a unui intelectual francez vorbind despre o lume pe care a cunoscut-o cândva, dar din care a evadat. Observația e interesantă din două motive, primul anecdotic - Emir Kusturica declarând că de când sta la Paris nu mai poate face filme, pentru că în Franța, spre deosebire de Serbia, nu găsește nimic interesant pe stradă când deschide fereastra. Al doilea motiv e în strânsă
Visând la Europa Centrală by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15932_a_17257]
-
merge la cinema etc.). De fapt, o altă direcție de investigare a sensurilor cuvîntului seară ar fi chiar cea a trăsăturilor atribuite de modurile tipice de petrecere a timpului. în această privință, cred că merită să fie făcută deocamdată o observație de actualitate: un sinonim parțial, învechit și popular, al serii - chindie - (de origine turcă), a reintrat în uzul colocvial, pentru a desemna o tipică petrecere tinerească. E vorba probabil de o substituție, cu intenție stilistică, a termenilor moderni banalizați (serată
Seara by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15953_a_17278]
-
scrie. Citite singure, însemnările scriitorului ceh despre București, nu sunt prea interesante. Jan Neruda se limitează la o simplă descriere a orașului, cu câteva fraze generalizatoare despre cum trebuie văzut un oraș oriental și despre modul de viață al locuitorilor. Observațiile sale sînt, adesea, naive, iar informațiile, cam sumare, deși Neruda află repede cîteva lucruri despre viața culturală a României, căci pomenește numele lui Alecsandri - încântat că acesta a alăturat optsprezece rime de același fel în poezia Mărioara Florioara - și regretă
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
evidentă intrarea acestui al doilea inițiator al Cercului în domeniul preocupărilor gânditorului Blaga, a cărui demnitate de teoretician pe probleme de morfologia culturii nu e amintită decât o singură dată, de formula "noologiei abisale" fiind vorba. Primul articol dezvoltă afirmativ observații de mare profunzime asupra unei probleme fundamentale, care îl recomandă pe autor ca maturitate și cunoaștere la esență a evoluției culturii românești. Este marcat momentul trecerii de la cultura istorică, de tentă moralizatoare, întinsă de la cronicari (considerați "stâlpi de hotar în
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
și bucurie (plăcere); liniștea care neliniștește și neliniștea care liniștește" (p. 37). Din această cauză și independent de voința autorului, între cele două părți ale cărții, anunțat antinomice - nu există diferențe. Impresia este de "șantier" - scrisul ca un atelier de observație continuă, de descifrat semnele lunii, ale vieții însăși, mai puțin capabil de a structura o realitate. Nici nu poate. Așa cum același gând poate liniști și neliniști în egală măsură, cum "libertatea, binele și răul (co)există în același timp în
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
eroi sunt structural satisfăcători, însă nu se poate face cu ei comedie adîncă. Comicul rezultă din îmbinarea mijloacelor și rămîne în cele din urmă în sfera indemonstrabilului. Este la Caragiale un umor inefabil ca și lirismul eminescian, independent de orice observație ori critică, constînd în "caragialism", adică într-o manieră proprie de a vorbi. Teatrul lui e plin de ecouri memorabile ce au asupra spectacolului efectul delirant pe care melodia operei italiene o are asupra publicului. Spectatorul vrăjit ia fraza din
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
contradicția dintre sensurile conceptului însuși de istorie (ca teatru al luptelor dintre națiuni și ca providență) ș.a.m.d. După știința Cronicarului, este cel mai lucid și mai modern examen critic făcut vreodată pe tema Actului Fundamental din 1991. În observațiile d-lui Preda, cititorul atent și lipsit de prejudecăți va descoperi fără doar și poate multe din cauzele care au generat, în mentalitatea legislativă post-comunsită, consecințe negative și de lungă durată. Cînd partidele politice își pun, cum știm, problema revizuirii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15992_a_17317]
-
greci, Shakespeare, Dostoievski, Kafka, Editura Cartea Românească, 1978), mulți critici și cărturari de prestigiu și-au exprimat părerile în legătură cu cartea proaspăt ieșită de sub tipar, dar foarte puțini au îndrăznit atunci să remarce caracterul ei profund subversiv. Dacă înainte de 1989 asemenea observații nu s-ar fi putut face, nici măcar aluziv, fără riscuri considerabile, este evident că pentru cititorul de astăzi lectura volumului recent reeditat la Editura Polirom, revelează, înainte de orice, o voce care subminează prejudecata stupidă - vehiculată insistent de regimul comunist - conform
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
ascunse unele în altele între care există pasaje secrete, corespondențe aiuritoare, suprapuneri. Nu pot fi cartografiate, cel mult străbătute de artiștii sau pustnicii debusolați care le populează. Pentru că, nici privite din podul Centrului Duminical, centru privilegiat și unic post de observație, ele nu se arată decît fragmentar. La prima vedere debusolantă, această dispunere etajată a destinelor, amestecă registrul hiperrealist al vieții dezolante ale lui Gașpar, Grégor sau al Laurei Leandru cu parfumul retro al romanelor filosofice de secol 18 sau al
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
un fel de bufniță arctică", Fifi, care "nu făcuse decît pensionul, la călugărițe" și se lasă sedusă de un Bebe năbădăios - toate sînt personaje-femei cu o existență de cîteva pagini, dar care reușesc să trăiască literar o viață de roman. Observațiile autorului sînt atît de strînse, de economicoase și de precise încît reușesc performanța incredibilă de a promite pe spații mici personaje de neuitat. Procedeul nu e descrierea obiectivă, ci, s-ar putea spune, contrarul ei, naratorul care le prezintă e
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
nu mulțumită cu sine, dar împăcată cu ceea ce i-a fost dat să fie". Dar contrariat, pe neașteptate contrariat, se arată Noica în chiar înregistrarea "spiritului de critică" ce s-ar cuveni a omologa dorita intrare a românilor în istorie. Observațiile negative pe care și le îngăduie Cantemir la adresa unor defecte ale neamului său, în Descriptio Moldaviae (1715), sînt taxate, intempestiv, drept "excese". Ceea ce și-au permis un Schopenhauer sau un Nietzsche, vorbind despre germani, nu i se permite lui Cantemir
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
cultural, contra lui Lucian Pintilie. Ei, 14 iulie e zi mare: a căzut, ea, Bastilia, de ce nu și un regizor, fie el oricît de mare. Nu de căldură, dar... * Cronicarul nu vrea să i se ia în nume de rău observația de mai jos, adică să fie pus sub semnul caniculei și obiceiul unor cotidiene de a oferi cititorilor lor literatură. Da, literatură. Mai exact, poezie. ADEVĂRUL are supliment cultural și artistic, EVENIMENTUL ZILEI n-are, ambele publică însă în pagina
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16007_a_17332]
-
și istoria artei, răstoarnă programatic un raport de multă vreme - dintotdeauna, și aparent definitiv - statornicit. Dacă până acum interpretase creația artistică prin prisma freudismului ori a jungismului, ni se promite o dată cu acest volum o perspectivă a unei psihanalize atașate ca observație oportună unor interpretări care altfel nu-i datorează nimic. Autoarei i se pare posibil "să precizeze locul psihanalizei încercând să-l repereze înăuntrul unor "istorii"" - de pildă înăuntrul istoriei configurate în jurul problemei "subiectului" în pictură. Procedeul s-ar justifica prin
Bazele unei noi științe by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15979_a_17304]
-
Petru Dumitriu - 28 de ani) dând în leagăn o femeie în vârstă (Henriette) - 60 de ani. Henriette roșie peste fard la apariția lui Petru Dumitriu (diferență mare de vârstă). Sunt sigur că era o femeie neinteresantă, ca femeie... Aflu că observația îmi aparține. Că e doar dictată parcă și mă întreb de ce. Astăzi, la începutul anului 2001, îmi aduc aminte de prima mea întlnire cu autorul Cronicii de familie. Cel mai important prozator român în viață care trăiește în străinătate din
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16003_a_17328]
-
Ceea ce, nu numai pentru un prea tînăr autor, e foarte mult și lăudabil. Încît, la sfîrșitul lecturii, rămîi cu un tablou, repet, al contextului în care s-a dezvoltat filosofia românească în epoca ei modernă. Să citez aici o pertinentă observație generalizatoare a d-lui Brădățan: "Pe de altă parte, nici nu poți susura la nesfîrșit metafizica ciobănașului mioritic și a specificului local, trecînd sistematic pe lîngă "marile probleme ale filosofiei", pentru simplul motiv că nu sînt "ale tale" și, ca
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
scriind o carte, în 1980, despre fizionomia deceniului al treilea din al douăzecelea secol, pentru a reconstitui imaginea acestei teme devenită absorbantă și exclusivistă mi-au trebuit nu mai puțin de o sută de pagini) realizezi de îndată realitatea acestei observații. Nu pretinse teme strict locale sînt rostul filosofiei (inclusiv ale celei românești), ci problematica general umană. De aici și numai de aici, din acest unghi de incidență, trebuie pornit cînd se examinează istoria cugetării filosofice românești. Dl Costică Brădățan pornește
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
și a celorlalte discipline ale spiritului) a fost dilema modernitate și arhaicitate sau istoricitate - eternitate sau mimetism-organicism, revoluție-evoluție, sincronism-protrocronism, europenism-indigenitate, dilemă devenită în al douăzecilea secol denumită cu termeni estetico-culturali, metafizic ontologici, politico-economici și sociologici, mistico-religioși, lingvistic hermeneutici. E o observație perfect îndreptățită pentru cine cunoaște (ca mine) realitatea fenomenului. Și nu pot decît să-l felicit pe autor că a așezat această dilemă fundamentală pe un loc central în exegeza sa. Fie și o privire repede (cum e cea a
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
C. Ionescu-Gulian. Aici se acordă însemnătate personalității și operei filosofice a lui C. Noica, o vreme extaziat de Marx, ale cărui scrieri le-a studiat în anii de închisoare. Capitolul Păltiniș vs. București e de tot interesul. Importantă e aici observația: "Pentru ca reinserția lui Noica în cultură să fie una de succes, trebuie ca, în paralel cu publicarea lucrărilor sale, să se mai petreacă un lucru: și anume, trebuia ca, pe fondul unui național-comunism ce începuse să facă deja alergie la
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
perfecțiune în ordinea negativă! Iubesc prea mult lucrurile care se nasc și mor, pentru a mă înțelege prea bine cu ea". Dar nu numai pe sfinți îi contesta tînărul Cioran (avea, în 1937, 28 de ani). În același cîmp de observație negativă a intrat chiar și ideea de dumnezeire și divinitate. Nu crede nimeni în Dumnezeu, cugeta autorul nostru, decît pentru a evita monologul chinuitor al singurătății. Ne-am putea adresa altcuiva? El pare bucuros de orice dialog și nu se
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]